Comunicatul MJ

M I N I S T E R U L  J U S T I Ţ I E I

 

30 ianuarie 2013

 

Informare de presă cu privire la intrarea în vigoare a noului Cod de procedură civilă

 

 

La propunerea Ministerului Justiţiei, Guvernul României a adoptat miercuri, 30 ianuarie 2013, o Ordonanţă de Urgenţă prin care termenul de intrare în vigoare a noului Cod de procedură civilă a fost prorogat până la data de 15 februarie 2013. Această amânare este necesară pentru corelarea intrării în vigoare a noului Cod de procedură civilă cu Legea privind degrevarea instanţelor judecătoreşti (adoptată de Parlament la data de 29.01.2013, încă nepromulgată şi nepublicată în Monitorul Oficial). De asemenea, prin acelaşi act normativ, sunt prevăzute şi alte dispoziţii de prorogare a unor termene de intrare în vigoare a dispoziţii din cuprinsul unor acte normative conexe noului Cod de procedură civilă. Aceste termene sunt prevăzute după cum urmează:

 

 

 

Etape	Acte normative	Motive
15 februarie 2013	Noul Cod de procedură civilă	Amânarea (în raport cu 1.02.2013) este necesară pentru corelarea intrării în vigoare a Noului Cod de procedură civilă. (NCPC) cu Legea privind degrevarea instanţelor judecătoreşti (adoptată de Parlament la data de 29.01.2013, încă nepromulgată şi nepublicată în Monitorul Oficial).
15 februarie 2013	Art. 601 lit. a) –f) din Legea nr.192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator   (obligativitatea şedinţei de informare privind mediereaîn cauze civile)	Amânarea este necesară pentru corelarea datei de intrare în vigoare a dispoziţiilor art. 601 literele a) - f) din Legea nr. 192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator (medierea în cauze civile) cu data intrării în vigoare a NCPC.
1 iulie 2013	Art. 38 din Legea nr.76/2012, prin care se modifică dispoziţiile art. 12 şi 13 din Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianţi şi consumatori	Este prorogat termenul de intrare în vigoare a dispoziţiilor în materia clauzelor abuzive, astfel cum au fost amendate prin Legea de punere în aplicare a NCPC, pentru o perioadă scurtă necesară efectuării unui studiu de impact neefectuat la data adoptării legii şi organizării unei dezbateri publice extinse.
1 august 2013	Art.2 alin.(1)2  din Legea nr.192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator   (sancţiunea inadmisibilităţii pentru neprezentarea la şedinţa de informare asupra avantajelor medierii, în cauze civile)	Întrucât pentru neparticiparea la şedinţa de informare cu privire la beneficiile medierii, noul Cod de procedură civilă prevede sancţiunea aplicării unei amenzi judiciare, se amână dispoziţiile privitoare la sancţiunea inadmisibilităţii cererii de chemare în judecată, introdusă prin OUG nr.90/2012 pentru a se verifica și evalua evitarea dublei sancționări a acestei conduite.
Data intrării în vigoare a Noului Cod de procedură penală   (termen propus prin Legea de punere în aplicare a NCPP - 1 februarie 2014, odată cu intrarea în vigoare a NCP)	Art. 601 lit. g) din Legea nr.192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator (şedinţa de informare cu privire la avantajele medierii în unele cauze penale)	Având în vedere că se urmărește intrarea în vigoare a tuturor actelor normative din pachetul de reformă penală, a fost prorogată intrarea în vigoare a acestor prevederi care vor intra în dezbatere în procedura parlamentară.

MJ 

OUG privind Noul CPC si medierea

ORDONANTA DE URGENTA pentru modificarea art.81 din Legea nr.76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr.134/2010 privind Codul de procedura civila, precum si pentru modificarea unor acte normative conexe

Guvernul a adoptat prin aceasta Ordonanta de Urgenta amanarea intrarii in vigoare a noului Cod de procedura civila pentru o perioada necesara finalizarii procedurii de reexaminare a propunerii legislative privind unele masuri pentru degrevarea instantelor judecatoresti, precum si pregatirii judecatorilor si intregului sistem judiciar in vederea aplicarii noilor dispozitii ale Codului procesual civil.
Totodata, Ordonanta abroga dispozitiile din Codul de procedura civila a caror neconstitutionalitate a fost constatata prin Decizia Curtii Constitutionale nr. 967/2012.

Ordonanta stabileste termenele pentru intrarea in vigoare a:
• Sedintelor de informare despre mediere in cauze civile: 15 februarie, odata cu intrarea in vigoare a Codului de Procedura Civila
• Sedintelor de informare despre mediere in cauze penale: data de intrare in vigoare a noului Cod de Procedura Penala
• Sanctiunii inadmisibilitatii cererii de chemare in judecata in cazul neindeplinirii de catre reclamant a obligatiei de a participa la sedinta de informare privind medierea: 1 august 2013.

Urgenta actului normativ este justificata de faptul ca neadoptarea masurilor ar duce la blocaje la nivelul instantelor si la sporirea numarului proceselor avand ca obiect judecarea recursurilor, in conditiile in care infrastructura necesara functionarii noului sistem procesual civil nu este suficienta. Prin urmare, intrarea in vigoare a noului Cod de procedura civila se amana pana la data de 15 februarie 2013.

Guvernul Romaniei, pct 3

Si totusi avem  in  Noul CPC,  Art. 187. - (1) Daca legea nu prevede altfel, instanta, potrivit dispozitiilor prezentului articol, va putea sanctiona urmatoarele fapte savarsite in legatura cu procesul, astfel: 1. cu amenda judiciara de la 100 lei la 1.000 lei: (...) f) refuzul partii de a se prezenta la sedinta de informare cu privire la avantajele medierii, in situatiile in care a acceptat, potrivit legii.

Comunicatul CdM

"Consiliul de Mediere a luat act cu preocupare de modificarea termenului de intrare în vigoare a prevederilor incidente în domeniul medierii şi de modificarea termenului de intrare în vigoare a anumitor articole din lege, modificare inopinată intervenită prin adoptarea Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului de astăzi. Deşi conducerea Consiliului a participat la mai multe întilniri interinstituţionale cu decidenţii din domeniu înaintând propuneri în sensul menţinerii datei de 1 februarie 2013 prevăzută de OUG nr. 90/2012, amânarea intrării în vigoare a textelor aşteptate de mediatori a constituit o surpriză pentru Consiliu, la discuţiile iniţiate nefiind discutate aceste variante.

În calitate de organism autonom de interes public cu atribuţii specifice în domeniul medierii, considerăm că este necesară consultarea Consiliului de Mediere de către factorii decizionali, de fiecare dată când se pune în discuţie modificarea sau amânarea intrării în vigoare a unui text legal care reglementează medierea sau profesia de mediator.

