Capitolul I
Consideraţii generale
Drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului sînt prerogative conferite de dreptul naţional şi recunoscute de dreptul internaţional fiecărui individ în raporturile sale cu comunitatea şi cu statul, ce dau expresie unor valori sociale fundamentale şi care au drept scop satisfacerea unor nevoi umane esenţiale şi a unor aspiraţii legitime în contextul economico-social, politic, cultural şi istoric al societăţii.(...) Sînt relevante următoarele documente internaţionale care consacră drepturile omului: Declaraţia universală a drepturilor omului, Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice, Pactul internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale, Convenţia privind eliminarea tuturor formelor de discriminare rasială, Convenţia împotriva torturii şi altor pedepse ori tratamente crude, inumane sau degradante, Convenţia cu privire la drepturile copilului etc.Consideraţii generale
Pornind de la faptul că instrumentele juridice internaţionale prescriu standarde minime de protecţie a drepturilor omului, aceasta nu împiedică statul să reglementeze mai larg unele drepturi sau libertăţi.
Pentru edificarea unei veritabile societăţi bazate pe principii democratice, unde demnitatea omului, drepturile şi libertăţile lui, libera dezvoltare a personalităţii sale constituie valori supreme, statul, în calitate de promotor al acestor valori, are legitimitatea şi obligaţia de a întreprinde măsuri constructive destinate consolidării protecţiei drepturilor omului pentru prosperarea întregii societăţi.
Planul naţional de acţiuni în domeniul drepturilor omului pe anii 2011–2014 (în continuare – Planul de acţiuni) este un instrument naţional care materializează politica statului privind consolidarea protecţiei drepturilor omului.
Capitolul II
Situaţia actuală în domeniul drepturilor omului
De la data intrării în vigoare pentru Republica Moldova a Convenţiei europene pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale (12 septembrie 1997) şi pînă la finele anului 2010, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a pronunţat 196 de hotărîri, între care 178 de hotărîri de constatare a unei încălcări a prevederilor Convenţiei, 6 hotărîri asupra cererilor de satisfacere echitabilă, 8 hotărîri prin care cererile au fost radiate de pe rol, 2 hotărîri pronunţate asupra aceleiaşi cereri, 1 hotărîre de constatare a inexistenţei încălcării unui drept garantat de Convenţie, 114 decizii de radiere a cererilor de pe rol şi 26 de decizii privind inadmisibilitatea cererii.Situaţia actuală în domeniul drepturilor omului
În esenţă, hotărîrile Curţii Europene a Drepturilor Omului versus Republica Moldova constată încălcarea de către autorităţile naţionale a următoarelor drepturi şi libertăţi garantate de Convenţie: dreptul la un proces echitabil; dreptul la libertate şi siguranţă; dreptul de a nu fi supus torturii; dreptul la un recurs efectiv; libertatea de exprimare; dreptul de a sesiza curtea; dreptul la protecţia proprietăţii; dreptul la respectarea vieţii private şi de familie; libertatea de gîndire şi conştiinţă; libertatea de asociere.
Hotărîrile pronunţate de Curtea Europeană în cauze privind Republica Moldova au vizat în principal: neexecutarea hotărîrilor judecătoreşti sau durata excesivă a procedurilor judiciare; admiterea cererilor în instanţe peste termenul legal; casarea neregulamentară a hotărîrilor judecătoreşti; emiterea unor hotărîri vădit nefondate; arestul sau deţinerea în arest fără un mandat valabil sau motivat; persecutarea reclamanţilor; aplicarea torturii; condiţiile inadecvate de detenţie; examinarea incorectă a cauzelor privind apărarea onoarei şi demnităţii.
Promovarea şi asigurarea respectării drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului reprezintă o prioritate a statului, fiind apreciate ca instrumente indispensabile ce permit fiecărei persoane să-şi dezvolte şi să-şi folosească cît mai eficient calităţile fizice, intelectuale, morale, socioafective şi spirituale.
Ameliorarea situaţiei în domeniul drepturilor omului constituie un deziderat şi o obligaţie continuă, ce implică întreprinderea unor măsuri de ordin legislativ şi organizatorico-practice.
Sarcina consolidării şi sporirii protecţiei drepturilor omului aparţine, incontestabil, statului.
