Între jocul asociativ de protecție al favoritului și lipsa de etică în influențarea opiniei mediatorilor, liderii grupurilor cu „influență” în lumea medierii, transformă principiul autodeterminării în alegeri, cu respectarea optiunilor individuale, într-unul de tip „recompensă și pedeapsă” și „cu noi sau împotriva noastră”.
Ce se oferă?
- Promisiunea unei revoluții in mediere („noi vom face si vom drege... Ei au fost răi și nu au facut nimic”). Deși, cei mai vocali sunt parte din actuala structură a Consiliului de mediere, iar promisiunile lor sunt repetitii ale unui mandat irosit. Alte „momeli” descriu poziții în structuri locale, după politici naționale grupate... Ceilalți adoptă o atitudine agresivă și promit un organism nealterat de jocuri de interese și decizii perfect legale, dar deja, din timpul campaniei, aplică standarde duble de interpretare a literii legii și a regulamentelor CM.
- Resurse și facilități în practică. Cu toții ne dorim o abundență de cazuri, însă obligativitatea medierii nu va aduce doar cazuri, solicitări pentru serviciile de mediere, ci și o responsabilitate majoră. Unii, deși s-au jucat și în trecut cu propuneri legislative (nu foarte reușite) pun accentul pe caracterul demonstrativ al eforturilor lor și mai puțin, pe consens și dialog în construcția respectivelor propuneri. Alții, sunt adepții unei schimbări radicale, o nouă lege din „rădăcini”, copie a celor din alte corpuri profesionale.
- Competențe. În scurt timp, înainte de expirarea mandatului, actuala conducere a CM a făcut formatori debutanți în serie. De ce sau cum? Simplu. Oameni cu susținere locală și interesați de formare au vrut să dobândească acest statut. Din dragoste față de cursanți și din vocație!!! Glumesc... Au găsit veriga slabă la unii din formatorii principali, actuali membri ai Consiliului de mediere, care au promis, în schimbul susținerii cu voturi și alte beneficii, facilitarea dobândirii acestui statut. Să nu fiu înțeles greșit, nu dorința de a deveni formator e greșită, ci modul prin care se depașește birocrația sistemului. Trocul sau identificarea unei alte monede de cumpărare a susținerii, folosindu-se ceea ce eu prețuiesc, respectiv arta formării.
- Acapararea puterii. Prin orice mijloc și la diferite nivele/uri. Cum CM este „stupul” care distribuie mierea și polenul în lumea medierii, el este miza. Observați cum, asociațiile în loc să-și crească puterea consolidând structura într-un mod unitar, pentru a deveni un al doilea pilon al medierii în România, alături de CM, îl acaparează pe acesta. Consiliul de mediere trebuie să fie un organism de reglementare în mediere și atât. Corpul profesional are nevoie de identitate proprie. S-ar putea spune că, unii dintre dvs. o gândesc, jocurile politice sunt simple și puterea justifică orice abordare. Așa să fie oare, chiar și în domeniul medierii, ghidat de principii destul de clare?
- Susținerea în perioada campaniei (care ar fi fost ea) durează atât timp cât plătești. 1000 Euro pt publicarea declarației de intenție. Chiar și relațiile amicale pot fi tranzacționate la o anumită valoare. Urmează (probabil) un tur doi, pentru locurile neocupate. Costul susținerii va crește exponențial cu fiecare loc rămas neocupat și numărul de membri/voturi din asociație puse la bătaie. Miza?
Îmi voi păstra identitatea și credința în mediere, chiar și cu riscul de a nu fi membru al CM. Așa cum nu am cumpărat nici o diplomă în viața mea sau vândut vreuna, nu voi accepta să cumpăr voturi. Ba mai mult, asta mă determină să lupt pentru șansa de a fi un membru cu o decizie independentă, în parteneriat și respect cu ceilalți membri ai Consiliului de Mediere, care au în mandatul lor elemente comune cu cele din mandatul pe care intenționez să mi-l asum.
Vă încurajez să aveți grijă, cu privire la cine vă influențează votul și care sunt beneficiile indirecte pe care le oferiți acestora. Autodeterminarea în mediere, ca principiu, și liberul arbitru, ca atribut al ființei umane, sunt nenegociabile. A renunța la acest principiu fundamental, pentru unul politic, în care sunteti folositi ca si masa de vot, e un compromis nesănătos. Votul e al dvs. și îl acordați oricui doriți. A asculta și a comunica, fără impunere, este un semn de normalitate.