Ca reprezentant al corpului profesional al mediatorilor, Consiliul de Mediere îşi exprimă speranţa intrării în vigoare la termenele menţionate în OUG din data de 30.01.2013, o noua amânare fiind interpretată ca fiind un semnal de neîncurajare a recurgerii la soluţionarea pe cale amiabilă a disputelor prin procedura medierii".

Procedura INFORMARII OBLIGATORII

SCOPUL SI ROLUL INFORMARII

Principiul informarii este o necesitate pentru ca procedura MEDIERII si modul de actiune al mediatorului sa fie cunoscute de parti PREALABIL DECIZIEI lor DE A PARTICIPA la MEDIERE. Principiul informarii guverneaza activitatea mediatorului de la primul contact cu partile si pana la finalizarea medierii.

Ca efect al noilor reglementari in materie, principiul informarii a fost consacrat ca fiind obligatie legala pentru parti atat inainte de declansarea unui proces in instanta cat si la solicitarea instantei, pe parcursul procesului
Scopul informarii este ca mediatorul sa aduca la cunostinta partilor avantajele, efectele, regulile si limitele medierii adaptat la situatia lor concreta.

CONTINUTUL INFORMARII OBLIGATORII

VA CUPRINDE, fara a se limita,  elementele RELEVANTE CU PRIVIRE LA DEFINIREA medierii si principiile acesteia, rolul mediatorului, drepturile si obligatiile partilor, avantajele medierii, efectele juridice ale acordului de mediere,  posibilitatea obtinerii pe cale necontencioasa a unei hotarari JUDECATORESTI DE CONSFINTIRE A ACORDULUI DE MEDIERE si posibilitatea autentificarii  DE CATRE notarul public A ACORDULUI REZULTAT DIN MEDIERE.

Părţile au libertatea sa isi aleaga mediatorul. Sursa oficiala pentru alegerea mediatorului este tabloul mediatorilor autorizati intocmit de Consiliul de mediere publicat pe site-ul institutiei: www.cmediere.ro.

REALIZAREA INFORMARII OBLIGATORII 

Informarea obligatorie A PARTILOR se realizeaza anterior incheierii contractului de mediere.

INFORMAREA OBLIGATORIE SE REALIZEAZA DE MEDIATOR pentru toate partile implicate in conflict, IN INTALNIRI COMUNE SAU INDIVIDUALE IN FUNCTIE DE OPTIUNEA PARTILOR SI DE DECIZIA MEDIATORULUI CARE VA AVEA IN VEDERE ELEMENTELE PARTICULARE ALE conflictului.

In cazul informarii PARTILOR, mediatorul este obligat sa respecte termenul de maximum 15 zile consacrat de art 60^2 din L192/2006 modificata si prin Legea 115/2012 modificata prin OUG 90/2012.

INFORMAREA SE POATE REALIZA ASTFEL:

a.      In situatia in care ambele parti se prezinta la mediator acesta nu poate pretinde onorariu pentru activitatea de informare.

b.      In situatia in care la mediator se prezinta o singura parte in vederea informarii si partea nu poate sa asigure prezenta celeilalte/celorlalte parti, mediatorul va proceda la convocarea acesteia/acestora, la solicitarea partii prezente in baza unui contract. Cheltuielile aferente procedurii de invitare a celeilalte/celorlalte parti vor fi suportate de partea solicitanta.

c.      In situatia in care o parte se prezinta la mediator in vederea derularii procedurii de mediere si solicita acestuia declansarea procedurii de mediere, mediatorul va proceda in baza unui contract la invitarea celeilalte/celorlalte parti. In acesta situatie mediatorul este indreptatit sa solicite onorariu si cheltuieli ocazionate in derularea procedurii de pregatire a medierii.

Daca este mandatat de solicitant, mediatorul este liber sa depuna toate diligentele pe care le considera necesare in acord cu art 43 din Lege pentru a asigura prezenta tuturor partilor in vederea desfasurarii sedintei/sedintelor de informare.

In cazul in care la mediator se prezinta numai o parte pentru realizarea informarii mediatorul va solicita date despre partea/părţile aflate in conflict in vederea transmiterii invitatiei in acord cu art 43 alin 1 din Lege.

ELIBERAREA DOCUMENTELOR DE CATRE MEDIATOR

CERTIFICATUL DE INFORMARE SE ELIBEREAZA DE MEDIATOR DOAR IN SITUATIA IN CARE TOATE PARTILE CONFLICTULUI AU FOST INFORMATE IN INTELESUL LEGII CU PRIVIRE LA MEDIERE.

Certificatul de informare trebuie semnat de mediator si de părţile participante la şedinţa de informare. Eliberarea certificatului de informare se face numai dupa semnarea acestuia de catre mediator si toate părţile conflictului independent de sustinerea informarii in comun sau individual. Certficatul de informate se elibereaza intr-un numar de exemplare originale egal cu numarul partilor informate plus unul pentru arhiva formei de exercitare a profesiei.    

 Mediatorul elibereaza certificat de informare si in cazul in care dupa ce s-a finalizat informarea,  una dintre părţile conflictului refuza sa-l semneze.

In cazul in care părţile invitate nu confirma participarea, refuza participarea in scris sau daca a acceptat participarea nu se prezinta la data fixata pentru sedinta de informare mediatorul va elibera un proces verbal in care se va consemna situatia specifica acelui caz.

In situatia imposibilitatii finalizarii informarii indiferent de motiv (spre exemplu una dintre parti se retrage in timpul informarii) fapt ce  lipseste de eficienta informarea, mediatorul va elibera procesul verbal prevazut de teza a doua a art. 2 alin 1^1 din Lege.

Certificatul de informare va fi redactat de mediator si va cuprinde următoarele elemente obligatorii:

-         datele de identificare ale formei de exercitare a profesiei (obligatoriu denumire, sediul profesional si numarul certificatului de inregistrare fiscala cu data eliberarii acestuia)

-         număr de înregistrare al certificatului si data inregistrarii in registrul formei de exercitare a profesiei

-         datele de identificare ale mediatorului care a realizat informarea

-         data, ora si locul şedinţei de informare

-         părţile participante cu toate datele de identificare (nume/denumire si domiciliu/sediu)

-         obiectul conflictului si dupa caz numărul dosarului din instanta si instanta pe rolul careia se afla dosarul

-         decizia fiecarei părţi in urma informării cu privire la acceptarea medierii

-         semnătura si stampila mediatorului si semnatura părţilor

In cazul particular al art 60^1, alin. 1, lit. g) din Lege mediatorul va consemna in cuprinsul certificatului si numarul si data documentului prin care a fost exprimat consimtamantul victimei de a participa la sedinta de informare impreuna cu faptuitorul.

