Art.15. Cazuri care împiedică punerea în mişcare şi exercitarea acţiunii penale
(1) Acţiunea penală nu poate fi pusă în mişcare, iar când a fost pusă în mişcare nu mai poate fi exercitată dacă:
a) fapta nu există;
b) fapta nu este prevăzută de legea penală ori nu există probe că o persoană a săvârşit o infracţiune;
c) există o cauză justificativă sau de neimputabilitate;
d) lipseşte plângerea prealabilă, autorizarea sau sesizarea organului competent ori o altă condiţie prevăzută de lege, necesară pentru punerea în mişcare a acţiunii penale;
e) a intervenit amnistia sau prescripţia, decesul suspectului ori al inculpatului persoană fizică sau s-a dispus radierea suspectului ori inculpatului persoană juridică;
f) a fost retrasă plângerea prealabilă în cazul infracţiunilor pentru care retragerea acesteia înlătură răspunderea penală, ori a fost încheiat un acord de mediere în condiţiile legii;
g) există o cauză de nepedepsire prevăzută de lege;
h) există autoritate de lucru judecat;
i) a intervenit un transfer de proceduri către un alt stat, potrivit legii.
Art.22. Tranzacţia, medierea şi recunoaşterea pretenţiilor civile
(1) În cursul procesului penal, cu privire la pretenţiile civile, inculpatul, partea civilă şi partea responsabilă civilmente pot încheia o tranzacţie sau un acord de mediere, potrivit legii.
(2) Inculpatul, cu acordul părţii responsabile civilmente, poate recunoaşte, în tot sau în parte, pretenţiile părţii civile.
(3) În cazul recunoaşterii pretenţiilor civile, instanţa obligă la despăgubiri în măsura recunoaşterii. Cu privire la pretenţiile civile nerecunoscute, părţile pot administra probe.
Art.79. Drepturile persoanei vătămate
În cadrul procesului penal, persoana vătămată are următoarele drepturi:
a) dreptul de a apela la un mediator, în cazurile permise de lege;
b) dreptul de a propune administrarea de probe de către organele judiciare, de a ridica excepţii şi de a pune concluzii;
c) dreptul de a fi informată, într-un termen rezonabil, cu privire la stadiul urmăririi penale, la cererea sa expresă, cu condiţia de a indica o adresă pe teritoriul României, o adresă de poştă electronică sau mesagerie electronică, la care aceste informaţii să-i fie comunicate;
d) dreptul de a solicita consultarea dosarului;
e) dreptul de a fi ascultată;
f) dreptul de a adresa întrebări inculpatului, martorilor şi experţilor;
g) dreptul de a fi asistată sau reprezentată de avocat;
h) dreptul de a fi informată cu privire la drepturile sale;
i) alte drepturi prevăzute de lege.
În cursul procesului penal, inculpatul are următoarele drepturi:
a) dreptul de a nu da nicio o declaraţie pe parcursul procesului penal, atrăgându-i-se atenţia că dacă refuză să dea declaraţii nu va suferi nicio consecinţă defavorabilă, iar dacă va da declaraţii acestea vor putea fi folosite ca mijloace de probă împotriva sa;
b) dreptul de a apela la un mediator, în cazurile permise de lege;
c) dreptul de a avea un avocat ales, iar dacă nu îşi desemnează unul, în cazurile de asistenţă obligatorie, dreptul de a i se desemna un avocat din oficiu;
d) dreptul de a propune administrarea de probe în condiţiile prevăzute de lege de a ridica excepţii şi de a pune concluzii;
e) dreptul de a beneficia în mod gratuit de un interpret atunci când nu înţelege sau nu poate vorbi limba română ori dacă este o persoană surdă, mută sau surdo-mută ;
f) dreptul de a solicita consultarea dosarului;
g) alte drepturi prevăzute de lege.
Art.83. Drepturile părţii civile
(1) În cursul procesului penal, partea civilă are drepturile prevăzute de art. 79.
Art.109. Modul de ascultare a persoanei vătămate
(1) La începutul primei ascultări, organul judiciar adresează persoanei vătămate întrebările prevăzute în art.105, care se aplică în mod corespunzător.
(2) Persoanei vătămate i se aduc apoi la cunoştinţă următoarele drepturi şi obligaţii:
a) dreptul de a fi asistată de avocat, iar în cazurile de asistenţă obligatorie, dreptul de a i se desemna un avocat din oficiu;
b) dreptul de a apela la un mediator în cazurile permise de lege;
c) dreptul de a propune administrarea de probe în condiţiile prevăzute de lege;
d) dreptul de a fi încunoştinţată cu privire la desfăşurarea procedurii;
e) obligaţia de a se prezenta la toate chemările organelor judiciare;
f) obligaţia de a comunica orice schimbare de adresă;
g) obligaţia de a spune adevărul.
Art.110. Modul de ascultare a părţii civile şi a părţii responsabile civilmente
(1) Ascultarea părţii civile şi a părţii responsabile civilmente se face potrivit dispoziţiilor art.109 alin.(1), (3) şi (4), care se aplică în mod corespunzător.
(2) Părţii civile, precum şi părţii responsabile civilmente li se aduc la cunoştinţă următoarele drepturi:
a) dreptul de a fi asistată de avocat, iar în cazurile de asistenţă obligatorie, dreptul de a i se desemna un avocat din oficiu;
b) dreptul de a apela la un mediator în cazurile permise de lege;
c) dreptul de a propune administrarea de probe de către organul judiciar în latura civilă a cauzei, în condiţiile prevăzute de lege.
Art.112. Persoane ascultate ca martor
(1) Poate fi ascultată în calitate de martor orice persoană care are cunoştinţă despre vreo faptă sau împrejurare de fapt care constituie probă în cauza penală.
(2) Orice persoană citată în calitate de martor are următoarele obligaţii:
a) de a se prezenta în faţa organului judiciar care a citat-o la locul, ziua şi ora arătate în citaţie;
b) de a depune jurământ sau declaraţie solemnă în faţa instanţei;
c) de a spune adevărul.
(3) Calitatea de martor are întâietate faţă de calitatea de expert sau de avocat de mediator, ori reprezentant al uneia dintre părţi sau al unui subiect procesual principal, cu privire la faptele şi împrejurările de fapt pe care persoana le‑a cunoscut înainte de a dobândi această calitate.
Art.276. Plata cheltuielilor judiciare făcute de părţi
1) În caz de condamnare, inculpatul este obligat să plătească persoanei vătămate, precum şi părţii civile căreia i s-a admis acţiunea civilă, cheltuielile judiciare făcute de acestea.
(2) Când acţiunea civilă este admisă numai în parte, instanţa poate obliga pe inculpat la plata totală sau parţială a cheltuielilor judiciare.
(3) În caz de renunţare la pretenţiile civile, precum şi în caz de tranzacţie ori recunoaştere a pretenţiilor civile, instanţa se pronunţă asupra cheltuielilor la cererea părţilor.
Art. 312. Cazuri de suspendare
(1) În cazul când se constată printr-o expertiză medico-legală că suspectul sau inculpatul suferă de o boală gravă, care îl împiedică să ia parte la procesul penal, organul de cercetare penală înaintează procurorului propunerile sale împreună cu dosarul, pentru a dispune suspendarea urmăririi penale.
(2) Suspendarea urmăririi penale se dispune şi în situaţia în care există un impediment legal temporar pentru punerea în mişcare a acţiunii penale faţă de o persoană.
(3) Suspendarea urmăririi penale se dispune şi pe perioada desfăşurării procedurii de mediere, potrivit legii.
