marți, 19 octombrie 2010

Ce este medierea?


    Medierea reprezinta o modalitate facultativa de solutionare a conflictelor pe cale amiabila, cu ajutorul unei terte persoane specializate în calitate de mediator, în conditii de neutralitate, impartialitate si confidentialitate.
Medierea se bazeazã pe încrederea pe care pãrtile o acordã mediatorului, ca persoanã aptã sã faciliteze negocierile dintre ele si sã le sprijine pentru solutionarea conflictului, prin obtinerea unei solutii reciproc convenabile, eficiente si durabile.
(Articolul 1 alin.1 si 2 din Legea nr. 192/2006)

Prin lege, rolul mediatorului, specialist in medire, este bine determinat. Mediatorului ii revine rolul de a facilita negocierile dintre partile aflate in conflict si de a le sprijini in vederea dezamorsarii conflictului, intr-un termen rezonabil. Solutia obtinuta prin mediere trebuie sa fie eficienta, reciproc convenabila si durabila incercandu-se atat stingerea conflictelor existente cat si preintampinarea nasterii unor conflicte viitoare. Mediatorul trebuie sa se bucure de increderea partilor, acestea avand dreptul sa isi aleaga in mod liber mediatorul. Principiile dupa care mediatorul isi desfasoara activitatea sunt neutralitatea, confidentialitatea si impartialitatea. Ce inseamna in concret aceste principii? Mediatorul trebuie sa conduca procesul de mediere in mod nepartinitor si sa asigure un permanent echilibru intre parti. Mediatorul nu va avantaja nicio parte in incercarea sa de stingere a conflictului iar informatiile obtinute de catre acesta in cadrul procedurii de mediere nu vor putea fi folosite ulterior de catre mediator. De asemenea, are obligatia sa refuze preluarea unui caz, daca are cunostinta despre orice imprejurare ce l-ar împiedica sa fie neutru si impartial sau daca constata ca drepturile in discutie nu pot face obiectul medierii. Nu in ultimul rand, mediatorul nu are putere de decizie in privinta continutului intelegerii la care vor ajunge partile. Astfel, mediatorul nu poate impune o solutie, ci doar faciliteaza negocierile dintre parti in vederea depasirii neintelegerilor.
Medierea se poate realiza de catre unul sau mai multi mediatori, in acest caz fiind vorba despre co-mediere. De obicei, se apeleaza la co-medire in situatia in care sunt mai multe de doua parti implicate sau in cazul in care conflictul prezinta o complexitate deosebita.

Exercitarea profesiei de mediator este compatibila cu orice alta activitate sau profesie, cu exceptia celor prevazute prin legi speciale, mediatorii putandu-si desfasura activitatea în cadrul unei societãti civile profesionale, al unui birou sau în cadrul unei organizatii neguvernamentale. De asemenea, mediatorii autorizati pot fi angajati cu contract individual de munca. Avocatii, notarii publici si consilierii juridici care dobandesc calitatea de mediator isi pot desfãsura activitatea de mediere in cadrul formelor de exercitare a profesiei lor. Legea stabileste fara echivoc faptul ca sediul profesional al mediatorului este inviolabil, venind in sprijinul protectiei confidentialitatii procedurii medierii. In acelasi sens, mediatorul nu poate reprezenta sau asista vreuna dintre parti într-o procedura judiciara ori arbitrala avand ca obiect conflictul supus medierii. 
Mediatorul are dreptul la plata unui onorariu stabilit prin negociere, onorariul care trebuie sa fie rezonabil si sa tina cont de natura si de obiectul conflictului. Onorariul mediatorului va fi suportat de catre parti in mod egal, daca acestea nu au convenit altfel.

La mediere, tu esti cel care decizi termenii intelegerii impreuna cu partea cu care ai un litigiu. Nimeni nu iti poate impune o solutie (cu atat mai putin mediatorul!), tu esti cel care decizi daca vrei sa ajungi la o intelegere sau daca vrei sa ajungi in instanta. Daca litigiul a ajuns deja in instanta dar nu a fost pronuntata inca o hotarare judecatoreasca, in cazul ajungerii la o intelegere (mediere reusita), TAXELE DE TIMBRU DEJA PLATITE ITI SUNT RETURNATE!
Daca doresti sa stingi un litigiu cat mai repede, medierea e solutia optima. Profesie de mediator fiind o profesie liberala, impune plata catre mediator a unui onorariu de mediere. Insa costurile medierii sunt mult mai reduse neavand de platit taxe de timbru, onorariu de avocat, onorariu de expert etc. In majoritatea cazurilor in care medierea reuseste, acest lucru se intampla la prima sedinta de mediere. In alte cazuri, sunt necesare doua sau mai multe sedinte pentru a da posibilitatea partilor sa genereze optiuni si solutii si pentru a reflecta la oferta facuta de cealalta parte. Astfel, recurgand la mediere reduci stresul inerent unor procese si nu in ultimul rand efortul financiar.

