Dacă nu luaţi o lecţie despre mediere, cererile de chemare în judecată pot fi declarate ca fiind inadmisibile
Ultimele schimbări în privinţa obligativităţii medierii în mai multe tipuri de acţiuni introduse la instanţă au venit chiar la finalul anului trecut. „În Monitorul Oficial din 21 decembrie a fost publicată OUG nr. 90/2012 care aduce cateva modificări şi completări Legii nr. 192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator precum şi pentru modificarea art. II din Legea nr. 115/2012 pentru modificarea si completarea Legii nr. 192/2006. Principala schimbare se referă la amanarea pană la 1 februarie a termenului la care intră în vigoare obligativitatea informării prealabile privind medierea”, a declarat mediatorul Cătălina Anghene. Iniţial, termenul de intrare în vigoare a acestor modificări era prevăzut pentru începutul acestui an. Concret, începand cu data de 1 februarie 2013, pentru litigiile prevăzute la art. 601 lit. a) – f) din Legea nr. 192/2006, sancţiunea pentru introducerea cererii de chemare în judecată fără participarea anterioară la şedinţa de informare privind avantajele medierii este inadmisibilitatea. Sub acest aspect, dispoziţiile referitoare la sancţiunea inadmisibilităţii cererii de chemare în judecată se aplică numai proceselor începute după intrarea în vigoare a ordonanţei. Dovada participării la şedinţa de informare privind avantajele medierii se va face printr-un certificat de informare eliberat de mediatorul care a realizat informarea. Dacă una dintre părţi refuză în scris participarea la şedinţa de informare, nu răspunde invitaţiei la mediere ori nu se prezintă la data fixată pentru şedinţa de informare, se întocmeşte un proces-verbal, care se depune la dosarul instanţei. Tot ca noutate în procedura medierii din 2013 este cea privind introducerea menţiunii că procedura de informare, incluzand şi formalităţile pentru convocarea părţilor, nu poate depăşi 15 zile calendaristice. Mediatorii spun însă că acceptarea participării sau participarea la şedinta de informare nu constituie o recunoaştere a dreptului ce ar face obiectul litigiului şi nici nu întrerupe cursul prescripţiei. (Gabriel SAVA).