1. Instrumente juridice internaţionale în domeniul drepturilor omului
Recunoaşterea şi consacrarea drepturilor omului prin documente internaţionale au avut o influenţă benefică asupra legislaţiei interne a Republicii Moldova în sensul că au contribuit la afirmarea respectului faţă de drepturile omului şi la perfecţionarea legislaţiei naţionale. Prin ratificarea tratatelor internaţionale din domeniul drepturilor omului a fost pus fundamentul unui nou sistem juridic şi social-politic. Actualmente, se conturează clar tendinţa statului de a crea mecanisme şi pîrghii de implementare a unui sistem naţional de promovare şi respectare a drepturilor omului care să se bazeze în special pe instrumentele juridice internaţionale. În acest context, implementarea instrumentelor juridice internaţionale rămîne în continuare un imperativ al timpului.
2. Accesul la informaţie, libertatea exprimării, libertatea întrunirilor şi libertatea de asociere
Accesul la informaţie, libertatea exprimării, libertatea întrunirilor şi libertatea de asociere sînt drepturi fundamentale ale omului şi baza existenţei şi dezvoltării unei societăţi civile desăvîrşite.
3. Justiţia şi instituţiile pentru protecţia drepturilor omului
Consolidarea sistemului judecătoresc prin asigurarea independenţei, imparţialităţii, credibilităţii şi eficienţei acestuia reprezintă o condiţie indispensabilă pentru supremaţia legii. Măsurile necesare pentru modernizarea şi eficientizarea sistemului judecătoresc trebuie să conducă nu doar la funcţionarea eficientă a acestuia, dar şi la aplicarea justă în practică a cadrului normativ.
Adoptarea Legii privind asistenţa juridică garantată de stat constituie o premisă pentru diminuarea impedimentelor economico-financiare în realizarea accesului la justiţie şi crearea condiţiilor favorabile pentru protejarea dreptului la un proces echitabil, asigurînd accesul liber şi egal la asistenţa juridică garantată de stat.
4. Dreptul la viaţă şi dreptul la integritate fizică şi psihică
Dreptul la viaţă, precum şi dreptul persoanei la integritate fizică şi psihică sînt drepturi naturale, inerente fiinţei umane, făcînd parte din categoria inviolabilităţilor.
Avînd în vedere faptul că respectarea şi ocrotirea integrităţii fizice şi psihice a persoanei constituie o îndatorire primordială a statului, iar cele mai vulnerabile şi expuse riscului de maltratare sînt persoanele private de libertate, Parlamentul a adoptat Legea privind controlul civil asupra respectării drepturilor omului în instituţiile care asigură detenţia persoanelor, oferind asociaţiilor obşteşti din domeniu dreptul de a evalua gradul de respectare a drepturilor persoanelor private de libertate, condiţiile de detenţie şi tratamentul deţinuţilor.
În vederea promovării, respectării şi garantării drepturilor persoanelor afectate de violenţa familială, pentru dezvoltarea fiecărui membru al familiei într-un mediu lipsit de violenţă, este necesară consolidarea cadrului instituţional al sistemului de servicii sociale destinate prevenirii şi combaterii violenţei în familie.
5. Educaţie
În prezent, societatea se confruntă cu o criză a valorilor morale. Redresarea stării de spirit actuale nu va fi posibilă fără ridicarea culturii generale a individului, educarea lui în spiritul toleranţei, bunăvoinţei şi respectului reciproc, stimularea interesului lui pentru cunoaşterea drepturilor, libertăţilor şi obligaţiilor proprii, precum şi a capacităţilor de apărare a lor. Rolul cel mai important în această privinţă revine procesului educaţional. Unul din obiectivele procesului de educaţie este dezvoltarea personalităţii tinerilor. De la o vîrstă fragedă, aceştia urmează să-şi însuşească noţiuni valorice care educă sentimentul civic în condiţiile societăţii democratice, ceea ce presupune un comportament eficient şi responsabil în viaţa socială.
6. Munca şi condiţiile prielnice de muncă
Dreptul la muncă, fiind unul dintre drepturile inalienabile ale fiinţei umane, asigură existenţa şi dezvoltarea persoanei. Luînd în considerare faptul că dreptul fundamental la muncă a devenit una din problemele actuale, în prezent garantarea acestui drept trebuie să se concretizeze în reglementarea unor politici de pregătire profesională adaptate la cerinţele pieţei muncii. Dezvoltarea continuă a resurselor umane de calitate reprezintă o condiţie fundamentală pentru asigurarea competitivităţii economiei şi pentru dezvoltarea durabilă pe termen lung.