Care este cea mai eficienta modalitate de solutionare a conflictelor?

Se poate recurge la mediere, in faza de judecata sau inaintea acesteia. De ce sa decida un judecator cum sa se solutioneze un conflict dintre tine si o alta persoana cand cel care solutioneaza litigiul poti fi chiar tu? Cunoaste altcineva problemele tale mai bine decat tine? Cine poate gasi o solutie mai buna pentru tine, o instanta de judecata sau sta chiar in puterea ta sa o gasesti? Medierea iti da posibilitatea de a rezolva chiar tu impreuna cu partea cu care te afli in conflict, toate neintelegerile existente si de a preintampina aparitia altora. Mediatorul, persoana specializata in solutionarea conflictelor, este cel care prin neutralitate, impartialitate si confidentialitate te ajuta sa reusesti. Acceptand medierea solutionezi un conflict in cel mai scurt timp, reduci stresul inerent unor procese si nu in ultimul rand economisesti bani (taxe de timbru, onorarii de avocat si expert, etc).
Mediatorul nu poate sa iti impuna o solutie, cheia solutionarii conflictului e chiar la tine!

Cine plateste onorariul mediatorului?

Dacã nu s-a convenit altfel, aceste sume vor fi suportate de cãtre pãrti în mod egal.
(Articolul 45, partea finala din Legea nr. 192/2006)

Unde are loc medierea?

Pãrtile aflate în conflict se prezintã împreunã la mediator. În cazul în care se prezintã numai una dintre pãrti, mediatorul, la cererea acesteia, va adresa celeilalte pãrti invitatia scrisã, în vederea acceptãrii medierii si încheierii contractului de mediere, stabilind un termen de cel mult 15 zile. Invitatia se transmite prin orice mijloace care asigurã confirmarea primirii textului.
(Articolul 43 alin. 1 din Legea nr. 192/2006)

Unde gasim un mediator?

Mediatorii autorizati sunt înscrisi în Tabloul mediatorilor, întocmit de Consiliul de mediere si publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Consiliul de mediere are obligatia sã actualizeze periodic si cel putin o datã pe an Tabloul mediatorilor si sã îl punã la dispozitie celor interesati la sediul sãu, al instantelor judecãtoresti, al autoritãtilor administratiei publice locale, precum si la sediul Ministerului Justitiei si pe pagina de Internet a acestuia.
(Articolul 12 alin. 1 si 3 din Legea nr. 192/2006)

Cine sunt mediatorii?

Poate fi mediator persoana care îndeplineste urmãtoarele conditii:
a) are capacitate deplinã de exercitiu;
b) are studii superioare;
c) are o vechime în muncã de cel putin 3 ani sau a absolvit un program postuniversitar de nivel master în domeniu, acreditat conform legii si avizat de Consiliul de mediere;
d) este aptã, din punct de vedere medical, pentru exercitarea acestei activitãti;
e) se bucurã de o bunã reputatie si nu a fost condamnatã definitiv pentru sãvârsirea unei infractiuni intentionate, de naturã sã aducã atingere prestigiului profesiei;
f) a absolvit cursurile pentru formarea mediatorilor, în conditiile legii, cu exceptia absolventilor de programe postuniversitare de nivel master în domeniu, acreditate conform legii si avizate de Consiliul de mediere;
g) a fost autorizatã ca mediator, în conditiile prezentei legi.
(Articolul 7 din Legea nr. 192/2006)

Cand se poate recurge la mediere?

Dacã legea nu prevede altfel, pãrtile, persoane fizice sau persoane juridice, pot recurge la mediere în mod voluntar, inclusiv dupã declansarea unui proces în fata instantelor competente, convenind sã solutioneze pe aceastã cale orice conflicte în materie civilã, comercialã, de familie, în materie penalã, precum si în alte materii, în conditiile prevãzute de prezenta lege.
Persoanele fizice sau persoanele juridice au dreptul de a-si solutiona disputele prin mediere atât în afara, cât si în cadrul procedurilor obligatorii de solutionare amiabilã a conflictelor prevãzute de lege.
(Articolul 2 alin.1 si 3din Legea nr. 192/2006)

