Munca produsa prin vocatie este deasupra intereselor egoiste!

Cand esti convins de rolul pe care trebuie să-l  joci  în această existenţă, atunci faci din Vocaţie un apostolat. Cine îşi cunoaşte Vocaţia sau cine ajunge să o descopere trece printr-o schimbare teribilă. Nu mai cauti succesul, puţin te interesează banii, faima, recunoştinţa. Mulţumirea constă atunci în bucuria pe care ti-o oferă faptul de a fi răspuns unei chemări profunde, necunoscute, a propriei tale Esenţe Interioare. În ziua în care un om va putea să spună adevărul: „Eu ştiu cine sunt şi care este Autentica mea Vocaţie”, din acel moment va începe să trăiască cu Adevărată Corectitudine şi Iubire. Un astfel de om trăieşte în profesia sa şi profesia sa, în el.

Simţul Vocaţional nu are nimic de-a face cu Eul, căci Eul detestă propria noastră Vocaţie, pentru că lui îi plac doar câştiguri monetare substanţiale, poziţie, faimă etc.. Mecanismul Eului este „mai mult”,  (mai mulţi bani, mai multă faimă, mai multe proiecte etc. şi subiectul de obicei devine ipocrit, exploatator, crud, nemilos, intransigent).

Mulţi oameni şi-au descoperit Vocaţia într-un anumit moment critic al vieţii lor, în faţa unei situaţii serioase care cerea un remediu imediat. Gandhi era un avocat oarecare când, cu ocazia unui atentat împotriva drepturilor hinduşilor din Africa de Sud şi-a anulat biletul de întoarcere în India şi a rămas să apere cauza compatrioţilor săi. O necesitate de moment l-a îndreptat înspre vocaţia vieţii sale. Exemplele pot continua cu: Oliver Cromwell, părintele libertăţilor engleze; Benito Juarez, făuritorul noului Mexic; Jose de San Martin şi Simon Bolivar, părinţii independenţei Sud-Americane etc..

*** Avocatul Constantin Plugaru a renunţat la Medicină pentru Drept. A fost judecător şi decan al Baroului Vrancea. Intr-un cotidian local, Ziarul „Monitorul de Vrancea”, acesta raspunde intrebarilor adresate:

 „(...) Rep: Aveţi sfaturi pentru cei tineri? Av . E dificil să dai sfaturi. Nici nu ştiu de mai sunt valabile, dar i-aş îndemna pe tineri să nu alerge numai după bani şi averi şi mai mult de dragul profesiei. De asemenea i-aş îndemna să fie foarte corecţi cu clienţii şi să le spună ce şanse au. Sunt avocaţi care oferă şanse care în realitate nu există şi urmăresc doar să ia banii clienţilor. Îi sfătuiesc să fie serioşi în lucrările pe care le fac, să nu plimbe omul cu vorba, pentru că apoi clienţii îi abandonează. I-aş îndemna să nu exagereze în stabilirea onorariului pentru că sunt oameni care nu au de unde plăti. Trebuie să ţinem cont şi de posibilităţile materiale ale clientului. Este bine ca cei tineri să îşi aleagă nişte modele. Pentru mine, unchiul meu a fost un model ca avocat, dar şi ca om. A fost un avocat de succes, iar în ceea ce priveşte latura umană, îmi amintesc că a crescut o fată de la şapte ani, care nu era fiica sa şi care astăzi este economist la Iaşi.(...)

Rep. Aţi sfătui pe cineva să îmbrăţişeze această profesie?
Av. Numai cine are aplecare către meserie, să se apuce de ea. Trebuie să înţeleagă şi să interpreteze corect legislaţia, dacă învaţă după ureche ca lăutarul, o să aibă doar o hârtie că a terminat Dreptul. 

Rep: Care este secretul unui avocat de succes?
Av. Este un secret pe care nici eu nu-l ştiu. Cu siguranţă stă în pregătirea fiecăruia. E important ca pregătirea să fie canalizată pe o anumită materie.”