Planul se referă la atenuarea relaţiilor de violenţă de orice fel dintre copiii preşcolari, cauzată de stresul tot mai accentuat al vieţii acestora, atât în familie, cât şi în grădiniţă.
Motivaţie: starea de nervozitate apărută la persoanele adulte, se transmite copiilor prin două căi:
Ø calea mimetismului de comportament – copilul acţionează după modelul adultului;
Ø calea reacţiei simetrice – copilul reacţionează cu aceeaşi intensitate sau metodă ca şi adultul.
Am constatat că, la grupă, copiii, pe zi ce trece, devin tot mai:
Ø violenţi în limbaj;
Ø violenţi fizic;
Ø apatici şi lipsiţi de motivaţie pentru comportament echilibrat;
Ø nu mai au tendinţa de a fi politicoşi;
Aceste comportamente se observă şi în comportamentul părinţilor lor, care au aceleaşi tendinţe de a eluda bunele maniere, de a educa copilul pentru un comportament echilibrat, care, în final, îi face bine, în primul rând lui, şi apoi celorlalţi.
Astfel planul urmăreşte dezvoltarea următoarelor abilităţi de relaţionare prin două direcţii:
Ø activităţi de joc în grădiniţă;
Ø activităţi de educare comportamentală echilibrată în familie
În tabelele de mai jos sunt prevăzute obiectivele urmărite pentru realizarea acestui plan:
1. ACTIVITĂŢI DE JOC ÎN GRĂDINIŢĂ
Nr. crt. | Obiectiv al activităţii |
1 | Se joacă împreună cu alţii, cooperează cu ceilalţi |
2 | Aşteaptă rândul său, poate răspunde la timp într-un joc |
3 | Se joacă cooperativ cu ceilalţi |
4 | Se bucură când este împreună cu alţii |
5 | Mimează istorioare pe care le-a auzit |
6 | Cântă, dansează pe muzică, pune discuri (CD-uri) |
7 | Joacă jocuri simple cu mingea împreună cu alţii (aruncare, prindere minge) |
8 | Joacă jocuri de colaborare în echipă, înţelege şi se supune regulilor |
2. ACTIVITĂŢI de educare comportamentală echilibrată în familie
Nr. crt. | ACTIVITĂŢI |
1 | Când i se cere, cară lucruri, face servicii foarte simple |
2 | Ajută la treburi casnice (şterge masa, mătură etc.) |
3 | Se duce să facă comisioane simple în afara casei |
4 | Intră singur, fără însoţitori în magazine |
5 | I se pot încredinţa ceva bani pentru comisioane simple |
6 | Se duce într-un magazin şi ştie să ceară o anumită marfă |
7 | Îşi ia mici responsabilităţi |
8 | Îndeplineşte sarcini, mici, de rutină fără supraveghere (să ducă gunoiul, să care apă, lapte, ziare etc.) |
9 | Îndeplineşte sarcini de rutină mai complicate fără supraveghere (îşi curăţă încălţămintea, hainele, spală vasele etc.) |
10 | Răspunde politicos în conversaţie |
Activităţile planului vor urmări următoarele direcţii de modificare a comportamentului copiilor preşcolari:
Ø Să consilieze preşcolarii cum să-şi dezvolte valenţele ascunse prin a le dezvolta acestora capacitatea de a intra în contact cu emoţiile lor. Deoarece emoţiile acestora constituie factorii care le influenţează cel mai mult modul în care reacţionează, iau decizii, se raportează la propriul sistem de valori şi, nu în ultimul rând, comunică cu ceilalţi preşcolari;
Ø După recunoaşterea emoţiilor, preşcolarii vor fi instruiţi să reuşească să-şi controleze emoţiile, dar nu în sensul de a le reprima, ci a le tempera în funcţie de contextul în care se produc;
Ø Preşcolarii vor fi instruiţi să poată avea lucrurile sub control, indiferent de context, în aşa fel ca emoţii conjugate şi deosebit de destabilizatoare să fie aduse în zona lor constructivă de comportament şi nu în cea distructivă;
Ø Preşcolarii vor învăţa nişte reguli de politeţe emoţională, în care se va arăta care este forma, dar şi intensitatea exteriorizării emoţiilor, în public. Se vor elimina extremele: reprimarea emoţiilor artificial în public, exagerarea ipocrită a unor emoţii de dragul celor din jur, etc. Se va explica preşcolarului care îşi reprimă exprimarea emoţiilor că imaturitatea nu înseamnă lipsa de emoţii sau ascunderea lor. Dar nici exteriorizarea totală a emoţiilor nu este un fapt benefic, în toate condiţiile sociale, sau de context. Trebuie combătută ideea că emoţiile reprezintă doar ceva de care trebuie să scapi dacă vrei să nu ai neplăceri. Preşcolarul, în schimb, trebuie să se convingă că emoţiile pot fi educate şi că beneficiile obţinute în urma acestui proces sunt enorme;
Ø Se va urmări sensibilizarea inteligenţei emoţionale către fenomene sociale înalte, care redefinesc imaginea despre lume şi om. Emoţiile preşcolarului trebuie să devină cele mai importante resurse ale lui şi că felul cum ştie să-şi cultive aceste simţiri îi va aduce sau nu fericirea (echilibrul interior al emoţiilor).