luni, 18 octombrie 2010

MEDIATORUL

Legea nr. 192/2006 implementeaza in sistemul juridic romanesc o noua modalitate alternativa de solutionare a conflictelor si o noua profesie liberala cu tenta juridica, profesia de mediator. Publicul roman nu este inca familiarizat cu aceste notiuni insa cu siguranta, noua profesie se va impune si pe piata romaneasca, dat fiind succesul ei de necontestat, in SUA si Europa. Se doreste astfel inlocuirea caii litigioase cu medierea, cea mai eficienta modalitate alternativa de solutionare a conflictelor si in mod evident degrevarea instantelor de cauze.
Prin lege, rolul mediatorului, specialist in medire, este bine determinat. Mediatorului ii revine rolul de a facilita negocierile dintre partile aflate in conflict si de a le sprijini in vederea dezamorsarii conflictului, intr-un termen rezonabil. Solutia obtinuta prin mediere trebuie sa fie eficienta, reciproc convenabila si durabila incercandu-se atat stingerea conflictelor existente cat si preintampinarea nasterii unor conflicte viitoare. Mediatorul trebuie sa se bucure de increderea partilor, acestea avand dreptul sa isi aleaga in mod liber mediatorul. Principiile dupa care mediatorul isi desfasoara activitatea sunt neutralitatea, confidentialitatea si impartialitatea. Ce inseamna in concret aceste principii? Mediatorul trebuie sa conduca procesul de mediere in mod nepartinitor si sa asigure un permanent echilibru intre parti. Mediatorul nu va avantaja nicio parte in incercarea sa de stingere a conflictului iar informatiile obtinute de catre acesta in cadrul procedurii de mediere nu vor putea fi folosite ulterior de catre mediator. De asemenea, are obligatia sa refuze preluarea unui caz, daca are cunostinta despre orice imprejurare ce l-ar împiedica sa fie neutru si impartial sau daca constata ca drepturile in discutie nu pot face obiectul medierii. Nu in ultimul rand, mediatorul nu are putere de decizie in privinta continutului intelegerii la care vor ajunge partile. Astfel, mediatorul nu poate impune o solutie, ci doar faciliteaza negocierile dintre parti in vederea depasirii neintelegerilor.
Medierea se poate realiza de catre unul sau mai multi mediatori, in acest caz fiind vorba despre co-mediere. De obicei, se apeleaza la co-medire in situatia in care sunt mai multe de doua parti implicate sau in cazul in care conflictul prezinta o complexitate deosebita.
Exercitarea profesiei de mediator este compatibila cu orice alta activitate sau profesie, cu exceptia celor prevazute prin legi speciale, mediatorii putandu-si desfasura activitatea în cadrul unei societãti civile profesionale, al unui birou sau în cadrul unei organizatii neguvernamentale. De asemenea, mediatorii autorizati pot fi angajati cu contract individual de munca. Avocatii, notarii publici si consilierii juridici care dobandesc calitatea de mediator isi pot desfãsura activitatea de mediere in cadrul formelor de exercitare a profesiei lor. Legea stabileste fara echivoc faptul ca sediul profesional al mediatorului este inviolabil, venind in sprijinul protectiei confidentialitatii procedurii medierii. In acelasi sens, mediatorul nu poate reprezenta sau asista vreuna dintre parti într-o procedura judiciara ori arbitrala avand ca obiect conflictul supus medierii.
Mediatorii autorizati vor fi inscrisi in tabloul mediatorilor, intocmit de catre consiliul de mediere si publicat în monitorul oficial al Romaniei. Pe tablou vor fi trecute domeniile medierii în care acestia sunt specializati precum si limba straina in care sunt capabili sa desfasoare medierea.
Mediatorul are dreptul la plata unui onorariu stabilit prin negociere, onorariul care trebuie sa fie rezonabil si sa tina cont de natura si de obiectul conflictului. Onorariul mediatorului va fi suportat de catre parti in mod egal, daca acestea nu au convenit altfel.
Acestea sunt principalele reglementari ale legii nr. 192/2006 cu privire la atributiile si rolul specialistului in dezamorsarea conflictului. Capacitatea de a media se poate cultiva prin instruire specifica si practica insa in majoritatea cazurilor este un dat nativ. Mediatorul trebuie sa fie un bun orator, un ascultator desavarsit si un fin psiholog. Cu ajutorul tehnicilor specifice dobandite in perioada de pregatire, cu multa rabdare si daruire, cu vocatie si detasare, cu obiectivitate si capacitatea de a sintetiza, cu creativitate si perseverenta, mediatorul are toate sansele in a se impune in peisajul juridic romanesc care avea nevoie cu adevarat de un specialist in dezamorsarea conflictului.

Etapele procedurii de mediere

1. Pregatirea sedintei de mediere
· culegerea informatiilor;
· verificarea autoritatii partilor;
· informarea partilor asupra drepturilor acestora si rolul mediatorului in mediere;
· incheierea contractului de mediere.

