INTERESUL SUPERIOR AL COPILULUI - JURISPRUDENTA MODERNA

Extrase din hotărâri ale instanţelor de judecată din România care încearcă să definească interesul superior al minorilor înainte de a decide încredinţarea minorilor către o parte sau alta, din acest interes superior putând apoi, în mod obiectiv să se deriveze decizia de încredinţare a minorilor către partea care a dovedit că este mai în măsură să protejeze interesul superior al minorilor:

§                     "[interesul superior al copilului] fiind singurul criteriu după care instanța se călăuzeşte pentru a decide cu privire la exercitarea drepturilor părinteşti, pentru determinarea sa trebuie să se ţină seama de întregul complex de împrejurări menite să asigure copilului o dezvoltare fizică, morală şi intelectuală armonioasă, interesând nu numai posibilităţile materiale ale părinţilor ci şi vârsta copiilor, comportarea părinţilor înainte de separare, gradul de ataşament şi preocupare pe care l-au manifestat faţă de copii, precum şi legăturile afective ce s-au stabilit între părinţi şi copii, precum şi între copii şi alţi membrii ai familiei extinse." (Citat din hotărârea 5936/2008/Sector2)

§                     "Instanţa reține că interesul superior al minorului reclamă menţinerea acestuia cât mai mult timp într-un mediu familial normal şi echilibrat în prezenţa ambilor părinţi pentru că riscul ruperii echilibrului sufletesc al acestuia este foarte mare odată cu încredinţarea sa unuia sau altuia dintre părinţi. În acest sens, menţinerea şi încurajarea relației copilului cu celălalt părinte după încredinţare devine vitală pentru dezvoltarea sa morală normală. Bineînţeles aceste relaţii trebuie să fie realizate punând mereu pe primul plan interesul superior al minorului care este acela de a dezvolta relaţii echilibrate şi armonioase cu ambii părinţi astfel încât despărţirea acestora şi eventualele tensiuni ulterioare dintre aceştia să-l afecteze cât mai puţin" (Citat din hotărârea Nr.432/2010/Oradea dată la Judecătoria Oradea)

§                     "toţi copiii încredinţaţi unuia din părinţi duc lipsă celuilalt şi tocmai de aceea există şi obligaţia părintelui care are minorul de a permite relaţiile personale cât mai apropiate cu celălalt, însă aşa cum s-a reţinut deja pârâta nu reuşeşte să înţeleagă că nu este în interesul minorului să-l separi de părintele natural şi să-l înlocuieşti cu o persoană la alegere" (Citat din Sentinţa Civilă nr.2969/2008/Braşov)

§                     "Faţă de caracterul special al situaţiei din prezenta cauză, interesul superior al minorei A-K. nu putea fi în niciun caz cel de îndepărtare faţă de tatăl sau natural şi de înlocuire a acestuia în cele din urmă pentru că "nu corespunde" modelului biblic de tată, iar pârâta ar fi trebuit să-şi dea seama de aceasta." (Citat din Sentinţa Civilă nr. 2969/2008/Braşov).