7. Servicii de calitate
Schimbările social-economice şi libera circulaţie a mărfurilor au condus la stabilirea unor relaţii noi privind oferirea produselor şi serviciilor consumatorilor, care se răsfrîng asupra securităţii vieţii şi sănătăţii. În ultimii ani au avut loc noi schimbări şi au apărut noi factori care au influenţat contactul consumatorilor cu piaţa. Dorinţa şi efortul de integrare în spaţiul european conduc la necesitatea reglementării relaţiilor ce ţin de interesele consumatorilor naţionali.
Consumatorul, în calitatea sa de purtător al cererii de mărfuri şi servicii, joacă un rol important în mecanismul de piaţă, fiind în acelaşi timp elementul de referinţă al tuturor acţiunilor întreprinse atît de producător, cît şi de comerciant. Protecţia consumatorilor, fiind o componentă de bază a programelor de protecţie socială, este destinată asigurării şi ameliorării încontinuu a respectării intereselor acestora.
8. Ocrotirea sănătăţii
Republica Moldova a obţinut succese considerabile în ceea ce priveşte indicatorii esenţiali de sănătate precum diminuarea ratei mortalităţii infantile şi creşterea speranţei de viaţă la naştere.În ultima perioadă s-a îmbunătăţit accesul populaţiei la serviciile de sănătate. Aceasta se datorează implementării reformei în medicina primară şi introducerii asigurării obligatorii de asistenţă medicală.
Sporirea calităţii serviciilor medicale în vederea asigurării accesului cetăţenilor la medicină este un imperativ al timpului. Grija faţă de sănătatea populaţiei reprezintă un obiectiv de importanţă primordială în politica oricărui stat, deoarece sănătatea este valoarea cea mai de preţ şi componenta indispensabilă a dezvoltării şi prosperării societăţii. Resursele umane sănătoase, avînd un potenţial fizic şi intelectual înalt, reprezintă principala sursă a avansării economice şi a modernizării ţării.
9. Protecţia socială
Obligaţia statului este de a crea un cadru legal care ar permite garantarea unei protecţii sociale corespunzătoare. În acest sens, se impune aplicarea de noi mecanisme de protecţie socială a categoriilor de populaţie cu venituri mici, precum şi crearea unor servicii sociale de calitate pentru susţinerea grupurilor de persoane aflate în dificultate, toate acestea necesitînd elaborarea cadrului normativ adecvat pentru implementarea sistemului integrat de servicii de asistenţă socială şi a standardelor minime de calitate. Dezvoltarea serviciilor sociale comunitare pentru persoanele aflate în situaţii de risc constituie o prioritate naţională, care va contribui la reducerea numărului de persoane plasate în instituţii sociale şi menţinerea acestora în comunitate prin oferirea serviciilor de îngrijire şi recuperare fizică şi psihologică axate pe model familial.
10. Mediul înconjurător
Starea factorilor de mediu din Republica Moldova nu poate fi în prezent caracterizată drept una favorabilă şi aptă să ofere omului un mediu de viaţă sănătos şi durabil. Principalele probleme rezultă din impactul negativ al poluării apelor, aerului şi solului asupra sănătăţii populaţiei.
11. Prevenirea şi combaterea discriminării
Principiul nediscriminării este un pilon important al politicii sociale comunitare, iar egalitatea oportunităţilor reprezintă cadrul necesar pentru realizarea politicii sociale la nivel naţional şi european. Existenţa normelor care instituie garanţii eficiente împotriva discriminării şi practicilor discriminatorii este absolut necesară într-o societate democratică.
12. Drepturile copilului
Instituţia familiei, ca element natural şi fundamental al societăţii şi ca climat favorabil pentru dezvoltarea armonioasă a personalităţii copilului, a înregistrat schimbări esenţiale pe parcursul ultimilor ani.Se cere o implicare mai eficientă a statului în vederea responsabilizării părinţilor de a-şi onora obligaţiile, întrucît dificultăţile şi omisiunile, inclusiv de ordin educaţional, din cadrul familiei generează un comportament neadecvat al copilului, favorizînd delincvenţa juvenilă.