2. Intilnirea in prima sesiune comuna
· primirea si salutul partilor;
· explicarea procesului de mediere si a scopului acestuia;
· ascultarea prezentarii versiunii fiecarei parti;
· clarificarea pozitilor initiale ale partilor.

3. Intilnirea in sesiuni separate cu fiecare parte
·  obtinerea de informatii suplimentare;
·  clarificare dorinte, pozitii vs. interese, nevoi;
·  explicarea realitatii;
·  generarea si dezvoltarea de optiunii;
·  rezumarea, reformularea, transmiterea ofertei celeilalte parti, acordarea unei sarcini.

4.Sesiuni comune ulterioare
·   incercarea de a depasii eventualele impasuri;
·   lamurirea aspectelor comune ale conflictului partilor.
5. Sesiunea comuna finala
·   coincide cu inchiderea medierii;
·   partile incheie o intelegere in urma solutionarii conflictului;
·   partile incheie o intelegere partiala;

AVANTAJELE PROCEDURI DE MEDIERE

1.            Costuri mai mici decat la "Instantele de Judecata" (fara taxa de timbru);
2.            Costuri mai mici decat la notari;
3.            Rezolvarea mai rapida a disputei intre partile aflate in conflict;
4.            Relansarea relatiilor de comunicare intre parti;
5.            Asigurarea unui cadru privat de discutii;
6.            Implicarea activa si nemijlocita a partilor in procesul de mediere;
7.            Confidentialitatea Medierii;
8.            Sanse mai mari ca partile sa ajunga la o intelegere.

10 motive pentru a alege medierea

Medierea dincolo de "economie de stres, timp si bani", ofera partilor direct implicate urmatoarele beneficii concrete:

1.Fixarea datei si a orei la care are loc sedinta de mediere este stabilita de parti in functie de agenda acestora. In instanta, termenele de judecata sunt impuse si nu tin cont de programul partilor. Sedinta de mediere poate fi reprogramata in cazul in care partile solicita acest lucru. O sedinta de mediere poate sa fie programata la fel de usor ca orice alt tip de intalnire (de afaceri sau personala).

2.Nu exista limita de timp pentru sedinta de mediere; majoritatea medierilor se finalizeaza dupa o singura intalnire, durata medierii putand sa oscileze intre cateva zeci de minute si cateva ore. Medierile se pot solda si cu intelegeri partiale situatie in care este posibila programarea unei alte sedinte de mediere la o data ulterioara.

3.Partile, de comun acord, pot alege mediatorul la care sa apeleze. Aceasta facilitate nu exista in fata instantei de judecata. Alegerea mediatorului de catre parti mareste increderea acestora in obtinerea rezultatului dorit.

4.Un prim pas spre solutionarea conflictului este prezenta partilor la mediator. Medierea este facultativa, partile nu pot fi obligate sa participe la mediere. Prezenta partilor la mediator denota dorinta acestora de a incerca variante alternative de solutionare a neintelegerilor.

5.Sala in care are loc sedinta de mediere si sala in care se desfasoara un proces au putine lucruri in comun: problemele partilor nu ajung la cunostinta altor persoane intrucat medierea este confidentiala. In sala de judecata domneste formalismul, trebuiesc respectate anumite reguli procedurale stricte, cuvantul se ia intr-o anumita ordine samd. La mediere focalizarea are loc pe vointa si interesul partilor. La sedinta de mediere este permisa doar prezenta partilor si a persoanelor agreate de acestea.

6.In cadrul unui proces, solutia este impusa partilor de catre un judecator dupa administrarea probatoriului in cauza. Mediatorul nu poate sa impuna nimic partilor, ele avand de decis daca si in ce conditii este avantajoasa pentru ele o solutie amiabila.

7.Medierea este mult mai eleganta decat clasicul proces. Tocmai de aceea este atat de uzitata peste tot in lume. Satisfactiile partilor in cazul ajungerii la o intelegere sunt cu atat mai mari cu cat se datoreaza vointei si implicarii lor.

8.Prin mediere se sting conflicte existente dar in acelasi timp se si preintampina aparitia unor alte neintelegeri. La finalul medierii, partile isi strang mana si pleca cu mai putine probleme decat aveau anterior. Diferenta principala fata de clasicul proces este ca pe tot parcursul medierii partile comunica. La finalul unui proces, comunicarea dintre parti dispare fiind inlocuita de o stare conflictuala si mai accentuata intrucat spre deosebire de mediere, in instanta exista invinsi si invingatori.