Ø Trebuie explicate şi formate convingerile preşcolarilor că:
- Inteligenţa nu înseamnă doar cunoştinţe;
- Această parte este doar o latură a inteligenţei noastre generale;
- Inteligenţa generală creşte dacă se dezvoltă inteligenţa emoţională;
- Succesul la grădiniţă, în familie şi societate depinde în mică măsură de IQ (20%), dar în mare măsură de EQ (80%). Cu alte cuvinte, ne descurcăm în viaţă mai bine prin controlul emoţiilor decât prin deţinerea de cunoştinţe;
- comportamentul echilibrat ne ajută să fim creativi, lucru foarte important atunci când suntem angajaţi în muncă;
- Controlul emoţiilor rezolvă orice problemă oricât de dificilă ar fi ea;
Ø Preşcolarii vor fi educaţi să-şi descopere cele 7 tipuri de inteligenţă emoţională:
- Inteligenţa spaţială - capacitatea de a vedea structuri şi forme cu precizie; cei care posedă acest tip de inteligenţă se exprimă foarte uşor prin desene, fotografii sau sculpturi;
- Inteligenţa chinestezică – capacitatea de a utiliza corpul cu precizie, coordonând mişcările foarte bine şi, în acelaşi timp, putând să înţeleagă rapid toate nuanţele unei mişcări;
- Inteligenţa muzicală – capacitatea de a identifica stilul unui compozitor şi de a recunoaşte diverse partituri muzicale;
- Inteligenţa lingvistică – capacitatea de a învăţa foarte uşor o limbă străină sau de a dezvolta un vocabular foarte bogat;
- Inteligenţa logico-matematică – capacitatea de a rezolva cu uşurinţă probleme şi de a te simţi foarte confortabil atunci când se lucrează cu numere; aceasta este cea care determină obţinerea unor scoruri foarte mari la testele care măsoară coeficientul de inteligenţă tradiţional;
- Inteligenţa interpersonală şi cea intrapersonală – capacităţile care te ajută să înţelegi sentimentele celor din jur şi, respectiv, să îţi înţelegi propriile sentimente; acestea sunt responsabile în bună măsură pentru cele 80 de procente ale succesului organizaţional şi de grup;
Ø Preşcolarii vor fi educaţi să aibă relaţii mai bune cu cei din jur, acest fapt va dezvolta latura cea mai importantă de creativitate ridicată, deoarece capacitatea mai bună de a se motiva şi a-i motiva pe cei din jur să comunice va descoperi că actul creator este o formă sofisticată de comunicare;
Ø Preşcolarul trebuie educat să observe cum modalitatea prin care realizează dozarea propriilor emoţii este o acţiune care are un rol determinant în modul în care este perceput de ceilalţi. Preşcolarii vor fi convinşi că persoanele care au un comportament echilibrat ştiu în general să-şi direcţioneze foarte bine acţiunile în viaţă prin faptul că–şi prioritizează şi îşi fixează obiective realiste iar, în plus, au capacitatea de a apela la raţional atunci când sunt puşi să ia decizii - mai exact apelează la autocontrol;
Ø Preşcolarii vor fi educaţi să ajute pe cei din jur să-şi dezvolte inteligenţa emoţională, prin a coopera cu aceştia în sensul de a le semnala fapte pe care aceştia nu le recunosc drept dezechilibre emoţionale, comportamente extreme de interiorizare/exteriorizare a emoţiilor dar şi sprijin moral în momentele dificile ale vieţii;
BIBLIOGRAFIE
1. Alexandru Julieta, ş.a., Cunoaşterea copilului preşcolar, Editura Revista de pedagogie, Bucureşti, 1992
2. Bunescu Vasile, Obiective socio-afective în educaţia copilului preşcolar, articol în sinteza Cunoaşterea copilului preşcolar, Editura Revista de Pedagogie, Bucureşti, 1992
3. Jinga I. şi Istrate E., Manual de pedagogie, Editura All, Bucureşti, 2006
4. Lazăr Cornel, Tehnici de comunicare – curs – Braşov, 2007
5. Mitrofan Iolanda, Terapia comunicării în familie, Revista învăţământului preşcolar, nr. 1-2/1998
6. Verza Emil Florin, Afectivitate şi comunicare emoţională la copiii în dificultate, Ed. Fundaţiei Humanitas, Bucureşti, 2004