PROCESUL VERBAL

Prevazut la art 2 alin1^1 din Lege va fi redactat de mediator si va cuprinde urmatoarele elemente obligatorii:

-         datele de identificare ale formei de exercitare a profesiei (obligatoriu denumire, sediul profesional si numarul certificatului de inregistrare fiscala cu data eliberarii)

-         număr de înregistrare al certificatului si data inregistrarii in registrul formei de exercitare a profesiei

-         datele de identificare ale mediatorului care a realizat informarea

-         data, ora si locul şedinţei de informare

-         părţile participante cu toate datele de identificare (nume/denumire si domiciliu/sediu)

-         obiectul conflictului si dupa caz numărul dosarului din instanta

-         motivul pentru care nu s-a putut realiza informarea TUTUROR PARTILOR

-         semnătura si stampila mediatorului si dupa caz,  semnatura partilor prezente daca informarea se realizeaza in intalnire comuna

In cazul particular al art 60^1, alin. 1, lit. g) din Lege mediatorul va consemna in cuprinsul certificatului si numarul si data documentului prin care a fost exprimat consimtamantul victimei de a participa la sedinta de informare impreuna cu faptuitorul
.

Avand in vedere prevederile art.26 alin3 coform carora ,,Pentru activitatea de informare şi consiliere a părţilor cu privire la procedura medierii şi avantajele acesteia, îndeplinită potrivit legii anterior încheierii contractului de mediere, mediatorul nu poate pretinde onorariu”, mediatorul nu poate pretinde onorariu pentru activitatea de informare si nu poate conditiona eliberarea certificatului de informare sau a procesului verbal de plata unui onorariu. 

In situatia in care la mediator se prezintă numai una dintre părţi, mediatorul, informează partea solicitantă ca informarea  se realizeaza PENTRU TOATE PARTILE din conflict/litigiu, fara a se elibera certificatul de informare. 

Totodata mediatorul informeaza partea/părţile interesate ca exista  posibilitatea demersului personal al acesteia de a asigura prezenta celeilalte/celorlalte parti in vederea realizarii informarii PRECUM SI  existenţa posibilităţii privind invitarea celeilalte/celorlalte parti DE CATRE MEDIATOR pentru participarea la procedura informării obligatorii. DE ASEMENEA, MEDIATORUL INFORMEAZA PARTEA/PARTILE INTERESATE DE POSIBILITATEA ORGANIZARII SEDINTEI DE INFORMARE IN COMUN SAU INDIVIDUAL SI IN FUNCTIE DE PARTICULARITATILE CONFLICTULUI SI OPTIUNEA PARTII/PARTILOR VA RECOMANDA UNA DIN CELE DOUA VARIANTE. MODALITATEA DE ORGANIZARE A SEDINTEI DE INFORMARE DEPINDE si DE OPTIUNEA IDENTIFICATA DE  PARTI.

Invitaţia se transmite de mediator prin orice mijloace care asigură confirmarea primirii textului. Partea solicitantă este obligata sa furnizeze mediatorului orice alte date necesare contactării celeilalte/celorlalte părţi (telefon, email, adresa de corespondenta/fax).

În cazul acceptării medierii, părţile în dispută şi mediatorul vor încheia si semna contractul de mediere, conform art. 43 alin. 2., iar mediatorul nu este obligat sa elibereze certificatul de informare. Procesul verbal de inchidere a medierii confirma realizarea informarii conform art. 45 din Lege. In acest sens in continutul procesului verbal de inchidere a medierii se va introduce mentiunea: „Potrivit art…..din contractul nr….din data……părţile declara ca au fost informate de catre mediator cu privire la mediere, efectele acesteia si regulile aplicabile, conform art 45 alin 1 lit c din L192/2006 cu modificarile si completarile ulterioare”.

NOTA: Prezentul Ghidul de organizare a informarii prealabile a fost discutat si aprobat, conform OUG 90/2012 si Legii 115/2012, in sedinta de sambata 26 ianuarie 2013 a Consiliului de Mediere cu intrare in vigoare la 1 februarie 2013.

Acest ghid  va fi trimis spre consultare catre toti judecatorii si procurorii pentru transpunerea obligatiei justitiabililor de a se informa cu privire la mediere.

CONFERINȚA NAȚIONALĂ ,,MEDIEREA- UN NOU INCEPUT”

,,Camera Mediatorilor din România ”, înregistrată în Registrul Național al Asociațiilor Profesionale în domeniul Medierii prin Decizia nr. 110/11.03.2009 a Consiliului de Mediere, în colaborare cu ,,Camera de Arbitraj și Mediere” organizează CONFERINȚA NAȚIONALĂ ,,MEDIEREA-UN NOU ÎNCEPUT” la Iași, în perioada 01 -03 februarie 2013.

Conferința dă startul unui nou început în ceea ce privește activitatea de mediere în România. Legea nr. 192/16.05.2006 privind medierea și organizarea profesiei de mediator coroborată cu Ordonața de Urgență a Guvernului din 12 decembrie 2012 crează un nou cadru legal de desfășurare a acestei proceduri.

Deschiderea oficială a Conferinței Naționale și lucrările în plen vor avea loc VINERI, 01 FEBRUARIE 2013, la Centrul de Conferințe al Hotelului Unirea (parter), SALA ”ALEXANDRU IOAN CUZA”, din Mun. Iași, Piața Unirii nr. 5, jud. iași, începând cu ora 10°°.

La Conferință vor fi invitate personalități politice, reprezentanți ai MINISTERULUI JUSTIȚIEI, CONSILIULUI DE MEDIERE, MINISTERULUI PUBLIC, MINISTERULUI DE INTERNE, reprezentanți ai instituțiilor administrative centrale și locale, avocați, procurori, notari, juriști, profesori universitari, arbitri și mediatori autorizați.

Participarea la Conferința se înscrie în formarea profesională continua a mediatorilor și se aloca 10 puncte profesionale, conform Hotărârii Consiliului de Mediere din 15 decembrie 2012.
Mediatorii care doresc să prezinte lucrări în cadrul conferinței sunt rugați să comunice workshopul la care vor participa și tema aleasa până la data de 10 IANUARIE 2013, iar în cazul în care se dorește rezervare pentru cazare vă rugam se ne comunicați aceasta până la data de 15 IANUARIE 2013, pe adresa de e-mail a CAMEREI MEDIATORILOR DIN ROMÂNIA, respectiv cameramediatorilor@gmail.com sau la numărul de telefon 0746.263.600 (domnul Coste Ștefan, Președintele Asociației ,,Camera Mediatorilor din România”).

Costul participării este de 300 lei (100 lei pentru membrii Camerei Mediatorilor din România) și se achită la Secretariatul Camerei Mediatorilor din România.
Organizatorii intenționează să publice un volum cu lucrările acestei Conferinte Nationale. Oficialitățile, invitații și participanții vor primi mapa conferinței și diploma de participare.