9.Mediatorul nu judeca partile si nu da verdicte. Menirea lui este sa faciliteze dialogul dintre parti in urma caruia acestea sa genereze optiuni in vederea solutionarii divergentelor existente.

10.Apeland la mediere partile nu renunta la justitia clasica. Daca nu reusesc sa isi solutioneze prin mediere conflictul, au posibilitatea de a se adresa instantei de judecata, la fel cum o aveau si inainte de a apela la mediere.

DREPTURILE PARTILOR AFLATE IN LITIGIU

Părţile au dreptul să  solicite declanşarea procedurii mediere,convenind să soluţioneze pe această cale orice conflicte, la care legea medierii  face trimitere.

În procesele şi cererile în materie civilă şi comercială , înainte de introducerea cererii de chemare în judecată , părţile pot încerca soluţionarea litigiului prin mediere ( art 43 alin 2-1 modificat prin Legea 370/2009 )

Părţile au dreptul   să solicite instanţelor suspendarea dosarului aflat pe rolul acestora, în condiţiile art 242, alin 1, pct 1. Codul  de procedura civila.

Părţile au dreptul să accepte sau să refuze invitaţia la mediere formulată de  partea cu care se află în conflict.

Părtile au dreptul de a fi informate de Organele judiciare şi arbitrale, precum şi de  alte autorităţi cu atribuţii jurisdicţionale  asupra posibilităţii şi avantajelor folosirii procedurii medierii .
Aceste organe îndruma părţile să recurgă la această cale  pentru soluţionarea conflictelor dintre ele (art 6  din Legea 370/2009 ce modifica Legea192/2006).

Părţile se pot prezenta singure  la mediator sau însoţite de un avocat sau de alte persoane care să le asiste , în condiţiile stabilite de comun acord ( art .52, alin .1,Legea 192/2006).
În cursul medierii părţile pot fi reprezentate de alte persoane , care pot face acte de dispoziţie , în condiţiile legii (art 52 alin2 ,din Legea 192/2006).

Părtile pot da procură specială unei alte persoane , în condiţiile legii , pentru a încheia contractul de mediere,(art 47 alin2  din Legea 192/2006).
Părtile au dreptul  să decidă asupra litigiului dintre ele şi să încheie un Acord de mediere ,  care să cuprindă ,,soluţiile  reciproc convenabile,  eficiente şi durabile” ce  rezolvă definitiv ,  nevoile şi interesele ambelor părţi (art 58 alin 1 , art 1 alin 2 din Legea medierii ).

Părţile au dreptul să ceară restituirea documentelor pe care le-au înmânat mediatorului, înainte sau în timpul medierii pentru  studierea  şi aprofundarea fondului litigiului (art 35 din Legea medierii).

Părţile au dreptul să denunţe în mod unilateral contractul de mediere, în orice fază a procedurii, încunoştiinţând în scris mediatorul şi cealaltă parte despre această situaţie (art 60 alin1 din Legea 192/2006).

—- Dupa solutionare cauzei pe calea medierii, partile au dreptul sa repuna cauza pe rol, fara a mai achita taxa de timbru ( art 62 alin 3)
—- Părţile au dreptul să solicite instanţei restituirea taxei de timbru achitate anterior pentru investirea acesteia , dacă litigiul dedus judecăţii a fost soluţionat pe calea medierii ( art 63 alin 2 din Legea 370/2009 de modificare a Legii 192/2006)

