Avand in vedere Protestele din Bucureşti
şi Cluj, din cauza Legii Medierii, la care activistele pentru
drepturile femeilor au protestat pentru scoaterea
violului din lista acţiunilor asupra cărora se poate efectua o şedinţă de
informare privind medierea, sustinand ca "Prin
includerea violului în Legea Medierii, se dă încă un semnal de permisivitate
faţă de o faptă penală gravă şi i se creează violatorului condiţii legale să
scape de pedeapsă. Statul validează ideea conform căreia violul poate fi cumpărat,
iar suferinţa victimelor, tranzacţionată", si ca "Victimele nu au nevoie de o povară
birocratică în plus, nu au nevoie să stea în faţa unor mediatori nepregătiţi
şi, cel mai probabil, ne-simpatici sau chiar ostili intereselor lor. Cerem
eliminarea violului din Legea Medierii. Solicităm înfiinţarea de centre de
urgenţă pentru victimele violului şi formarea unui personal specializat în
problematica agresiunilor sexuale care să acţioneze în interesul victimelor,
prin consiliere psihologică şi consiliere legală", lansand şi o petiţie online, prin care cer
eliminarea violului din lista faptelor care pot fi mediate, semnată, până acum,
de peste 1.500 persoane, doresc sa spun:
I.
Procesul penal este activitatea reglementata de lege,
desfasurata intr-o cauza penala, de catre organele judiciare cu participarea
partilor si a altor persoane, ca titulari de drepturi si obligatii, avand ca
scop constatarea la timp si in mod complet a infractiunilor si tragerea la
raspundere penala a celor care le-au savarsit, in asa fel incat prin aceasta sa
se asigure ordinea de drept si apararea drepturilor si intereselor legitime ale
persoanelor.
Scopul general al procesului penal este inscris
expres in art 1 al 2 cpp. Potrivit acestei norme, procesul penal trebuie sa
contribuie la apararea ordinii de drept, la apararea persoanei, a drepturilor
si libertatilor acesteia, iar prevenirea infractiunilor, precum si educarea
cetatenilor in spiritul respectarii legilor.
Spiritul de umanism degajat din reglementarea
procesuala nu trebuie interpretat ca un factor de slabiciune sau incurajare a
elementelor infractionale. Lipsa de masuri impotriva acelora care incalca
legile sau aduc prejudicii ordinii de drept este tot atat de grava ca si
pedepsirea unor persoane nevinovate.
A nu aplica sanctiunile penale celor vinovati
de savarsirea unor infractiuni constituie ea insasi o atitudine care contrazice
ordinea de drept si constituie in cele din urma tot o incalcare a legilor.
Umanismul nu are nimic in comun cu toleranta fata de incalcarea legilor.
Lipsa de fermitate fata de cei care nesocotesc
legea penala aduce cel mai mare deserviciu spiritului de dreptate, in fata
careia nici opinia publica nu ramane nepasatoare si constituie un factor de
incurajare si proliferare a infractionalitatii.
Recrudescenta fenomenului infractional nu
rezulta in principal din blandetea represiunii penale (asa cum unii o
considera), ci din imprejurarea ca anumite fapte penale raman nepedepsite.
Beccaria :”in politica penala rigoarea pedepsei
este mai putin necesara si importanta pentru eficacitatea represiunii, decat
organizarea unui sistem procesual penal menit sa nu permita raufacatorilor
sustragerea de sub bratul drept si ferm al justitiei.”
Spiritul de dreptate, echitate si justete cere
ca orice vinovat sa fie totdeauna pedepsit, insa vinovatia celui in cauza sa
reprezinte o certitudine pentru a nu se ajunge la eroare judiciara.
Rolul educativ al procesului penal trebuie sa
se desfasoare in asa fel incat sa contribuie la educarea cetatenilor in
spiritul respectarii legilor. Pedepsele aplicate in cadrul procesului penal pe
calea individualizarii judiciare realizeaza in mod necesar si valente
educative. Functia educativa nu este un deziderat, ci o cerinta legala pe care
norma penala o pune in fata organului de stat chemat sa pronunte si sa aplice
executarea sanctiunii penale. Pedeapsa nu este numai o masura de constrangere,
dar si un mijloc de reeducare al celui vinovat. Prin executarea pedepsei se
urmareste formarea unei atitudini corecte fata de ordinea de drept si fata de
regulile de convietuire sociala. Numai prin functia educativa a pedepsei se
ajunge la transformarea condamnatului, determinand o schimbare a comportamentului
sau incepand cu atitudinea fata de valorile sociale pe care le negase prin
savarsirea infractiunii si continuand cu dirijarea in sens pozitiv a tuturor
actelor sale de conduita.