Programul conferintei


COSTE ȘTEFAN
PREȘEDINTE,
CAMERA MEDIATORILOR DIN ROMÂNIA 

Malpraxisul intra in vizorul mediatorilor

Numărul în creştere al cazurilor de malpraxis deschide o piaţă importantă pentru mediatorii din România. Prima ediţie a Conferinţei internaţionale organizată de Asociaţia Europeană a Mediatorilor pe acest subiect a fost un bun prilej pentru identificarea problemelor şi stabilirea unui dialog între părţile implicate în acest proces.

Malpraxisul medical a intrat în ultimii ani în atenţia publicului din România, în special prin intermediul mass media, care a prezentat, uneori excesiv, cazuri în care medicii au comis erori grave, care s-au soldat cu moartea sau cu sechele permanente pentru pacienţi. Mediatizarea acestor cazuri, pe fondul unui sistem medical tot mai afectat de lipsa de resurse financiare şi umane, a creat o imagine defavorabilă instituţiei medicului. Oamenii au aflat că pot da în judecată doctorii pentru malpraxis şi numărul plângerilor a crescut foarte mult, uneori întemeiat, alteori nu.

Ameninţaţi de spectrul obligaţiei de a plăti despăgubiri de zeci sau sute de mii de euro, medicii au încheiat asigurări de malpraxis, care să îi protejeze în cazul comiterii unei erori. La fel au făcut şi pacienţii, care au devenit mai conştienţi de pericolele, uneori inerente, ce le afectează viaţa.

Drumul de la sesizare unui caz de malpraxis până la obţinerea unei decizii definitive în instanţă este lung şi costisitor în România. Sufocate de dosare, instanţele pot prelungi ani buni procesele şi pun la grea încercare răbdarea şi resursele părţilor. Tocmai de aceea, o soluţie alternativă,precum medierea, devine o variantă mult mai eficientă de rezolvare a cazurilor de malpraxis.

Prima ediţie a Conferinţei internaţionale ”Malpraxisul medical – metode alternative de rezolvare a conflictelor din domeniul medical”, organizată la Bucureşti de Asociaţia Europeană a Mediatorilor, a reuşit în mare măsură să aducă în aceeaşi sală toate părţile implicate într-un proces de malpraxis. Au fost reprezentanţi ai Colegiului Medicilor, ai Asociaţiei Pacienţilor din România, un broker de asigurări specializat pe asigurări medicale, membri importanţi ai Consiliului de Mediere, directori de spitale, jurişti şi, evident, mediatori.

Experienţa franceză în medierea cazurilor de malpraxis medical a fost prezentată de Gabrielle Planes, preşedinta Asociaţiei Naţionale a Mediatorilor Franţa, care reuneşte peste 400 de membri. Dincolo de specificul legislaţiei din Franţa, know-how-ul adus de Gabrielle Planes în ceea ce priveşte folosirea medierii în aceste cazuri a fost foarte util pentru colegii din România, iar colaborarea este abia la început.

Discuţiile din cele două zile ale conferinţei au punctat câteva lucruri importante. Primul este că legislaţia în domeniu din România nu este la nivelul celei din Uniunea Europeană. Nu doar în privinţa limitelor de despăgubire, mult mai mici în România (12.000 – 64.000 de euro), ci şi în privinţa protecţiei oferite medicilor. Reprezentanţii cadrelor medicale au acuzat faptul că cele mai multe contracte de malpraxis defavorizează medicii şi nu pot fi negociate individual cu asigurătorii. Iniţiative precum Avocatul Medicului sunt încă la început şi nu oferă serviciile necesare de consultanţă şi reprezentare.

Comunicarea dintre medici şi pacienţi este deficitară şi stă la baza multor plângeri. Medicii nu cunosc foarte bine legislaţia în privinţa malpraxisului şi nici la nivelui instituţiilor de învăţământ medicale nu există prea multe cursuri de drept medical.

Mediatorii s-au plâns de faptul că nu sunt doriţi de către asigurători în astfel de procese de malpraxis, în timp ce pacienţii sau medicii nu cunosc faptul că pot apela la mediere în aceste cazuri. Au fost participanţi care au afirmat că în 3-4 ani piaţa cazurilor de malpraxis poate deveni un segment important de activitate pentru mediatori.

Sursa: ImpactEst nr 478/26 ian.2013

Pivniceru: MEDIEREA nu a fost introdusă ca obligaţie, ea va rămâne O OPŢIUNE

Ministrul Justiţiei, Mona Pivniceru, spune că "medierea nu a fost introdusă ca obligaţie", iar aceasta "va rămâne o opţiune a celui care va apela la ea", explicând că instanţele au introdus doar obligaţia părţilor de a merge la şedinţa de informare privind medierea, şedinţă care va fi gratuită.
Mona Pivniceru a declarat, vineri, la Alba Iulia, că "medierea nu a fost introdusă ca obligaţie", precizând însă că instanţele au introdus obligaţia părţilor de a merge la şedinţa de informare înaintea procesului, care este gratuită.
"Medierea nu a fost introdusă ca obligaţie. Medierea va rămâne o opţiune a celui care va apela la ea, numai că instanţele au introdus obligaţia părţilor de a merge la şedinţa de informare la mediere, ceea ce este cu totul alt lucru. Acum, în schimb, vom analiza din nou legea medierii să vedem dacă toate cauzele, în special cele în materie penală, sunt susceptibile de a fi soluţionate prin mediere. În rest, medierea rămâne o opţiune (…)", a spus Pivniceru.
Potrivit acesteia, dacă instanţa dispune o anumită conduită oricine trebuie să se supună ei, iar faptul că o parte nu merge la informare nu echivalează cu îngrădirea dreptului la justiţie, ci înseamnă că partea nu se conformează unei dispoziţii date de instanţă.
"Este similar ca şi în situaţia în care judecătorul obligă partea să plătească o taxă de timbru şi partea refuză sau plăteşte în alt cuantum decât a dispus instanţa. Sunt măsuri de instanţă pe care părţile trebuie să le execute ca atare. Obligaţia de a participa la informare este obligaţie gratuită şi relevă părţii care sunt consecinţele purtării procesului, pozitive sau negative, având eventual şi şansa soluţionării cauzei prin mediere. Dar asta nu înseamnă informarea egal soluţie mediere sau obligativitatea medierii. Este o distincţie de nuanţă care cred că este foarte bine făcută", a susţinut Pivniceru.
Întrebată dacă ar putea fi amânată data de intrare în vigoare a prevederilor privind medierea, Mona Pivniceru a răspuns negativ, precizând totodată că aplicarea medierii va fi analizată şi, eventual, ar putea fi făcute corecturi.
"Noi avem grupuri de lucru pe toate aceste coduri noi şi supraveghem aplicarea textelor să vedem care sunt nuanţele faptice care se pot ivi pentru că este o legislaţie pe care am preluat-o în portofoliu ca obligaţia statului român, noi asigurăm implementarea, dar nuanţele, textele şi eventualele lor corecturi - astea le vom supraveghea să vedem în ce măsură le normalizăm, dacă e cazul, desigur", a conchis Pivniceru.