DESFASURAREA SEDINTELOR DE MEDIERE

Medierea se bazează pe cooperarea părţilor şi utilizarea, de către mediator, a unor metode şi tehnici specifice.
Metodele şi tehnicile utilizate de către mediator trebuie să servească exclusiv intereselor legitime şi obiectivelor urmărite de părţile aflate în conflict.
Mediatorul nu poate impune părţilor o soluţie cu privire la conflictul supus medierii,(art.50 –din Legea 192/2006).
Părţile aflate în conflict au dreptul să fie asistate de avocat sau de alte persoane, în condiţiile stabilite de comun acord.
În cursul medierii părţile pot fi reprezentate de alte persoane, care pot face acte de dispoziţie, în condiţiile legii,(art. 52 ,din Legea 192/2006).
Susţinerile făcute pe parcursul medierii de către părţile aflate în conflict, de persoanele prevăzute la art. 52( avocaţi sau alte personae) şi la art. 55 alin. 1( diverşi specialişti), precum şi de către mediator au caracter confidenţial faţă de terţişi nu pot fi folosite ca probe în cadrul unei proceduri judiciare sau arbitrale, cu excepţia cazului în care părţile convin altfel ori legea prevede contrariul.
Mediatorul va atrage atenţia persoanelor care participă la mediere în condiţiile art. 52 asupra obligaţiei de păstrare a confidenţialităţii şi le va putea solicita semnarea unui acord de confidenţialitate,(art. 53  din  Legea 192/2006).
Dacă, pe parcursul medierii, apare o situaţie de natură să afecteze scopul acesteia, neutralitatea sau imparţialitatea mediatorului, acesta este obligat să o aducă la cunoştinţa părţilor, care vor decide asupra menţinerii sau denunţării contractului de mediere.
Mediatorul are dreptul să se abţină şi să închidă procedura de mediere, procedând potrivit dispoziţiilor art. 56, care se aplică în mod corespunzător.
În această situaţie mediatorul este obligat să restituie onorariul proporţional cu etapele de mediere neparcurse sau, după caz, să asigure continuarea procedurii de mediere, în condiţiile stabilite prin contractul de mediere(art. 54  din Legea 192/2006).
În cazul în care conflictul supus medierii prezintă aspecte dificile sau controversate de natură juridică ori din orice alt domeniu specializat, mediatorul, cu acordul părţilor, poate să solicite punctul de vedere al unui specialist din domeniul respectiv.
Atunci când solicită punctul de vedere al unui specialist din afara biroului său, mediatorul va evidenţia doar problemele controversate, fără a dezvălui identitatea părţilor (art. 55  din Legea 192/2006).

RENUNTAREA LA MEDIERE

În orice fază a procedurii de mediere, oricare dintre părţile aflate în conflict are dreptul de a denunţa contractul de mediere, încunoştinţând, în scris, cealaltă parte şi mediatorul.
Mediatorul ia act de denunţarea unilaterală a contractului de mediere şi, în cel mult 48 de ore de la data primirii încunoştinţării, întocmeşte un proces-verbal de închidere a procedurii de mediere.
Dacă una dintre părţile aflate în conflict nu se mai prezintă la mediere, fără a denunţa contractul de mediere în condiţiile alin. (1), mediatorul este obligat să facă toate demersurile necesare pentru a stabili intenţia reală a părţii respective şi, după caz, va continua sau va închide procedura de mediere,(art. 60 – Legea 192/2006).

FINALIZAREA PROCEDURII DE MEDIERE

Procedura de mediere se închide, după caz:
a) prin încheierea unei înţelegeri între părţi în urma soluţionării conflictului;
b) prin constatarea de către mediator a eşuării medierii;
c) prin depunerea contractului de mediere de către una dintre părţi.
În cazul în care părţile au încheiat numai o înţelegere parţială, precum şi în cazurile prevăzute la alin. (1) lit. b) şi c), orice parte se poate adresa instanţei judecătoreşti sau arbitrale competente,(art. 56 din Legea 192/2006).
La închiderea procedurii de mediere, în oricare dintre cazurile indicate, mediatorul va întocmi un proces-verbal care se semnează de către părţi, personal sau prin reprezentant, şi de mediator. Părţile primesc câte un exemplar original al procesului-verbal,(art. 57 din Legea 192/2006).

CONTRACTUL DE MEDIERE

Contractul de mediere se încheie în formă scrisă , sub sancţiunea nulităţii absolute. Acesta se semnează de către părţile aflate în conflict şi de mediator ,( art 47 alin 1,din Legea 192/2006).
Contractul de mediere cuprinde sub sancţiunea anulării următoarele clauze:
1.  IDENTITATEA  părţilor aflate în conflict sau după caz , a reprezentanţilor lor,
2.  MENŢIONAREA tipului  sau a  obiectului conflictului;
3.  DECLARAŢIA părţilor , că au fost informate de către mediator cu privire  la efectele acesteia şi regulile aplicabile ;
4. OBLIGAŢIA mediatorului de a păstra confidenţialitatea şi decizia părţilor privind păstrarea confidenţialităţii , după caz ( art 45 din Legea 370/2009 ce modifică Legea 192/2006)

