Surprizele pentru IMM-uri: mediatorul de credite şi taxa unică de înfiinţare a firmei

În 2012 este avută în vedere introducerea mediatorului de credite, astfel ca antreprenorilor cu probleme de finanţare să li se faciliteze dialogul cu instituţiile financiare, precum şi taxa unică de înfiinţare a unei firme, a anunţat consilierul de stat al premierului, Andreea Paul Vass. Aceasta a participat, joi, la reuniunea de la Luxemburg a ambasadorilor IMM-urilor din statele membre ale Uniunii Europene, ocazie cu care a prezentat un bilanţ al anului care tocmai s-a încheiat, dar şi unele iniţiative.

Referitor la introducerea mediatorului de credite, sursa de inspiraţie se pare că au fost bunele practici europene din Belgia, Ungaria, Franţa, Irlanda şi Finlanda. Această iniţiativă se adre-sează antreprenorilor ce întâmpină probleme de finanţare, oferind soluţii şi facilitând dialogul între firme şi instituţiile financiare, a precizat Vass. De la începutul lunii februarie este foarte probabil şi ca înfiinţarea unei firme să se poată face în cel mult trei zile, faţă de 14 zile, cât este în prezent. „Astfel, vom salva o cantitate uriaşă de energie şi de timp pentru antreprenor. Procedurile vor fi din ce în ce mai simple, cu atât mai mult cu cât vizăm introducerea unei taxe unice pentru înfiinţarea unei firme cât mai curând posibil”, a spus Andreea Paul Vass.

SURSA

Medierea între vis, diletantism şi profesionalism

Am chibzuit mult pana m-am hotarat sa trec la redactarea acestui articol punand in balanta riscurile, comentariile negative  la care foarte posibil ma voi expune. In final am cedat tentatiei si a invins dorinta de a face, pentru cei interesati o succinta prezentare a devenirii mele ca mediator profesionist adaugand totodata experienta si ideile personale care au marcat succesul in aceasta minunata profesie. Din capul locului doresc sa va asigur, de buna credinta si de faptul ca opiniile contrare, comentariile negative vor avea darul sa-mi calauzeasca pasii in viitor.

Pentru a nu fi acuzat de lipsa de modestie voi incerca sa fac referire la profesia de politist pe care  am slujit-o cu credinta, cu pasiune, cu dragoste de semeni si in mod responsabil timp de aproape 40 de ani. Din acelasi considerent voi face trimitere la functiile pe care le-am ocupat de-a lungul timpului doar in masura in care vor avea tangenta sau relevanta pentru problemele subiectului tratat – MEDIEREA.

Asa cum este cunoscut, pentru publicul romanesc, medierea este un concept nou fiind preluat din legislatia altor state cu experienta in domeniu ca un model viabil de solutionare a conflictelor pe cale amiabila printr-o buna si cinstita intelegere intre parti. Datorita faptului ca termenul pare foarte cunoscut si familiar aproape ca nu exista persoana care sa recunoasca faptul ca nu stie totul despre mediere. Este lesne de observat acest lucru in momentul in care dorim sa informam partile cu privire la procedura si comportamentul in timpul medierii. In acest moment vom primi aproape invariabil replica: “… nu-i nevoie, cunosc problemele acestea …” Marturisesc ca si eu inainte de a deveni mediator aveam impresia ca “ … stiam” , dar abia dupa ce am studiat si am urmat cursurile de masterat in domeniul medierii conflictelor si dupa cursurile de autorizare am inceput sa pricep cate ceva din mediere.