Sursa: Realitatea.net

Ministerul Public promovează un RIL relativ la aplicarea în timp a noului cod civil relativ la autoritatea părintească

In data de 17.01.2003 domnul Daniel Marius Morar, prim-adjunct al Procurorului General a promovat un Recurs În Interesul Legii transmis către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea analizării. Documentul poate fi consultat aici şi poate fi descărcat în format PDF de aici.

Recursul adresează o situaţie care dăuna imaginii Justiţiei, legată de faptul că anumite instanţe au făcut aplicarea imediată a noilor prevederi ale Codului Civil legate de relaţiile dintre părinţi şi copiii post-divorţ (stabilirea locuinţei, exercitarea în comun a autorităţii părinteşti) în timp ce altele au preferat să facă aplicare prevederilor legale în vigoare la data introducerii acţiunii.

Demersurile ARPCC au început în februarie 2012 prin abordarea de către asociaţia noastră a Serviciului Judiciar Civil din Ministerul Public (link). În luna mai Serviciul Judiciar Civil a exprimat o opinie care a confirmat că cele sesizate de către ARPCC sunt corecte (link) şi a publicat o notă de studiu (link) semnată de procurorul Florentina Baltă luându-se prime măsuri de unificare, prin transmiterea notei de studiu către Curţile de Apel din România. În noiembrie 2012, reprezentaţii ARPCC au fost primiţi de către prim-adjunctul procurorului general, d-na Gabriela Scutea în audienţă moment. La acel moment, prin vocea d-nei Scutea s-a promis o reanalizare a oportunităţii de promovare a unui RIL, promisiune care, vedem acum, s-a şi realizat.

Asociaţia Română pentru Custodia Comună doreşte pe această cale să felicite specialiştii din minister, d-na Florentina Baltă şi factorii de răspundere, d-na Gabriela Scutea şi d-nul Daniel Morar pentru modul în care Ministerul Public a gestionat acest subiect legat de unificarea practicii judecătoreşti şi implementarea bunelor practici în domeniul custodiei comune.

De asemenea, dorim să ne exprimăm întreaga consideraţie pentru disponibilitatea pe care Curţile de Apel din România (atât cele care au făcut aplicare prevederilor noului cod civil cât şi a celor care au aplicat vechiul cod a familiei) de a răspunde interpelărilor noastre legate de acest subiect.

În mod special dorim să mulţumim d-nei judecător Ramona Delida Szikszay (preşedintele Tribunalului pentru Minori şi Familie Brasov ) şi d-nei Mirea Loreley Emese (judecător la Tribunalul Bihor) care ne-au oferit primele exemple (Braşov, Bihor) de tratament corect al acestor situaţii precum şi d-nei judecător Cristiana-Mihaela Crăciunescu care a oferit un suport doctrinar de calitate încă din decembrie 2011.

Nu în ultimul rând mulţumim voluntarilor ARPCC care au depus un efort considerabil de peste 12 luni de zile în strângerea şi datelor din teritoriu şi în redactarea variatelor materiale pe această temă, materiale care au stat la baza formării opiniei specia

http://blog.arpcc.ro/2013/01/flash-news-ministerul-public-promoveaza.html?m=1

Medierea si goana dupa senzational - Zeno Sustac

Întrucât în presă au fost vehiculate informații incomplete sau eronate despre mediere, voi face câteva clarificări ale unor aspecte necesar a fi cunoscute de public.
Se induce în ultima vreme, în mod greșit ideea că medierea are rolul de a scăpa de răspundere penală anumite categorii de infractori însă pe cale amiabilă, în cazurile în care împăcarea părților și retragerea plângerii înlătură răspunderea penală. Acest lucru a fost posibil dintotdeauna, nu a intervenit acum prin noua reglementare o politică nouă în sistemul penal ci pe lângă opțiunile existente a mai apărut o alternativă, medierea. Aceste tipuri de infracțiuni în care împăcarea părților înlătură răspunderea penală sunt cele cu un grad de pericol social redus, în care partea vătămată are posibilitatea de a decide dacă este necesară continuarea procedurii judiciare față de făptuitor. Nu voi face o enumerare a acestor infracțiuni întrucât de fiecare dată când am exemplificat care dintre acestea sunt considerate astfel de legiuitor - și nu de mine personal - acestea au dat titlurile unor articole de presă punând medierea într-o lumină nefastă și dezinformând persoanele care caută alternative viabile la sistemul juridic.
Rolul medierii nu este acela de a crea injustiție socială, de a îngrădi liberul acces la justiție sau de a traumatiza victima prin punerea față în față cu infractorul. DOAR în cazul infracțiunilor în care retragerea plângerii și împăcarea părților înlătură răspunderea penală, victima este obligată să se informeze cu privire la avantajele medierii dar nu are obligația ca această informare să se realizeze în prezența făptuitorului, legea națională și prevederile europene acordând o foarte mare atenție protecției victimei și nesupunerii sale la traume suplimentare.
Folosirea manipulării în articole de presă nu este o noutate în România. Este însă o noutate în ceea ce privește prezentarea medierii în presă. Asocierea dintre infracțiuni față de care membrii societății românești au reticențe firești și mediere, nu este întâmplătoare. Este o încercare de decredibilizare a unei activități nobile, prin asocierea sa cu anomalii comportamentale dezavuate de toți membrii societății. Nimic nu poate sta în calea unei idei a cărei vreme a sosit spunea cândva un vizionar, iar noi adăugăm ideea că o asociere nefericită între doi termeni făcută în scopul de a dispersa o lumină nefavorabilă asupra unui anumit subiect, nu îl va face să nu își urmeze drumul firesc. Iar un drum firesc spre normalitate, nu poate fi încetinit sau stopat prin alăturarea în aceeași construcție gramaticală a medierii cu infracționalitatea sau infracțiuni grave precum violul.