Contractul mai cuprinde şi prevederi referitoare la:
1. Angajamentul părţilor aflate în conflict de a respecta regulile aplicabile medierii,
2. Obligaţia părţilor aflate în conflict de a achita ONORARIUL cuvenit mediatorului şi cheltuielile efectuate de acesta pe parcursul medierii în interesul părţilor, precum şi modalităţile de avansare şi de plată a acestor sume , inclusiv în caz de renunţare la mediere sau de eşuare a procedurii, precum şi proporţia care va fi suportată de către părţi , ţinându-se cont , dacă este cazul, de situaţia lor socială. Dacă nu s-a convenit altfel , aceste sume vor fi suportate de către ambele părţi în mod egal;
3. Înţelegerea părţilor privind limba în care urmează să se desfăşoare medierea( art 45 din Legea 192/2006).
4. Numărul de exemplare în care va fi redactat acordul în cazul în care acesta va fi în formă scrisă corespunzător numărului părţilor semnatare ale acordului de mediere.
5. Obligaţia părţilor de a semna procesul -verbal întocmit de către mediator, indiferent de modul în care se va încheia mediarea,(art 45 din Legea 370/2009)
În contractul de mediere pot fi prevăzute şi alte clauze , în condiţiile legii.
Sub sancţiunea nulităţii absolute, contractul de mediere nu poate cuprinde clauze care contravin legii sau ordinii publice.
Dacă , pe parcursul procedurii de mediere , apar cheltuieli neprevăzute , efectuate în interesul părţilor şi cu acordul acestora, se va încheia o anexă la contractul de mediere, (art 46 alin 1 şi 2).

EXEMPLE DE CONFLICTE LA LOCUL DE MUNCA

- Hartuirea sexuala.
- Desfacerea fara temei a Contractului Individual de munca.
- Purtarea abuziva cu subalternii, amenintarea, adresarea de injurii sau cuvinte calomnioase ori lovirea acestora de catre sefi si invers
- Conflictul de interese
- Neplata unor drepturi banesti angajatilor
- Discriminarea angajatilor pe temei de ura, rasa,sex,convingeri religioase,apartenenta politica etc.
- Gestiune frauduloasa 
- Conflicte intervenite intre diverse insitutii sau societati si colaboratorii externi ai acestora(firme de recutare personal,evaluatori,traducatori,translatori,consilieri juridici,avocati,alti specialisti etc).
- Orice alte conflicte aparute intre angajatii sau intre angajat si angajator, APARUTE IN TIMPUL PROGRAMULUI SAU IZVORATE DIN CONTRACTUL DE MUNCA.

MEDIEREA IN LITIGII PENALE

În cazul proceselor penale, în cauzele în care legea permite împăcarea părţilor, persoanele aflate în conflict pot apela la propria lor rezolvare a disputei, atât anterior, cât şi ulterior declanşării unui litigiu pe rolul organelor de cercetare sau urmărire penală. În cazul în care conflictul a fost soluţionat pe calea medierii, instanţele sau organele de cercetare penală vor lua act de această voinţă a părţilor, pronunţând o soluţie corespunzătoare cu dorinţa acestora.

Infractiunile a caror raspundere penala se inlatura prin retragerea plangerii prealabile sau prin impacarea partilor sunt expres prevazute in Codul penal:
1.            Lovirea sau alte violente (art. 180 C.pen., pentru care impacarea isi poate produce efectele si în cazul in care actiunea penala a fost pusa in miscare din oficiu);
2.            Vatamarea corporala (art. 181 C.pen., pentru care impacarea isi poate produce efectele si în cazul in care actiunea penala a fost pusa in miscare din oficiu)
3.            Vatamarea corporala din culpa (art. 184 alin. 1 oi 3, C.pen.);
4.            Violarea de domiciliu (art. 192 alin 1, C.pen);
5.            Seductia (art. 199 C.pen, pentru care doar impacarea poate inlatura raspunderea penala);
6.            Furtul pedepsit la plangerea prealabila (art. 210 C.pen);
7.            Abuzul de incredere (art. 213 C.pen);
8.            Distrugerea (art. 217 alin 1, C.pen);
9.            Tulburarea de posesie (art. 220 C.pen. pentru care doar impacarea poate inlatura raspunderea penala;
10.       Abandonul de familie (art. 305 C.pen.);
11.       Nerespectarea masurilor privind incredintarea minorului (art. 307 C.pen.);
12.       Tulburarea folosintei (art. 320 C.pen).
Motivul pentru care medierea penala priveste doar aceste infractiuni este strans legat de faptul ca, in aceste cazuri, partile pot ajunge la un acord in privinta infractiunii savarsite si a consecintelor acesteia.

În funcţie de momentul apelării la mediere, distingem 3 situaţii:

a) în situaţia în care procedura de mediere se desfăşoară înaintea începerii procesului penal şi aceasta se închide prin împăcarea părţilor, persoana vătămată nu mai poate sesiza, pentru aceeaşi faptă, organul de urmărire penală sau, după caz, instanţa de judecată.

b) în situaţia în care procedura de mediere a fost declanşată în termenul prevăzut de lege pentru introducerea plângerii prealabile, acest termen se suspendă pe perioada desfăşurării medierii. Dacă părţile aflate în conflict nu s-au împăcat, persoana vătămată poate introduce plângerea prealabilă în acelaşi termen, care îşi va relua cursul de la data întocmirii procesului-verbal de închidere a procedurii de mediere, socotindu-se şi timpul scurs înainte de suspendare.

c) în cazul în care medierea se desfăşoară după începerea procesului penal, urmărirea penală sau, după caz, judecata se suspendă, ca urmare a prezentării de către părţi a contractului de mediere.

