Medierea conflictelor de muncă

În ultimii ani s-a discutat tot mai intens despre noţiunea de „mediere“, ca modalitate alternativă de soluţionare a conflictelor (inclusiv a celor de muncă), în contextul existenţei unui sistem judiciar deficitar, incapabil de a răspunde prompt nevoilor părţilor aflate în conflict.

Instituţia medierii în conflictele de muncă a fost introdusă în legislaţia românească prin Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă, neconstatându-se în practică existenţa unui interes pentru utilizarea acesteia de către părţile aflate în conflict.

În prezent, prin adoptarea Legii nr. 62/2011 a dialogului social, care reprezintă dreptul comun în materia medierii prin abrogarea Legii nr. 168/1999, se are în vedere sporirea credibilităţii şi importanţei medierii prin înfiinţarea Oficiului de Mediere şi Arbitraj al Conflictelor Colective de Muncă de pe lângă Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, in cadrul caruia urmează sa funcţiona corpul de mediatori şi corpul de arbitri ai conflictelor colective de muncă, spre deosebire de reglementarea anterioră în care mediatorii erau aleşi de comun acord de către părţile în conflict dintre persoanele care aveau calitatea de mediator.

In contextul actual, medierea reprezintă o opţiune de soluţionare a conflictelor colective de muncă la discreţia părţilor, în vreme ce concilierea este o procedură obligatorie care trebuie parcursă de către părţi.

Este important de subliniat că pe durata soluţionării conflictelor de muncă care au fost supuse medierii sau arbitrajului, angajaţii nu pot declanşa grevă sau dacă greva a fost declanşată, aceasta se suspendă.

În situatia în care părţile aflate în conflict au apelat la procedura medierii, soluţia pronunţată de Oficiul de Mediere şi Arbitraj este obligatorie pentru acestea, devenind executorie din momentul pronunţării.

Actuala reglementare nu mai reţine diferenţa dintre „conflicte de interese“ şi „conflicte de drepturi“ precum Legea nr. 168/1999, utilizând doar noţiunea de „conflict colectiv de muncă“. Astfel, obiectul medierii îl constituie un conflict intervenit între angajaţi şi angajatori care are ca obiect începerea, desfăşurarea sau încheierea negocierilor privind contractele ori acordurile colective de muncă, în următoarele cazuri: angajatorul sau organizaţia patronală refuză să înceapă negocierea unui contract colectiv de muncă; angajatorul sau organizaţia patronală nu acceptă revendicările formulate de angajaţi; părţile nu ajung la o înţelegere privind încheierea unui contract colectiv de muncă până la data stabilită de comun acord pentru finalizarea negocierilor.

Serban Paslaru

Avocat asociat al Tuca Zbarcea & Asociatii

Coordonator al departamentului de Dreptul muncii