Pentru că cele mai multe titluri de presă care fac în ultimele zile vorbire despre mediere se referă la această infracțiune, câteva precizări sunt necesare. Infracțiunea de viol prevăzută de articolul 197 din Codul Penal este o infracțiune cu un grad de pericol social ridicat, nefăcând parte dintre infracțiunile pentru care împăcarea părților și retragerea plângerii înlătură răspunderea penală. Asta înseamnă că, victima unei astfel de infracțiuni conform prevederilor care vor intra în vigoare din data de 1 februarie, NU ESTE OBLIGATĂ să parcurgă procedura medierii sau procedura informării privind avantajele medierii. Confuzia cu privire la această interpretare a pornit de la explicarea în limbaj de specialitate a unor denumiri juridice specifice procesului penal, cu diferențierea făcută în cadrul unui interviu telefonic între forma simplă a unei infracțiuni și forma sa calificată. Am făcut precizarea că art. 197 alin. 1 din Codul Penal are ca și specific faptul că acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea persoanei vătămate și că împăcarea părților după depunerea plângerii nu duce la înlăturarea răspunderii penale a făptuitorului. Fiind și avocat, am folosit un limbaj juridic, specific teoreticienilor și practicienilor dreptului. De asemenea, am arătat faptul că o înțelegere între victimă și agresor poate interveni ANTERIOR depunerii plângerii conform legislației în vigoare în România de zeci de ani și că această înțelegere se poate realiza, dacă victima dorește acest lucru, inclusiv prin procedura medierii.

La nivel mondial medierea este folosită de zeci de ani cu succes în dispute din domeniul dreptului familiei, dreptului penal, dreptului civil și comercial și altor domenii. În UE, se acordă o deosebită atenție domeniului medierii transfrontaliere, dorindu-se instituirea la nivel continental a culturii dialogului în detrimentul culturii litigioase iar România nu face nimic altceva decât să se alinieze la acest set de valori și principii. La nivel continental, forurile europene au adoptat diverse directive și reglementări în domeniul medierii adresate statelor membre, în vederea degrevării instanțelor de numărul mare de cauze, a creșterii calității actului de justiție și a facilitării accesului cetățenilor la rezolvarea alternativă a disputelor în condiții finaciare accesibile acestora. În lumina acestor reglementări, în vederea aderării la UE în anul 2006 România a creat un cadru legislativ în domeniul medierii, ca o condiție în vederea aderării. În acest sens în toate statele membre și în România s-a încurajat recurgerea la mediere ca alternativă la sistemele tradiționale de justiție. Marele câștig al statului în cazul recurgerii pe scară largă la mediere va fi acela că va diminua semnificativ costurile susținerii sistemului de justiție din România prin reducerea încărcării instanțelor cu un număr foarte mare de procese, generatoare de cheltuieli pentru bugetul de stat. În prezent există un număr foarte ridicat de procese, aproximativ 3 milioane, la o populație care nu depășește 20 de milioane. Mai mult, vor exista premisele creșterii calității actului de justiție. De amintit și faptul că medierea este un factor de echilibru social, care are în prim plan îmbunătățirea sau restabilirea relațiilor amiabile dintre părți. Un alt beneficiu de natură financiară pentru stat ar fi acela că prin activitatea de interes public pe care o depun mediatorii vor genera sume de bani către bugetul de stat, în condiții de impozitare specifice unei profesii liberale. Modelul american de mediere este preluat și în România, însă în SUA există o cultură a medierii, a dialogului constructiv, cetățenii americani alegând în 9 cazuri din 10 să nu se adreseze instanțelor de judecată și să-și rezolve disputele prin mijloace alternative, cu precădere prin mediere. Pragmatismul de tip occidental preferă o abordare nelitigioasă cu consum minim de resurse de timp, financiare și emoționale. Medierea a fost implementată în România și cu sprijin american, amintind în acest sens programul desfășurat la nivel național începând cu anul 2003, program în cadrul căruia cu sprijinul Centrului Cultural al Ambasadei Statelor Unite și Ministerului Justiției au fost formați câte 10 mediatori din rândul avocaților în fiecare județ din țară, la Centrul Pilot de Mediere Craiova. Dar toate aceste aspecte, nu sunt de interes pentru o anumită parte a presei. Este neinteresant să impui standarde sociale în articole de presă atunci când există posibilitatea de a genera subiecte care produc deservicii întregii societăți, mai puțin celor care le lansează.

Prevederile OUG Nr.90/2012 intră în vigoare începând cu data de 1 februarie 2013. Din luna februarie justițiabilii vor avea posibilitatea de a participa la ședințe de informare gratuită privind avantajele medierii, cu beneficii reale asupra lărgirii cadrului de opțiuni asupra soluționării disputelor pe care aceștia urmează a le rezolva. De menționat că mediatorul nu va impune o soluție părților, nu le va acorda consultanță juridică, nu își va expune punctele de vedere asupra situației lor ci doar le va aduce la cunoștință opțiunea medierii. Rămâne la latitudinea lor dacă vor decide să-și petreacă următorii ani în instanță antrenând sume considerabile de bani în realizarea acestui scop, trăind din plin emoțiile și stresul aferente parcurgerii acestei căi sau vor decide să își construiască propria soluție, cu ajutorul unui facilitator neutru și imparțial, într-un cadru confidențial, fără incertitudinea obținerii peste ani, a unei decizii favorabile a instanței care poate să vină prea târziu sau niciodată.
Am scris acest articol pentru ca am toată încrederea în presa româneasca! Am certitudinea ecoului său favorabil, lipsit de punerea unor etichete personale date anterior unei documentări minimale despre subiect.

Zeno Sustac, Sursa

Violul și medierea penală, sau despre ambiguitățile provocate de interpretarea unei legi

De la 1 februarie urmează să se aplice o lege care introduce posibilitatea medierii în cazurile penale, de la furt la agresiuni fizice și sexuale. Ședința de mediere ar putea fi făcută împreună cu agresorul, căruia victima poate să îi ceară de la scuze la bani drept despăgubire – evitându-se astfel să se mai ajungă la plângeri penale și procese; în acest fel s-ar mai aerisi sălile de judecată care nu mai fac față solicitărilor. Așa a sunat principalul argument al celor care susțin legea cu pricina.(...)

Obligativitatea ar putea fi principala greşeală în implementarea legii medierii din România

Iniţial, deputata Alina Gorghiu afirma că nu este nici o problemă cu o eventuală obligativitate a medierii, aceasta fiind gratuită – după cum scrie „România liberă”: „Faptul că o şedinţă de informare este obligatorie nu mi se pare cu nimic deranjant, mai ales că este gratuită”. I s-ar putea răspunde că și violul e gratis… De altfel, acea şedinţă nu este gratuită, deoarece o plătim cu toţii, inclusiv victima, prin taxe şi impozite. Mai târziu, Alina Gorghiu și-a clarificat afirmaţia spunând că obligativitatea privește doar cazurile civile şi că „singurul lucru care se schimbă (prin noua lege – n.red.) e că această (şedinţă de) informare va fi făcută, dacă victima doreşte, de către un profesionist, un mediator”.

