Una din preocupările cele mai importante ale societăţii româneşti din ultimii 20 de ani este, bineînţeles, cea legată de justiţie. Sistemul judiciar românesc, la recomandările forurilor de la Bruxelles, încearcă să răspundă nevoilor societăţii noastre ancorată într-un proces, parcă nesfârşit, de democratizare şi modernizare europeană. Totodată, justiţia românească trebuie să demonstreze că dreptatea şi drepturile omului sunt două principii fundamentale de viaţă, care pot fi respectate şi pe a căror bază se poate clădi o societate sănătoasă, sub toate aspectele ei.
Astfel, în 2003, la iniţiativa Ambasadei americane, s-a dat un suflu nou justiţiei româneşti, prin apariţia conceptului de “mediere a conflictelor”, menit să-i ajute pe cei care se confruntă cu sala de judecată să-şi rezolve mult mai rapid, elegant şi eficient problemele juridice. În acelaşi timp, se are în vedere şi “aerisirea” sălilor de judecată, tot mai sufocate de mii de procese, care şi-ar găsi mult mai uşor soluţionarea prin mediere.
În 2006, Parlamentul a legiferat medierea, oferind societăţii româneşti şi o altă modalitate de rezolvare a neînţelegerilor care, inevitabil, apar între oameni şi care ulterior dau naştere unor numeroase litigii în justiţie, mari consumatoare de timp, bani şi multă patimă.
Lăsând la o parte S.U.A., unde medierea se practică de un secol, să aruncăm o privire peste Europa si vom observa că în multe ţări de aici medierea este văzută ca fiind benefică sistemului judiciar. Studiile făcute la nivel european, unde medierea este o normalitate, arată că peste 50% din cauzele mediate s-au finalizat cu succes. Succesul medierii constă tocmai în faptul că soluţia pe această cale o găsesc părţile şi nu este impusă de o instanţă judecătorească. Procedura medierii este simplă, scurtă şi fără costuri mari, în care părţile sunt ajutate de un mediator să ajungă la o soluţie favorabilă ambelor părţi, mediatorul fiind, conform legii, imparţial şi obligat să păstreze secretul celor discutate în timpul şedinţelor de mediere. Dacă pe parcursul unui litigiu obişnuit părţile se află în faţa instanţei pe poziţii adverse, una împotriva celeilalte, în schimb, într-o mediere, părţile se află pe aceeaşi baricadă împotriva problemei şi caută împreună cu mediatorul rezolvarea acesteia.
Să conştientizăm cu toţii că, apelând la mediere atunci când este cazul, vom crea o imagine mult mai plăcută şi mai europeană justiţiei româneşti, iar problemele noastre juridice îşi vor găsi rezolvarea în condiţii rezonabile de timp, costuri şi implicare emoţională şi astfel vom avea plăcuta surpriză să constatăm că am contribuit împreună la crearea unei societăţi mai bune, bazate pe armonie şi respect între oameni. (Daniel FONOAGE) SURSA