Meseria de politist, aceea de cadru didactic si chiar cea de director al Scolii de Politie din Campina m-au obligat la o permanenta pregatire in domeniul psihologiei, comportamentului oamenilor si al comunicarii. Nu putine au fost situatiile tensionate ori  conflictuale cu care am fost confruntat si pe care a trebuit sa le gestionez ori in care am fost  obligat sa ma implic ca “mediator”. Am trecut mediator cu ghilimele pentru a evidential faptul ca atunci urmaream in mod rudimentar sa rezolv conflictul facand pe impaciuitorul. De foarte multe ori am reusit stingerea conflictului intre autor si victima, intre cei veniti in audienta, intre elevi si chiar intre cadre bucurandu-ma de recunostinta partilor implicate. Am facut lucrul acesta convins fiind ca trebuie sa fiu de folos celor din jur si ca nu avea cine sa o faca. Cat de bine ar fi fost atuci sa le pot spune celor veniti in audiente “Va puteti adresa unui mediator.“

Sunt convins ca nu am fost singurul pseudomediator, ca poate mai sunt si in prezent lideri ori persoane cu responsabilitati care se implica in asemenea actiuni daca sunt solicitati. Mediatorul diletant din minevisa insa ca o data si o data sa faca acest lucru in mod calificat, conform unor norme riguroase. Visam ca experienta in munca cu oamenii, cunostintele asimilate in domeniul dreptului, psihologiei individuale si de grup, al comunicarii si relationarii, al eticii si relatiei cu publicul al sociologiei etc. sa-mi foloseasca in munca pentru solutionarea situatiilor conflictuale dintre oameni in scopul instaurarii  climatului de armonie sociala. O parte din ideile si convingerile mele cu privire la comportamentul in societate, familie, la serviciu etc., le-am prezentat deja in lucrarile “Etica politieneasca”; “Comportamentul si personalitatea agentului de circulatie”; “Comportament adecvat detectivului particular” si altele.

Anul 2006 a constituit pentru mine reinvierea sperantei ca visul mediatorului diletant e posibil sa se transforme in realitate Este anul in care discutiile si demersurile pentru introducerea institutiei medierii se transpun intr-un act juridic Legea 192/2006 care pune bazele legale necesare organizarii si exercitarii unei noi profesii, aceea de mediator.

Hotarat fiind sa-mi vad visul implinit, cu atat mai mult cu cat aveam timp suficient la dispozitiie, fiind de curand pensionat, am studiat reglementarile recent intrate in vigoare si cerintele ce se impuneau in noua profesie.

Constient de faptul ca s-a terminat cu diletantismul si ca la baza succesului trebuie sa stea pregatirea riguros stiintifica, m-am inscris si am urmat cursurile de masterat in “Medierea conflictelor in drept” la facultatea Titu Maiorescu.

Foarte multi sfatuitori m-au indemnat sa renunt ca “la ce-ti trebuie”,  ca “cheltuiesi doar bani si nu te alegi cu nimic”, ca “ce-ti mai trebuie tie“. Au fost voci pe care le-am ignorat intrucat am convingerea ca divinitatea ne da viata si ne ocroteste nu numai pentru ca sa ne simtim noi bine ci in mod deosebit pentru a fi altora de folos iar daca pentru tine nu mai are rost sa lupti trebuie sa lupti pentru altii.

Am urmat apoi cursurile pentru autorizare ca mediator organizate si conduse de Asociatia pentru schimbari democratice.

Apreciez profesionalismul, stradania, seriozitatea si caldura de care am beneficiat din partea cadrelor didactice, ai formatorilor de la cele doua cursuri care si-au instrainat cate putin din personalitatiile lor pentru ca noi sa ne implinim profesional. Am invatat la aceste cursuri ca medierea este tehnica si arta intrucat aceasta profesie solicita pe de o parte precizie, rigurozitate, exactitate si minutiozitate indispensabile profesiilor tehniciste iar pe de alta parte suplete, flexibilitate, inventivitate, talent, creativitate, spirit vizionar, daruire si respect fata de sine si fata de altii, virtuti care caracterizeaza in mod deosebit domeniul artelor.