Pe de altă parte, purtătoarea de cuvânt de la Consiliul de Mediere, avocata Gabriela Gyongy Mihuţ, afirmă exact contrariul: legea obligă şi victimele unor abuzuri precum violul să treacă printr-o şedinţă de informare asupra medierii, însă procedura nu „vatămă cu nimic persoana respectivă”, mai ales că ea nu e obligată să participe împreună cu agresorul. În ceea ce priveşte consecinţele refuzului de a participa, avocata susţine că în momentul de faţă „sancţiunile sunt prevăzute strict pentru cazurile civile şi rămâne de văzut cum vor aprecia instanţele în materie penală (sancţiunile pentru refuzul participării la şedinţa de informare – n.red.)”.

Chiar dacă obligativitatea participării la o şedinţă de informare nu este la fel de gravă precum obligativitatea participării la şedinţele efective de mediere, ea reprezintă o eroare, mai ales când vorbim de victime ale abuzurilor fizice sau violului.

Violul în sine reprezintă prin excelență încălcarea voinței unei persoane și un dezechilibru de putere: fiindcă am puterea, te pot obliga să te supui. Este halucinant ca, știind acestea, să alegi să obligi în continuare victima să treacă prin diverse proceduri. Tot ce obții e să accentuezi dezechilibrul de putere, manifestat inițial în relația agesor-agresat, când miza ar trebui să stea în sprijinirea celui mai slab. Oricine propune o astfel de obligativitate uită rolul statului (și al puterilor din stat) de a proteja cetățeanul, de a echilibra pe cât posibil inegalităţile de putere și de a-i respecta omului libertatea.

Recomandarea Comitetului de Miniştri (Consiliul Europei), adusă în sprijinul noii legi, spune că trebuie să pui la dispoziţia victimei opţiunea medierii, dar că în nici un caz trebuie să-l forţezi pe cineva să participe la o astfel şedinţă. Mai mult, în textul Recomandării apare ideea că „nici victima, nici infractorul nu trebuie convinși prin mijloace incorecte să accepte medierea”.

Nici nu este cazul, susţine Alina Gorghiu, fiindcă victima nu va fi obligată să participe nici măcar la şedinţa de informare. Din aceeaşi interpretare a legii se revendică şi avocatul Iulian Pîrlog, despre care ştiu că este un profesionist. El şi-a susţinut argumentarea cu o schemă care implica propoziţii subordonate şi principale, semne de punctuaţie, precum şi faptul că fraza „instanţa va respinge cererea de chemare în judecată ca inadmisibilă în caz de neîndeplinire de către reclamant a obligaţiei de a participa la şedinţa de informare privind medierea” se referă doar la cazurile civile (noţiunea de „reclamant” nu există în materia penală). Mai mult, Iulian Pîrlog afirmă că legea nu prevede pedeapsă pentru refuzul de a participa la şedinţa de informare, în cazurile penale.

Probabil aceasta va fi şi interpretarea instanţelor, deşi nuanţa de ambiguitate ar putea crea probleme serioase la implementare – trezindu-ne, astfel, cu noi procese intentate de victime care au fost obligate să participe la şedinţe de informare.

Sursa

Nota de Fundamentare a Consiliului de Mediere adresată Guvernului României, Ministerului Justiției și Consiliului Superior al Magistraturii

Stimaţi mediatori,

În continuarea măsurilor iniţiate de Consiliul de Mediere pentru promovarea activităţii de mediere şi reprezentarea intereselor mediatorilor autorizaţi în relaţia cu instituţiile statului, publicăm Nota de Fundamentare a instituţiei noastre adresată astazi, 24.01.2013, Guvernului României, Ministerului Justiţiei şi Consiliului Superior al Magistraturii.

Consiliul de Mediere

Referinte

Proiect privind statutul mediatorilor

Consiliul de Mediere adresează rugămintea  tuturor mediatorilor şi Asociaţiilor profesionale din domeniul medierii să trimită la adresa propuneri@cmediere.ro,  propuneri cu privire la Statutul Profesiei de Mediator. 

Aceste propuneri vor fi centralizate până la data de  30 ianuarie 2013 de Grupul de Lucru constituit la nivelul Consiliului de Mediere.

În perioada 1 februarie – 15 martie 2013, Consiliul de Mediere va supune dezbaterii publice toate propunerile primite pe acest subiect.

Proiectul de Statut rezultat în urma desfăşurării şedinţei Comisiei Consultative a Corpului Profesional la Braşov în data de 17.11.2012.

Rezumatul Seminarului "Procedura de informare in domeniul medierii" - Bacau

In data de 23 ianuarie 2013, a avut loc la Bacau Seminarul  "Procedura de informare in domeniul medierii", eveniment prezidat de dl. Coste Stefan, membru al Consiliului de Mediere.

Temele de discutie au fost urmatoarele:

1. documentele emise  in faza de informare a medierii,
2. modalitatea de intocmire a acestora (personalizata sau electronica).
3. semnatura acestor documente.

Voi vorbi  despre fiecare, cu aducerea inainte, in discutie a evenimentelor din weekendul trecut, avand ca teme de discutii exact aceleasi subiecte, dezbatute astazi.

Punctul de vedere al mediatorilor prezenti la acest eveniment va fi prezentat Consiliului de Mediere in data de 25 ianuarie, data la care se va elabora noul Ghid procedural al acestei etape.

Inainte de a expune rezultatul acestui eveniment, am avut in vedere faptul ca:

- in 19 ianuarie 2013, au avut loc doua evenimente asematoare la Neamt si Galati, unde s-au conturat puncte de vedere diferite;
- in cadrul evenimentului de la Galati, mediatorii  au apreciat ca in cadrul procedurii de informare obligatorie, au la indemana 3 documente: certificatul de informare, procesul verbal si certificatul+procesul verbal, pentru anumite cazuri;
- la Neamt, pozitia mediatorilor a fost ca, in cadrul acestei proceduri, mediatorii vor elibera doar 2 documente: certificatul de informare sau procesul verbal.

1. In urma discutiilor  purtate ieri cu mediatorii prezenti la seminar, cei prezenti s-au alaturat abordarii colegilor de la Neamt, avand in vedere urmatoarele argumente

a) avem o Lege a medierii ( nr 192/2006), modificata si completata cu Legea nr 115/2012 si OUG nr 90/2012;

b) art 2 al 1 din Legea privind medierea (introdus prin OUG nr 90/2012) spune: "(...) partile sunt obligate sa participe la sedinta de informare privind avantajele medierii (...)", din care (la prima vedere) rezulta (clar) ca se refera la toate partile  aflate in conflict/litigiu;

c) art 2 din Lege, prin OUG 90/2012 a fost completat cu alineatul 1 indice 1 care spune " dovada participarii la sedinta de informare privind avantajele medierii se face printr-un certificat de informare eliberat de mediatorul care a realizat informarea", nu rezulta concret ca acest certificat trebuie eliberat unei parti venita la informare sau dupa ce informarea s-a facut ambelor parti;

d) insa, acelasi art 2, al 1 indice 1 continua astfel " daca una din parti refuza in scris participarea la sedinta de informare, nu raspunde invitatiei prevazute de art 43 al 1,  ori nu se prezinta la data fixata pentru sedinta de informare, se intocmeste un proces verbal, care se depune la dosarul instantei".

e) per a contrario, din coroborarea pct  d) si c) asa cum am enuntate mai sus, se desprind indubitabil urmatoarele concluzii:

- legiuitorul, la elaborarea OUG mentionata mai sus a anticipat:
* refuzul unei parti de a participa la sedinta de informare (chiar si pe cel al reclamantului),
* faptul ca cealalta parte nu va raspunde invitatiei la mediere, si
* neprezentarea celeilate parti la sedinta de informare.