Suspendarea durează până la momentul când procedura medierii se închide prin oricare dintre modurile prevăzute de Legea nr. 192/2006 cu modificările şi completările ulterioare, dar nu mai mult de 3 luni de la data semnării contractului de mediere. Procesul penal se reia din oficiu, imediat după primirea copiei după Procesul-verbal de închidere a procedurii de mediere, pe care mediatorul are obligaţia să-l comunice organului judiciar, prin care se constată că părţile nu s-au împăcat, sau, dacă acesta nu se comunică de către mediator, la expirarea termenului de 3 luni prevăzut de lege.
la care sunt încadraţi, cu privire la interesele cu caracter profesional, social sau economic ori la drepturile rezultate din desfăşurarea raporturilor de muncă.

MEDIEREA CONFLICTELOR IN CAZUL LITIGIILOR IN MUNCA

La art. 3 din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă, cu modificările şi completările ulterioare, regăsim definiţia conflictelor de muncă, în sensul că acestea sunt conflictele dintre salariaţi şi unităţile

Conflictele de muncă se împart în două categorii:

- colective, spre exemplu un conflict între un grup de angajaţi şi angajator;

- individuale, de pildă un conflict între indivizi la locul de muncă. Acest conflict se poate desfăşura între conducere şi un angajat sau între doi angajaţi.

De asemenea, conflictele de muncă se clasifică în conflicte de interese şi conflicte de drepturi, definiţiile acestora fiind regăsite la art. 4 si 5 din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă, cu modificările şi completările ulterioare. 

Sunt conflicte de drepturi următoarele:

a) conflictele în legătură cu încheierea, executarea, modificarea, suspendarea şi încetarea contractelor individuale de muncă;

b) conflictele în legătură cu executarea contractelor colective de muncă.

Sunt, de asemenea, considerate conflicte de drepturi următoarele: 

a) conflictele în legătură cu plata unor despăgubiri pentru acoperirea prejudiciilor cauzate de părţi prin neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare a obligaţiilor stabilite prin contractul individual de muncă;

b) conflictele în legătură cu constatarea nulităţii contractelor individuale sau colective de muncă ori a unor clauze ale acestora;

c) conflictele în legătură cu constatarea încetării aplicării contractelor colective de muncă.

Nu sunt considerate conflicte de drepturi, în sensul acestei legi, conflictele dintre unităţile şi persoanele care prestează diferite activităţi acestora, în temeiul altor contracte decât contractul individual de muncă.

Orice conflict de muncă ce intervine între salariaţi şi unităţi în legătură cu începerea, desfăşurarea şi încheierea negocierilor colective reprezintă conflict de interese. Conflictele de interese pot fi declanşate în următoarele situaţii: 

a) unitatea refuză să înceapă negocierea unui contract colectiv de muncă, în condiţiile în care nu are încheiat un contract colectiv de muncă sau contractul colectiv de muncă anterior a încetat; 

b) unitatea nu acceptă revendicările formulate de salariaţi; 

c) unitatea refuză nejustificat semnarea contractului colectiv de muncă, cu toate că negocierile au fost definitivate; 

d) unitatea nu îşi îndeplineşte obligaţiile prevăzute de lege de a începe negocierile anuale obligatorii privind salariile, durata timpului de lucru, programul de lucru şi condiţiile de muncă; 

e) în caz de divergenţă la negocierea anuală obligatorie privind salariile, durata timpului de lucru, programul de lucru şi condiţiile de muncă.

Nu pot constitui obiect al conflictelor de interese revendicările salariaţilor pentru a căror rezolvare este necesară adoptarea unei legi sau a altui act normativ.

Procedura soluţionării amiabile a conflictelor dintre angajatori şi salariaţi este prevazută în art. 3 al Legii nr. 168/1999, precum şi în art. 76 din acelaşi act normativ. De asemenea, art. 26 din Legea nr. 168/1999 precizează că în cazul în care conflictul de interese nu a fost soluţionat ca urmare a concilierii organizate de Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale, părţile pot hotărî, prin consens, iniţierea procedurii de mediere. Apreciem că legiuitorul a prevăzut în mod clar necesitatea prezenţei mediatorului atât în conflictele de drepturi, cât şi în cele de interese, însă fără a se încălca competenţele organelor abilitate expres pentru soluţionarea conflictelor de interese - aspect la care ne-am referit anterior.