Parlamentul European a adoptat in 13 septembrie 2011 Rezolutia 2011/ 2026 (INI) privind punerea in aplicare a Directivei privind medierea in statele membre, impactul acesteia asupra medierii si acceptarea sa de catre instante.
Observatiile Comisiei pentru afaceri juridice din raportul inaintat Parlamentului European:
1. observă că cerin(a privind confidentialitatea, prevăzută de directivă, a existat deja în
legislatia internă a anumitor state membre;
procedură pentru a conferi acordurilor rezultate în urma medierii aceeasi autoritate ca cea
a deciziilor judiciare; constată că acordul capătă această autoritate fie prin înaintarea sa
către instantă, fie prin autentificarea sa de către un notar si că unele legislatii nationale par
să fi optat pentru această din urmă solutie, în timp ce, dimpotrivă, în numeroase state
membre, autentificarea notarială constituie, de asemenea, o optiune pusă la dispozitie în
temeiul legislatiei nationale;
de prescriptie, constituie o dispozitie esentială prin faptul că oferă asigurări potrivit cărora
părtile care optează pentru mediere în încercarea de a solutiona un litigiu nu sunt
împiedicate să intenteze o actiune în justitie ca urmare a timpului consacrat procedurilor
de mediere;
4. atrage atentia asupra faptului că statele membre au ales să nu se limiteze la cerintele
esentiale ale directivei în două domenii, si anume stimulentele financiare destinate
participării la mediere si cerintele obligatorii privind medierea; observă că acest tip de
initiative nationale ajută la solutionarea mai eficientă a litigiilor si la reducerea volumului
de lucru al instantelor;
5. recunoaste că articolul 5 alineatul (2) permite statelor membre să prevadă că, înainte sau
după începerea procedurilor judiciare, recurgerea la mediere este obligatorie sau face
obiectul unor stimulente sau sanctiuni cu conditia ca, în acest mod, să nu împiedice părtile
să îsi exercite dreptul de acces la instante;
6. observă că unele state europene au întreprins o serie de initiative cu scopul de a acorda
stimulente financiare părtilor care recurg la mediere pentru solutionarea cauzelor: în
Bulgaria, părtile beneficiază de rambursarea în proportie de 50% a taxei deja achitate
statului pentru înregistrarea plângerii în instantă, dacă solutionează litigiul prin
intermediul medierii, iar legislatia română prevede rambursarea în totalitate a taxei de
procedură, dacă părtile solutionează prin mediere un litigiu juridic pendinte; constată că în
legislatia ungară există prevederi similare si că în Italia toate actele si acordurile încheiate
în urma medierii sunt scutite de taxele de timbru si de alte impuneri;
7. observă că, pe lângă stimulentele financiare, anumite state membre ale căror sisteme
judiciare sunt supraîncărcate au optat pentru norme care conferă caracter obligatoriu
medierii; constată că, în astfel de cazuri, dosarele litigiilor nu pot fi depuse la instanta
competentă până când părtile nu încearcă să solutioneze diferendul pe calea medierii;
8. semnalează că exemplul cel mai frapant îl constituie Decretul legislativ nr. 28 din Italia,
care urmăreste, în acest mod, să revizuiască în mod fundamental sistemul juridic si să
reducă volumul de lucru al instantelor italiene, care sunt cunoscute pentru blocajele cu
care se confruntă, reducând numărul de cauze aflate pe rol si durata minimă de nouă ani
necesară pentru solutionarea definitivă a cauzelor în materie civilă; observă că, după cum
era de asteptat, profesionistii din domeniu nu au întâmpinat în mod favorabil această
măsură, au atacat-o în instantă si au mers chiar până la a declara grevă;
limitează la cerintele esentiale ale directivei privind medierea par să fi obtinut importante
rezultate în promovarea solutionării pe cale extrajudiciară a litigiilor în materie civilă si
comercială; observă că rezultatele obtinute îndeosebi în Italia, Bulgaria si România
demonstrează că medierea poate oferi o solutionare extrajudiciară a litigiilor care prezintă
un raport avantajos între costuri si eficacitate si decurge rapid, prin procese adaptate la
nevoile părtilor;
10. observă că, în sistemul juridic italian, medierea obligatorie pare să îndeplinească
obiectivul descongestionării activitătii instantelor; cu toate acestea, subliniază faptul că
medierea ar trebui promovată mai degrabă ca o formă alternativă de justitie viabilă,
convenabilă si mai rapidă decât ca un aspect obligatoriu al procedurii juridice;
11. recunoaste rezultatele pozitive obtinute prin intermediul stimulentelor financiare
prevăzute de legislatia bulgară privind medierea; admite totodată că acestea se datorează
si interesului de durată fată de mediere de care a dat dovadă sistemul juridic bulgar,
demonstrat de faptul că existenta comunitătii de mediere datează din 1990, iar Centrul de
