Cum se aplică medierea în procesul penal, potrivit noilor coduriCum se aplică medierea în procesul penal, potrivit noilor coduri

Odată cu intrarea în vigoare a noului Cod penal și a Noului Cod de procedură penală, au intrat în vigoare şi dispoziții din Legea nr. 255/2013 care modifică Legea nr. 192/2006 cu privire la medierea și organizarea profesiei de mediator, dezvoltând în mod substanțial instituția medierii penale. Judecătorul Ionel-Iulian Păun, delegat la Biroul de Informare și Relații Publice de la Judecătoria Focșani, ne-a pus la dispoziție principalele schimbări în ceea ce privește medierea, în cursul unui proces penal.

   Potrivit legii noi, medierea în timpul unui proces penal ar fi posibilă în două situații. Prima, în latura penală, pentru un număr restrâns de infracțiuni, cele cu privire la care este necesară plângerea prealabilă sau este posibilă împăcarea. La art. 67, alin.1, din Legea 192/2006, se arată că ”dispoziţiile din prezenta lege se aplică în mod corespunzător şi în cauzele penale care privesc infracţiuni pentru care, potrivit legii, retragerea plângerii prealabile sau împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală”. Pe latura civilă, medierea este posibilă pentru orice infracțiune, dar numai cu privire la pretențiile civile.
   Medierea în latură penală, în situaţiile în care plângerea prealabilă sau împăcarea părţilor nu sunt posibile, nu este acceptată, căci între victimă și făptuitor nu poate avea loc vreo negociere și nu se poate încheia vreo înțelegere cu privire la încadrarea juridică a faptei ori cu privire la aplicarea pedepsei ori cuantumul acesteia.
   Acordul de mediere penală este un impediment la declanșarea/ continuarea procesului penal, alternativ la retragerea plângerii prealabile sau împăcarea, încă din 2010. Prin urmare, el nu este un mijloc de realizare a retragerii plângerii prealabile sau a împăcării.
   În procesele penale, medierea este de două feluri: civilă și penală. ”Medierea civilă în procesul penal vizează doar acțiunea civilă și reprezintă în fapt o tranzacție intermediată de mediator, care privește doar despăgubirile pretinse pentru repararea prejudiciului cauzat prin infracțiune. Un astfel de acord de mediere nu va bloca derularea laturii penale, ci eventual va influența soluția pe fondul acțiunii penale. Se poate încheia un astfel de acord pentru orice fel de infracțiune. Medierea penală este o practică restaurativă, care presupune dialogul victimă-infractor. Niciuna dintre ele nu poate fi constrânsă să apeleze la mediere. Părțile nu sunt obligate să se informeze anterior cu privire la mediere și nu există nicio sancțiune pentru neparcurgerea acestei proceduri. Aparent, medierea penală ar fi posibilă doar pentru infracțiuni pentru care, potrivit legii, retragerea plângerii prealabile sau împăcarea părților înlătură răspunderea penală (art. 67 alin.2). Atâta timp cât, urmare a comiterii infracțiunii, există și victimă, persoanele/ părțile pot încheia un acord de mediere prin care să ajungă la înțelegere asupra unor multiple aspecte”, explică judecătorul Ionel-Iulian Păun.

Renunțarea la urmărirea penală și achitarea

   În ceea ce privește efectele produse de acordul de mediere încheiat, există două situații cu privire la infracțiuni pentru care s-a depus o plângere prealabilă sau pentru care e posibilă împăcarea și la alte infracțiuni.
      În cazul infracțiunilor urmăribile la plângerea prealabilă sau pentru care e posibilă împăcarea, acordul de mediere împiedică începerea sau continuarea procesului penal, producând astfel efecte în ambele laturi ale procesului penal. Sunt 30 de astfel de infracțiuni în Codul penal și alte infracțiuni din 7 legi speciale.”Așadar, dacă acordul intervine în faza de urmărire penală, procurorul oprește procedurile penale; ca urmare, acordul poate fi supus validării prin autentificare la notar sau consfințire la instanță (căci procurorul nu are atribuții decât cu privire la acțiunea penală). Dacă intervine în faza de judecată, inculpatul va fi achitat și se va lua act de acordul de mediere care poate fi pus astfel în executare”, mai arată judecătorul Ionel-Iulian Păun.
   În cazul altor infracțiuni, procesul penal se derulează sub aspectul laturii penale după regulile obișnuite, iar sub toate celelalte aspecte se va da efect acordului de mediere penală. Mai mult, dacă cauza se termină în faza de urmărire penală ca urmare a acordului părților, acordul de mediere va putea sta la baza unei soluții de renunțare la urmărirea penală. Anumite obligații asumate de părți în cadrul acordului de mediere vor putea fi impuse de procuror suspectului/ inculpatului pentru a fi realizate în maxim 9 luni, sub sancțiunea revocării măsurii dispuse, aceea de renunțare la urmărire. Dacă cauza este trimisă în judecată, instanța va putea pronunța, după caz, condamnarea cu executare în penitenciar, reținând ca circumstanță atenuantă cu efect obligatoriu de reducere a pedepselor legale cu o treime „eforturile depuse de infractor pentru înlăturarea sau diminuarea consecinţelor infracţiunii”.
   În anumite condiții se poate dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei, renunţarea la aplicarea pedepsei sau amânarea aplicării pedepsei, după ce prevederile cuprinse în acordul de mediere se vor examina de către instanță în cadrul procedurii de verificare a condițiilor pentru a dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei, renunţarea la aplicarea pedepsei și amânarea aplicării pedepsei. Printre aceste condiții, referitoare la infractor, sunt prevăzute și „eforturile depuse de acesta pentru înlăturarea sau diminuarea consecinţelor infracţiunii, precum şi de posibilităţile sale de îndreptare”.

