Tatăl şi mama sunt figuri importante de ataşament care au rol decisiv în dezvoltarea emoţionala şi sociala a copilului, atât timp cat calitatea interacţiunilor lor va condiţiona calitatea relaţiilor sociale. De aceea în situaţia familiilor care se destramă prin divorţ, interesul superior al copiilor, în general, este legat de posibilitatea de a putea accesa cvasinelimitat pe ambii părinţi pentru a putea a dezvolta relaţii echilibrate şi armonioase cu ambii părinţi
Interesul superior al minorului reclamă menţinerea acestuia cât mai mult timp într-un mediu familial normal şi echilibrat în prezenţa ambilor părinţi pentru că riscul ruperii echilibrului sufletesc al acestuia este foarte mare odată cu încredinţarea sa unuia sau altuia dintre părinţi. De aceea, după separarea părinţilor menţinerea şi încurajarea relaţiei copilului cu părinte căruia nu i-a fost încredinţat, devine vitală pentru dezvoltarea sa morală normală.
Atât în legislaţia internă cât şi în legislaţia internaţională precum şi în practica Curţii Europene a Drepturilor Omului dreptul la relaţii personale se consacră ca drept fundamental, recunoscut atât părintelui cât şi copilului, statele fiind obligate să ia măsuri pozitive pentru realizarea efectivă a acestuia.
Relaţiile personale trebuie să se realizeze neîngrădit, restrângerea acestora fiind necesară numai în condiţii deosebite pentru protejarea copilului.
Din păcate, în cea mai mare parte din situaţiile în care intervine divorţul părinţilor, accesul părintelui căruia nu i-a fost încredinţat minorul, la propriul copil, devine greu de realizat, situaţie în care instituirea programului de relaţii personale este menit asigurării continuităţii prezenţei acestuia în viaţa copilului.
Pentru aceasta este necesar ca pe de o parte programele de legături personale să fie foarte bine scrise, pentru a nu da naştere la interpretări abuzive iar pe de altă parte programele să fie structurate pe nevoile reale ale copiilor, mergându-se acolo unde părinţii necustodieni cer la programe de legături personale mai ample decât clasicul weekend o dată la două săptămâni cu care, din nefericire, se confruntă majoritatea minorilor ai căror părinşi au divorţat. Un weekend la 14 zile nu este de loc de natură să permită consolidarea unei relaţii de calitate între copil şi părintele cu care acesta nu locuieşte în mod constant.
Aspecte care se iau în considerare in decizia de incredintare a minorilor catre un parinte
Interesul superior al copiilor nu este definit în clar de către legiuitor. Cu toate acestea Manualul Judecătorilor editat de către ANPDC explică modul de cercetare al interesului superior al copilului la paginile 43 şi 44 reaplicând modelul Canadian. Se observă că decizia cu privire la încredinţarea custodiei minorilor trebuie să ţină cont de o sumă de factori şi nu trebuie în nici un fel să fie influenţată de criteriul "sexului părinţilor".
Astfel cele mai importante aspecte pe care instanţa ar trebui să le ia în considerare cu privire la încredinţarea minorilor către un părinte sau altul sunt:
§ Nevoile fizice, emoţionale şi psihologice ale copilului inclusiv nevoia copilului de stabilitate
§ Opiniile şi preferinţele copilului în măsura în care acestea pot fi verificate în mod rezonabil
§ Natura, forţa şi stabilitatea relaţiei dintre copil şi fiecare dintre cei doi soţi
§ Natura, forţa şi stabilitatea relaţiei dintre copil şi familiile extinse din partea mamei şi respectiv din partea tatălui
§ Capacitatea fiecăruia dintre părinţi de a îngriji copilul şi de a răspunde nevoilor acestuia
§ Capacitarea fiecăruia dintre părinţi de a comunica şi coopera cu celălalt părinte în chestiunile care privesc copilul
§ Beneficiile pe care dezvoltarea şi menţinerea de relaţii semnificative cu ambii soţi le au asupra copilului şi voinţa fiecăruia dintre aceştia de a susţine dezvoltarea şi menţinerea unei relaţii cu celălalt soţ
§ Orice formă de violenţă în familie
§ Istoricul îngrijirii copilului
§ Orice plan propus pentru îngrijirea şi creşterea copilului
Aspecte care nu ar trebui să se ia în considerare
§ sexul copilului sau al copiilor
§ asemănarea de sex dinte unul din părinţi şi copii
§ vârsta fragedă a minorului sau minorilor ca argument pentru încredinţarea copiilor către mamă (în măsura în care minorul nu se află la vîrsta alăptării)