Solutionare, al cărui personal este format din mediatori care lucrează în ture, a oferit zi de
zi, începând din 2010, servicii si informatii gratuite privind medierea destinate părtilor la
procesele pendinte în instantă; constată că, în Bulgaria, două treimi din cauzele înaintate
au făcut obiectul procedurii de mediere, iar jumătate din cauzele respective au fost
solutionate cu succes prin intermediul medierii;
12. constată, de asemenea, rezultatele pozitive ale legii române privind medierea: au fost puse
în aplicare prevederi privind acordarea de stimulente financiare si a fost înfiintat Consiliul
de Mediere - o autoritate natională însărcinată cu practica medierii, care are statutul de
organism juridic separat si autonom; acest organism se consacră în mod exclusiv
promovării activitătii de mediere, elaborării de standarde în materie de formare, pregătirii
prestatorilor de cursuri de formare, eliberării de documente care adeveresc calificările
profesionale ale mediatorilor, adoptării unui cod de etică &i formulării de propuneri în
vederea completării legisltiei;
13. consideră că, având în vedere toate consideratiile anterioare, statele membre, în ansamblu,
au avansat pe calea punerii în aplicare a Directivei 2008/52/CE până la 21 mai 2011 si că,
desi statele membre urmează abordări variate în materie de reglementare, iar unele dintre
ele înregistrează întârzieri minore, nu este mai putin adevărat faptul că cele mai multe
state nu doar respectă, dar, în realitate, au mers mai departe decât prevedeau cerintele
directivei;
14. subliniază faptul că este mai adecvat ca părtile care doresc să contribuie la solutionarea
cauzelor lor să lucreze împreună decât una împotriva celeilalte; consideră că, prin urmare,
aceste părti sunt deseori mai deschise pentru a lua în considerare pozitia celeilalte părti si
lucrează la problemele de fond ale litigiului; consideră că acest lucru prezintă deseori
beneficiul suplimentar de a mentine relalia pe care pătile au avut-o înainte de litigiu,
aspect care este de o importantă deosebită în chestiunile familiale care implică copii;
15. încurajează Comisia ca, în viitoarea Comunicare privind punerea în aplicare a Directivei
2008/52/CE, să examineze de asemenea acele domenii în care statele membre au decis să
extindă măsurile prevăzute de directivă dincolo de sfera de actiune internationată;
16. subliniază trăsăturile pro-consumator ale sistemelor alternative de solutionare a litigiilor,
care oferă o solutie practică pe măsură; solicită în acest context prezentarea promptă de
către Comisie a unei propuneri legislative privind solutionarea alternativă a litigiilor;
17. observă că solutiile care rezultă din mediere si care s-au dezvoltat între părti nu ar putea fi
prevăzute de un judecător sau de un juriu; consideră, prin urmare, că este mai probabil ca
medierea să producă un rezultat convenabil ambelor părti sau o solutie reciproc
avantajoasă; observă că, drept rezultat, este mai probabilă acceptarea unui astfel de acord,
iar rata respectării acordurilor mediate este de obicei ridicată;
18. consideră că este nevoie de o sensibilizare si o întelegere sporite a medierii si solicită
măsuri suplimentare referitoare la educatie, cresterea constientizării medierii,
îmbunătătirea recurgerii la mediere de către întreprinderi si conditiile de acces la profesia
de mediator; (vezi coroborat cu pct 20).
19. consideră că autorită(ile na(ionale ar trebui să fie încurajate să dezvolte programe de
promovare a cuno&tin(elor adecvate privind solu(ionarea alternativă a litigiilor; consideră
că măsurile respective ar trebui să abordeze principalele avantaje ale medierii: costurile,
rata de succes &i eficientizarea timpului &i ar trebui să se adreseze avoca(ilor, notarilor &i
19. consideră că autoritătile nationale ar trebui să fie încurajate să dezvolte programe deîntreprinderilor, îndeosebi IMM-urilor, precum si comunitătii academice;promovare a cunostintelor adecvate privind solutionarea alternativă a litigiilor; consideră
că măsurile respective ar trebui să abordeze principalele avantaje ale medierii: costurile,
rata de succes si eficientizarea timpului si ar trebui să se adreseze avocatilor, notarilor si
întreprinderilor, îndeosebi IMM-urilor, precum si comunitătii academice;
20. recunoaste importanta stabilirii unor standarde comune pentru a accede la profesia de
mediator în vederea promovării unei medieri de o calitate mai bună si a asigurării unor
standarde înalte de pregătire profesională si de acreditare în Uniunea Europeană;
21. încredintează Presedintelui sarcina de a transmite prezenta rezolutie Consiliului, Comisiei
si parlamentelor statelor membre.
Rezolutia a fost supusa votului, iar rezultatul acesteia a fost de 21 din 21 pozitive.