Pregatindu-ma in acest domeniu am devenit constient ca medierea nu este o profesie care te “scapa” de somaj sau care iti asigura satisfactii materiale ori financiatre deosebite. In aceasta profesie trebuie sa fii inpins de dorinta de a te pune la dispozitia semenilor, din iubire de oameni si din convingerea ca esti in masura sa-i ajuti sa fie mai bine pentru ei si pentru altii.

Desi legea 192/2006 nu restrictioneaza accesul in profesia de mediator pe criterii de pregatire proferionala fiind acceptate persone cu studii superioare indiferent de domeniul de pregatire, trebuie sa fim convinsi ca vor deveni adevarati profesionisti in domeniu doar cei care au inclinatii, cei care au ori isi formeaza aptitudini adecvate. Mai simplu spus cei care au chemare pentru aceasta profesie. Cand spun chemare ma gandesc la faptul ca profesia de mediator solicita celui care o practica o serie de aptitudini sau calitati cu care putem sa ne nastem ori sa le dobandim. Printre aceste aptitudini, calitati sau disponibilitati imi permit sa amintesc:

Capacitatea de a invata. Aceasta disponibilitate nu presupune numai studierea si insusirea unor cunostinte noi ci si inclinarea, dorinta permanenta de instruire de asimilare si perfectionare a unor aptitudini si deprinderi noi in domeniul negocierii si comunicarii in conceperea si elaborarea documentelor necesare, formarea unor deprinderi si priceperi in analiza conflictelor, in pregatirea, organizarea si conducerea procedurilor de mediere, etc.

Aptitudinea de a lucra cu oamenii care presupune o justa si corecta intelegere a nevoilor, idealurilor, aspiratiilor, sentimentelor si trairilor semenilor nostri precum si capacitatea de a-i apropia, de a-i asculta si a le schimba conceptiile, atitudinile si comportamentele. De aceea mediatorul trebuie sa fie staruitor, rabdator, plin de solicitudine si intelegere fata de partile mediate chiar daca acestea isi formuleaza cu dificultate cererile sau pretentiile. Aceasta aptitudine presupune o stapanire de sine de exceptie, mult tact, rabdare, respect al demnitatii, solidaritate cu necazurile si suferintele oamenilor.

Aptitudinea de a lucra cu oamenii se transmite partial genetic, partial prin scolarizare dar in mare parte se formeaza in relatiile de munca, in contactul direct cu cetatenii. Este de fapt si motivul pentru care afirm ca cei cu experienta in munca cu publicul au mai multe sanse de a devein buni mediatori daca au si trasaturi caracteriale deosebite.

Empatia este o aptitudine indispensabila mediatorului deoarece el trebuie sa se transpuna in psihologia altor persoane, sa “intre in pielea“ interlocutorului, sa patrunda cognitiv si afectiv in cadrul intim de referinta al partenerului de dialog pentru a intelege mai bine interesul, atitudinea si comportamentul sau. Aceasta aptitudine presupune cunoastere si intuitie bazate pe o experienta sociala care permit apropierea sau indepartarea de oameni, simpatia ori antipatia acestora.

Persuasiunea este calitatea mediatorului de a se face inteles si a-l convinge pe interlocutor. Arta de a sfatui si a convinge reprezinta cheia de bolta atat in promovarea medierii cat si in finalitatea ei. In functie de interlocutor, mediatorul trebuie sa aiba disponibilitate atat in abordarea afectiva cat si in cea logica. El trebuie sa convinga prin argumente care se vor adresa in functie de tipul personalitatii, fie spiritului, sentimentelor, trairilor afective, etc. fie segmentului rational al personalitatii.

Capacitati comunicationale sau “arta de a comunica“ reprezinta de fapt chintesenta profesiei de mediator. Asemenea unui actor care pe scena prin vorbire, tonalitate, pauze, timbru dar si prin gestica, mimica pozitia corpului, etc. convinge spectatorii tot asa mediatorul folosind capacitatile comunicationale poata sa transmita partilor participante la mediere increderea si curajul de a se destainui, de a dialoga pentru gasirea unor solutii reciproc acceptate.