Acordul de mediere trebuie să consacre înțelegerea părților
 
   Pe durata medierii, suspendarea procesului penal este facultativă, iar durata este de maxim 3 luni.
În cazul în care medierea are succes, acordul de mediere trebuie să consacre înțelegerea părților. Clauzele acordului de mediere pot fi dintre cele mai variate și nu se limitează la repararea prejudiciului, obligatoriu fiind doar să privească drepturi asupra cărora părţile pot dispune (e greșit să se menționeze „persoana vătămată își retrage plângerea prealabilă” sau „părțile se împacă” – căci atunci se face trimitere la alte instituții, care au regim diferit). ”Pe mediator nu trebuie să îl intereseze încadrarea juridică. El poate să accepte să facă o mediere indiferent de infracțiunea pentru care se poate face plângere sau s-ar fi demarat procedurile penale, mai ales că încadrarea juridică definitivă o va face numai instanța la finalul procesului. El trebuie să se ocupe de medierea conflictului dintre părți, nu de aspectele juridice ale acestuia, informându-le doar într-un mod general asupra posibilelor efecte ale acordului, unele obligatorii (stoparea procedurilor în cazul unor infracțiuni „simple”) altele la opțiunea magistratului (reducerea pedepsei, renunțarea la proceduri etc)”, mai spune judecătorul Ionel-Iulian Păun.
   Acordul de mediere se trimite organului judiciar în original și în format electronic. Părțile trebuie să se prezinte în fața organului judiciar pentru a confirma înțelegerea, excepție făcând situația în care acordul este autentificat la notar.

Sursa:Monitorul de Vrancea

Hotararea nr. 235/25.01.2014 privind punerea in aplicare a prevederilor art.3 alin 4 si 5 din ROF

In sedinta ordinara din data de 25.01.2014, membrii Consiliului de Mediere au emis Hotararea nr 235 in vederea punerii in aplicare a art. 3 alin 4 si 5 din Regulamentul de Organizare si Functionare a Consiliului de Mediere cu modificarile si completarile ulterioare (anexata).  Primirea, analizarea si operarea documentelor prevazute de aceasta Hotarare se va suprapune pe activitatea curenta a Secretariatului tehnic. Ca urmare, avand in vedere estimarea unui numar mare de respondenti, va adresam rugamintea sa trimiteti documentele solicitate in timp oportun, in volum complet si conforme cu prevederile acestei Hotarari (Hotararea a fost trimisa catre toţi mediatorii si prin newsletter). Cu deosebita stima si consideratie, Cornel Pavel Director executiv - Secretariatul tehnic / Consiliul de Mediere Referinţe Hotararea nr. 235 / 25.01.2014 Anexa 1 la H 235 / 2014 Anexa 2 la H 235 / 2014 Nota*** Rezultatul lucrărilor şedinţei extraordinare a Consiliului de Mediere din 03.03.2014 Stimaţi mediatori, Consiliul de Mediere, reunit în şedinţă extraordinară în data de 03.03.2014, a hotărât, cu unanimitate de voturi, următoarele: 1. Revocarea hotărârilor nr.4911/2013 şi nr.235/2014 2. Constituirea unui grup de lucru la nivelul Consiliului de Mediere care să elaboreze proiectul de Standard pentru formarea continuă a mediatorilor. Proiectul va fi finalizat în termen de trei luni şi supus spre consultare corpului profesional.