Activitatea procesuala isi atinge pe deplin
rolul educativ, daca pe parcurs inculpatul ajunge la intelegerea
corectitudinii, justetei si caracterului echitabil al tragerii sale la
raspundere penala si recunoasterea spiritului de dreptate incorporat in hotararea
judecatoreasca.
Rolul educativ al procesului penal are o
stransa legatura cu preventia generala a fenomenului infractional. Procesul
penal exercita indirect o influenta educativa si asupra celor neangajati in
activitatea procesuala. Publicitatea sedintelor de judecata nu asigura numai
obiectivitatea justitiei, dar este si o metoda care permite educarea specifica
a unor paturi largi ale populatiei in spiritul respectarii normelor de drept.
II. Violul este un delict pedepsit de lege, care se referă la un act sexual care are loc împotriva voinței unuia din partneri.
Potrivit art.
197 alin. 1 din Codul penal românesc, infracțiunea de viol constă în "Actul sexual de orice natură,
cu o persoană de sex diferit sau de același sex, prin constrângerea acesteia sau profitând de imposibilitatea ei de a se
apăra ori de a-și exprima voința". Persoana violată este traumatizată psihic, iar
traumele pot dura toată viața.
În Codul Penal de pe vremea
domnitorului Constantin Mavrocordat, în limbajul juridic al vremii, se prevedea că "Cel ce va fi prins cu ștromeleagul
învârtoșat primpregiurul părților
fătătoare ale muierii, i se va tăia scârbavnicul mădulariu, spre veșnica
lui nefolosire".
Violul se referă la actul sexual
(vaginal, anal, oral) impus cuiva – adult sau copil, femeie sau bărbat – prin
violență, amenințare sau
constrângere. Violul reprezintă, alături de hărțuirea
sexuală și violența
domestică, o experiență predilect feminină. Refuzul victimei,
lipsa consimțământului acesteia constituie diferența esențială
dintre viol și actul sexual voit.
Alături de omor și furt,
violul reprezintă una dintre cele mai vechi infracțiuni.
Abia în secolul al XVIII-lea se face însă trecerea de la rapt (răpire) la viol,
trecere care “presupunea o atenție mai mare acordată vătămării
suferite de femeie, decât prejudiciului adus «proprietarului” ei” (Vigarello,
1998: 330).
Violul reprezintă o expresie a sexismului și a inegalității existente între bărbați și femei (MacKinnon,
1987: 81). Armele bărbatului sunt date de forța lui fizică și frica femeii (Brownmiller, 1975: 4-5). Astfel,
violul sau amenințarea violului devin o modalitate eficientă de control social al
femeilor, negându-li-se acestora dreptul de control asupra propriului corp și limitându-le
libertatea de mișcare.
Marturisesc
sincer, din argumentele avute in vedere
mai sus, ca victimele unui viol nu ar trebui obligate sa vina la informare
privind mediere; pot avea insa in vedere acest aspect. Isi cunosc drepturile daca au apelat deja la organele judiciare
sperand sa-si faca dreptate. De cele mai multe ori, dreptatea lor nu consta
intr-o reparatia materiala/financiara, ci urmaresc tragerea celui vinovat la
raspundere penala.
Personal,
recunosc si inteleg pe deplin protestele acestor organizaţii pentru drepturile femeilor.
Daca ipotetic o victima a
unui viol m-ar contacta (in urma obligativitatii, dupa intrarea in vigoare a
noului cpp), as refuza-o, oricat de mult ar insista sa o ajut. Nu as putea sa o
privesc in ochi, in timp ce ea va cauta sa comunice cu mine, iar eu sa raman neutra si impartiala. Nu as putea eu personal sa-l sun/sa fac demersuri sa-l invit pe X la
mine la birou, poate alti colegi DA...
Cum sa stau la 1 m distanta de un violator incercand sa fiu neutra, echidistanta, explicandu-i cu diplomatie beneficiile medierii, fara sa ma gandesc ca ar putea sa-mi aplice si mie aceeasi
lectie???