În prezent, rămîne a fi critică situaţia copiilor orfani şi a celor rămaşi fără îngrijire părintească. Printre cauzele principale de sporire a numărului acestor categorii de copii sînt: diminuarea prestigiului social al familiei, situaţia economică precară, lipsa spaţiului locativ, migraţia masivă a populaţiei, numărul copiilor născuţi în afara căsătoriei şi numărul sporit al părinţilor care duc un mod de viaţă antisocial. Statul urmează să întreprindă măsuri pentru protecţia prioritară a copiilor aflaţi în situaţii dezavantajate şi să soluţioneze problemele acute cu care se confruntă aceştia, în special din considerentele lipsei spaţiului locativ, imposibilităţii accederii în instituţiile de învăţămînt şi a încadrării în cîmpul muncii.
Statele membre ale Consiliului Europei au fost îndemnate să transforme drepturile copilului într-o prioritate politică, inclusiv prin instituirea unui mediator (ombudsman) pentru copii, care să asigure garanţii de independenţă şi de competenţă necesare pentru o reală promovare a destinului copilului.
13. Drepturile omului în regiunea transnistreană a Republicii Moldova. Autorităţile moldoveneşti continuă să urmărească riguros evoluţia situaţiei privind drepturile omului în această regiune şi să promoveze, în măsura posibilităţilor, acţiuni pozitive în acest sens.
Un rol aparte în monitorizarea şi evaluarea situaţiei privind drepturile omului în regiunea transnistreană, inclusiv în formularea unor concluzii şi recomandări pertinente, îi revine Comisiei naţionale pentru elaborarea rapoartelor iniţiale şi periodice privind implementarea convenţiilor internaţionale la care Republica Moldova este parte, Comisiei drepturile omului şi relaţii interetnice a Parlamentului, avocaţilor parlamentari, ministerelor şi departamentelor de resort. Instituţiile de stat cooperează coerent cu reprezentanţii societăţii civile, cu organizaţiile internaţionale şi cu mijloacele de informare în masă care aduc o contribuţie valoroasă la atingerea obiectivelor urmărite.14. Educaţia şi informarea cu privire la drepturile omului
Instruirea ca mijloc de sporire a aptitudinilor constituie un deziderat indispensabil, ce trebuie susţinut continuu pentru consolidarea managementului resurselor umane prin formarea iniţială şi permanentă a personalului, prin adaptarea pregătirii profesionale la cerinţele şi standardele internaţionale, prin perfecţionarea abilităţilor de comunicare cu publicul larg etc. Pregătirea insuficientă a personalului din instituţiile publice discreditează funcţia publică şi compromite imaginea autorităţilor publice.
Depăşirea situaţiilor nefaste şi sporirea protecţiei drepturilor omului reclamă atît eforturi din partea statului şi a societăţii civile, cît şi din partea fiecărui cetăţean în parte.
Cultura juridică este o parte componentă a culturii unui popor şi determină starea calitativă a vieţii juridice a societăţii, comportamentul grupurilor sociale, al factorilor de decizie, al fiecărui individ, precum şi gradul de garantare din partea statului şi societăţii civile a drepturilor şi libertăţilor cetăţeanului. În această ordine de idei, este necesară consolidarea eforturilor mediului academic, ale societăţii civile şi ale structurilor de stat, asigurîndu-se astfel o consecutivitate şi durabilitate a procesului de educare şi informare cu privire la drepturile omului.
Planul de acţiuni urmăreşte dezvoltarea culturii drepturilor omului în Republica Moldova. Scopul primar este asigurarea protecţiei şi promovării drepturilor inalienabile şi imprescriptibile ale cetăţenilor garantate de Constituţia Republicii Moldova, afirmate, proclamate şi consacrate prin instrumentele internaţionale la care statul nostru este parte.Procesul de monitorizare şi evaluare a implementării Planului de acţiuni este coordonat de către Comisia responsabilă pentru implementarea Planului naţional de acţiuni în domeniul drepturilor omului pe anii 2011–2014 (în continuare – Comisia naţională), cu suportul tehnic al Cancelariei de Stat şi al Ministerului Justiţiei, precum şi de Comisia drepturile omului şi relaţii interetnice a Parlamentului.