Hotarârea Consiliul de mediere nr. 5563/2013 cu privire la Tabloul Mediatorilor a fost publicata in MO

În Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 77 din data de 31 ianuarie 2014 a fost publicata Hotarârea Consiliul de mediere nr. 5563/2013, cu privire la Tabloul Mediatorilor.

În anul 2013, Tabloul Mediatorilor autorizati cuprinde doua sectiuni, si anume:

- Sectiunea 1 cuprinde mediatorii autorizati care îndeplinesc conditiile prevazute de art. 23 si 24 din Legea nr. 192/2006, pentru desfasurarea activitatii de mediator.

- Sectiunea 2 cuprinde subsectiunile: mediatorii suspendati, mediatorii fara forma de exercitare a profesiei si mediatorii autorizati care nu îndeplinesc conditiile prevazute de art. 23 si 24 din Legea nr. 192/2006, pentru desfasurarea activitatii de mediator.

Noutati privind medierea in noua legislatie penala

Sursa: Cristi Danilet, judecator membru CSM

Odată cu intrarea în vigoare a noului Cod penal și Noului Cod de procedură penală, vor intra în vigoare dispoziții din Legea nr. 255/2013 care modifică Legea nr. 192/2006 cu privire la medierea și organizarea profesiei de mediator, dezvoltând în mod substanțial instituția medierii penale.

Înțeleg să fac câteva observații:

1. Potrivit legii noi, medierea în timpul unui proces penal ar fi posibilă în latura penală pentru un număr restrâns de infracțiuni (anume cele cu privire la care este necesară plângerea prealabilă sau este posibilă împăcarea) – art. 67 alin.1 Lege 192/2006, iar în latura civilă este posibilă pentru orice infracțiune dar numai cu privire la pretențiile civile – art. 23 alin.1 NCpp. Dup mine, medierea în latură penală nu este posibilă (căci între victimă și făptuitor nu poate avea loc vreo negociere și nu se poate încheia vreo înțelegere cu privire la încadrarea juridică a faptei ori cu privire la aplicarea pedepsei ori cuantumul acesteia), iar medierea în latură civilă nu poate fi limitată doar la pretențiile civile.

2. Acordul de mediere penală este un impediment la declanșarea/continuarea procesului penal alternativ la retragerea plângerii prealabile sau împăcarea încă din 2010. Prin urmare, el nu este un mijloc de realizare a vreuneia din celelalte impedimente.

3. În procesele penale, mediere este de două feluri: civilă și penală.

a. Medierea civilă în procesul penal vizează doar acțiunea civilă și reprezintă în fapt o tranzacție intermediată de mediator care privește doar despăgubirile pretinse pentru repararea prejudiciului cauzat prin infracțiune. Un astfel de acord de mediere nu va bloca derularea laturii penale, ci eventual va influența soluția pe fondul acțiunii penale. Se poate încheia un astfel de acord pentru orice fel de infracțiune.

b. Medierea penală este o practică restaurativă care presupune dialogul victimă-infractor. Niciuna dintre ele nu poate fi constrânsă să apeleze la mediere. Părțile nu sunt obligate să se informeze anterior cu privire la mediere și nu există nicio sancțiune pentru neparcurgerea acestei proceduri. Aparent, medierea penală ar fi posibilă doar pentru infracțiuni pentru care, potrivit legii, retragerea plângerii prealabile sau împăcarea părților înlătură răspunderea penală (art. 67 alin.2). Dup mine, atâta timp cât, urmare a comiterii infracțiunii, există și victimă, persoanele/părțile pot încheia un acord de mediere prin care să ajungă la înțelegere asupra unor multiple aspecte.

4. Sub aspectul efectelor produse de acordul de mediere încheiat, deosebim:

4.1 infracțiuni urmăribile la plângerea prealabilă sau pentru care e posibilă împăcarea: acordul de mediere împiedică începerea sau continuarea procesului penal, producând astfel efecte în ambele laturi ale procesului penal – sunt 30 de infracțiuni în Codul penal și alte infracțiuni din 7 legi speciale. Așadar:

- dacă acordul intervine în faza de urmărire penală, procurorul oprește procedurile penale; ca urmare, acordul poate fi supus validării prin autentificare la notar sau consfințire la instanță (căci procurorul nu are atribuții decât cu privire la acțiunea penală);

- dacă intervine în faza de judecată, inculpatul va fi achitat și se va lua act de acordul de mediere care poate fi pus astfel în executare.