- si a dispus pentru aceste situatii ca : "se intocmeste un proces verbal, care se depune la dosarul instantei"

S-a pus intrebarea in cadrul evenimentului de ieri "Cum procedam cand vine in birou un cetatean si spune, imi trebuie ceva (unii nu vor cunoaste denumirea documentelor noastre si nu trebuie sa fim surprinsi) de la dvs. sa depun la dosar. Nu vreau informare, nu vreau sa fac demersuri pentru aducerea partii in conflict la mediere"? In aceasta situatie, gasesc de cuviinta sa ne raportam la litera d) de mai sus intocmind astfel  un proces verbal din care care sa reiasa faptul ca respectivul s-a prezentat in fata noastra, a refuzat informarea privind medierea si/sau a refuzat efectuarea demersurilor necesare informarii ambelor parti.

Buna sau reaua credinta a acestei persoane va fi apreciata de judecator, el putand dispune, fie ca acest cetatean sa revina la mediator si sa faca procedura de informare, conform OUG, fie sa aprecieze altceva, in functie de caz.

2. Referitor la modalitatea de intocmire a celor doua documente mediatorii au apreciat ca, forma electronica nu este cea mai comoda, lasandu-se libertatea paritor si mediatorilor de a lucra personal pe cele doua documente.

3. Parerea celor prezenti fata de semnarea acestor documente este aceea ca , ele trebuie semnate atat de mediator cat si de parti, astfel eliminandu-se orice suspiciune ce ar plana asupra acestor documentelor.

Intrarea în vigoare a Codului de procedură civilă, amânată pentru 1 iulie 2013

Ministrul Justiţiei, Mona Pivniceru, a anunţat azi, marţi 22 ianuarie 2013, ca intrarea în vigoare a Codului de procedură civilă se va amâna de la 1 februarie la 1 iulie, pentru ca sistemul judiciar să fie operaţional  (Sursa). In concluzie, procedura informarii nu a fost amanata! Avem de suferit partial, din cauza unor articole care nu intra acum in vigoare!

Legea nr. 115/2012, in vigoare din vara anului trecut, care a  modificat Legea medierii, instituie, printre altele, obligatia de a participa la o sedinta de informare privind medierea, ca procedura prealabila instantei de judecata.

Art II din Legea 115/2012 "Art. II. - Prezenta lege intra in vigoare la 1 octombrie 2012, cu exceptia dispozitiilor art. 60¹ din Legea nr. 192/2006 privind medierea si organizarea profesiei de mediator, cu modificarile si completarile ulterioare, precum si cu modificarile si completarile aduse prin prezenta lege, care intra in vigoare la 6 luni de la data publicarii prezentei legi in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.

Concret, in actul normativ se arata, la art. 60¹, ca "in litigiile ce pot face, potrivit legii, obiect al medierii sau al altei forme alternative de solutionare a conflictelor, partile si/sau partea interesata, dupa caz, sunt tinute sa faca dovada ca au participat la sedinta de informare cu privire la avantajele medierii". Prevederea urma sa intre in vigoare in 6 luni de la publicarea Legii nr. 115/2012 in Monitorul Oficial (9 iulie, n.red.), adica in 9 ianuarie 2013.

Art 60¹ din Legea nr. 192/2006 este urmatorul (1) In litigiile ce pot face, potrivit legii, obiect al medierii sau al altei forme alternative de solutionare a conflictelor, partile si/sau partea interesata, dupa caz, sunt tinute sa faca dovada ca au participat la sedinta de informare cu privire la avantajele medierii, in urmatoarele materii:

a) in domeniul protectiei consumatorilor, cand consumatorul invoca existenta unui prejudiciu ca urmare a achizitionarii unui produs sau unui serviciu defectuos, a nerespectarii clauzelor contractuale ori garantiilor acordate, a existentei unor clauze abuzive cuprinse in contractele incheiate intre consumatori si operatorii economici ori a incalcarii altor drepturi prevazute in legislatia nationala sau a Uniunii Europene in domeniul protectiei consumatorilor;
b) in materia dreptului familiei, in situatiile prevazute la art. 64;
c) in domeniul litigiilor privind posesia, granituirea, stramutarea de hotare, precum si in orice alte litigii care privesc raporturile de vecinatate;
d) in domeniul raspunderii profesionale in care poate fi angajata raspunderea profesionala, respectiv cauzele de malpraxis, in masura in care prin legi speciale nu este prevazuta o alta procedura;
e) in litigiile de munca izvorate din incheierea, executarea si incetarea contractelor individuale de munca;
f) in litigiile civile a caror valoare este sub 50.000 lei, cu exceptia litigiilor in care s-a pronuntat o hotarare executorie de deschidere a procedurii de insolventa, a actiunilor referitoare la Registrul Comertului si a cazurilor in care partile aleg sa recurga la procedurile prevazute la art. 999-1018 din Codul de procedura civila;
g) in cazul infractiunilor pentru care actiunea penala se pune in miscare la plangerea prealabila a persoanei vatamate si impacarea partilor inlatura raspunderea penala, dupa formularea plangerii, daca faptuitorul este cunoscut sau a fost identificat, cu conditia ca victima sa isi exprime consimtamantul de a participa la sedinta de informare impreuna cu faptuitorul
(2) In sensul alin. (1), dovada participarii la sedinta de informare privind avantajele medierii intr-o anumita materie se face printr-un proces-verbal de informare eliberat de mediatorul care a realizat informarea.”

Totusi, Guvernul a amanat acest termen, printr-o ordonanta de urgenta adoptata in sedinta din 12 decembrie, care stabileste ca noile reglementari NU se mai aplica din 9 ianuarie, asa cum era prevazut initial, ci incepand cu 1 februarie 2013. 

Conform Art. II din OG – "Termenul prevăzut la art. II din Legea nr.115/2012 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 462 din 9 iulie 2012, cu modificările şi completările ulterioare, referitor la intrarea în vigoare a dispoziţiilor art. 601 din Legea nr. 192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator, cu modificările şi completările ulterioare, se prorogă până la data de 1 februarie 2013.”