4.2 alte infracțiuni: procesul penal se derulează sub aspectul laturii penale după regulile obișnuite, iar sub toate celelalte aspecte se va da efect acordului de mediere penală.  Mai mult:

- dacă cauza se termină în faza de urmărire penală ca urmare a acordului părților, acordul de mediere va putea sta la baza unei soluții de renunțare la urmărire penală (art. 318 alin. 1 și alin.2 NCPP). Anumite obligații asumate de părți în cadrul acordului de mediere vor putea fi impuse de procuror suspectului/inculpatului pentru a fi realizate în maxim 9 luni, sub sancțiunea revocării măsurii dispuse, aceea de renunțare la urmărire (art. 318 alin. 3 și alin.4);

 - dacă cauza este trimisă în judecată, instanța va putea pronunța, după caz, condamnarea cu executare în penitenciar, reținând ca circumstanță atenuantă cu efect obligatoriu de reducere a pedepselor legale cu o treime „eforturile depuse de infractor pentru înlăturarea sau diminuarea consecinţelor infracţiunii” (art.75 alin.2 C.pen). Tot astfel, în anumite condiții se poate dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei (art. 91 C.pen), renunţarea la aplicarea pedepsei (în condițiile art. 80-82 C.pen) sau amânarea aplicării pedepsei (în condițiile art. 83-90 C.pen) – prevederile cuprinse în acordul de mediere se vor examina de către instanță în cadrul procedurii de verificare a condițiilor pentru a dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei, renunţarea la aplicarea pedepsei și amânarea aplicării pedepsei, care printre criteriile referitoare la infractor prevăd și „eforturile depuse de acesta pentru înlăturarea sau diminuarea consecinţelor infracţiunii, precum şi de posibilităţile sale de îndreptare [art. 91 alin.1 lit d), art. 80 alin. 1 lit. b), respectiv art. 83 alin. 1 lit. d) noul Cod penal].

5. Pe durata medierii, suspendarea procesului penal este facultativă, iar durata este de maxim 3 luni.

6. În cazul în care medierea are succes, acordul de mediere trebuie să consacre înțelegerea părților. Clauzele acordului de mediere pot fi dintre cele mai variate și nu se limitează la repararea prejudiciului, obligatoriu fiind doar să privească drepturi asupra cărora părţile pot dispune (e greșit să se menționeze „persoana vătămată își retrage plângerea prealabilă” sau „părțile se împacă” – căci atunci se face trimitere la alte instituții, care au regim diferit).

7. Pe mediator nu trebuie să îl intereseze încadrarea juridică. El poate să accepte să facă o mediere indiferent de infracțiunea pentru care se poate face plângere sau s-ar fi demarat procedurile penale, mai ales că încadrarea juridică definitivă o va face numai instanța la finalul procesului. El trebuie să se ocupe de medierea conflictului dintre părți, nu de aspectele juridice ale acestuia, informându-le doar într-un mod general asupra posibilelor efecte ale acordului, unele obligatorii (stoparea procedurilor în cazul unor infracțiuni „simple”) altele la opțiunea magistratului (reducerea pedepsei, renunțarea la proceduri etc).

8. Acordul de mediere se trimite organului judiciar în original și în format electronic. Părțile trebuie să se prezinte în fața organului judiciar pentru a confirma înțelegerea (excepție: dacă acordul este autentificat la notar).

Legislație:

-Legea_medierii (în forma de la 1 febr.2014);

- Legea 286/2009 privind Codul penal (modificat și însoțit de Legea nr.187/2012 de punere a sa în aplicare);

- Legea nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală (modificat și însoțit de Legea nr.255/2013 de punere a sa în aplicare, modificată la rândul ei prin OUG nr. 116/2013; de Hot.CSM 79/2014 de modificare a Regulamentului de ordine interioară a instanțelor).

Acte normative intrate in vigoare la 1 februarie 2014

- Legea nr. 286/2009 privind Codul penal (însoțit de Legea nr.187/2012 de punere a sa în aplicare);

- Legea nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală (însoțit de Legea nr.255/2013 de punere a sa în aplicare, modificată la rândul ei prin OUG nr. 116/2013; și de Hot. CSM 79/2014 de modificare a Regulamentului de ordine interioară a instanțelor);

- Legea nr.252/2013 privind sistemul de probațiune (însoțită de Regulamentul său de aplicare aprobat prin HG 1079/2013);

- Legea nr. 253/2013 privind executarea pedepselor, a măsurilor educative și a altor măsuri neprivative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal;

- Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal (însoțit de Regulamentul de organizare a activităţii judecătorului de supraveghere a privării de libertate aprobat prin Hot.CSM 89/2013);

- Legea nr. 300/2013 privind îmbunătățirea Legii nr.303/2004 privind cooperarea internațională în materie penală.