Arta de a tacea si a asculta. Afirm cu tarie ca aceasta este o adevarata arta intr-o perioada in care se spune ca “vorbim cu totii si nu mai asculta aproape nimeni”. Mediatorul trebuie sa stie sa taca si sa asculte activ, sa nu intrerupa discutia ci doar sa o faciliteze. Prin gestica, mimica, expresii aprobatoare,  mediatorul trebuie sa incurajeze prezentarile partilor pentru o intelegere corecta a situatiilor.

Aptitudinea de a elabora si a adresa intrebari se impune datorita faptului ca munca mediatorului este, in mare parte una de cautare de cercetare, de clarificare. Dar acest lucru nu se poate face decat formuland intrebari pertinente, bine adresate si la momentul oportun. Intrebarile vizeaza o gama foarte larga de domenii si situatii, lucru care solicita o foarte buna pregatire de cultura generala.

Mediatorul trebuie sa fie constient ca intrebarea constituie energia care sparge zagazurile neadevarului, facand ca adevarul sa fie eliberat si evidentiat.

Deosebit de importanta pentru succesul medierii ramane maniera in care sunt adresate intrebarile intrucat ele pot inhiba, incita, deranja ori sugestiona.

Am trecut foarte succinct in revista cateva din aptitudinile care trebuie sa caracterizeze personalitatea mediatorului de succes fara sa am intentia de a descuraja ori dezarma pe cei cu mai putina experienta. Doresc sa precizez ca orice calitate, aptitudine, deprindere ori pricepere se poate forma prin vointa, perseverenta, pregatire continua daca suntem  animate  de spiritual competitiei cu noi insune.

Trebuie sa fim constienti ca viitorul in mediere va apartine celor care dovedesc spirit indraznet, competitional dar fac totul cu pasiune, cu multa placere si daruire, printr-o atitudine de respect, consideratie si dragoste fata de semeni.

Autor: Mediator Candea Constantin SURSA

CSM despre proiectul de modificare a Legii privind medierea

Joi, 19 ianuarie 2012, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii şi-a însuşit punctul de vedere al Direcţiei legislaţie, documentare şi contencios referitor la propunerea legislativă privind modificarea şi completarea Legii nr. 192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator, urmare solicitării Ministerului Justiţiei.

               

Au fost indentificate o serie de cauze pentru care s-ar putea reglementa medierea obligatorie, printre care:

-          in cazul infractiunilor cercetate la plangere prealabila, dupa formularea plangerii; s-a propus drept sanctiune, partea care nu se prezinta la mediere sa suporte integral cheltuielile judiciare avansate de stat, indiferent de solutia care se va da pe fondul cauzei;

-           in cazul partajului de bunuri comune atat in cazul partajului judiciar cat si in cel extrajudiciar;

-          in litigiile intre profesionisti sa ramana doar medierea ca procedura prealabila;

-         in actiunea pentru acordarea de daune, in materia protectiei consumatorului si in cazul malpraxisului se poate reglementa cu caracter obligatoriu prezentarea la sedinta de informare dupa declansarea procedurii judiciare cu instituirea unor sanctiuni legate de suportarea cheltuielilor de judecata;

-         pot face obiectul medierii prealabile obligatorii litigiile civile in care dreptul la actiune are caracter imprescriptibil sau pentru exercitarea caruia termenele de prescriptie sunt mai mari, acestea fiind, in special actiunile privind dreptul de proprietate: revendicarea, partajul succesoral, uzucapiunea etc.

-         Se poate institui obligativitatea medierii extrajudiciare in litigiile privind posesia, granituirea, precum si orice tip de conflict care decurge din raporturile de vecinatati (servituti, scurgerea apelor etc), sau in litigii referitoare la constructiile edificate pe terenul altuia sau asupra imobilului altuia sau a celui propriu, dar cu materialele altuia etc.

-         S-ar putea reglementa medierea obligatorie asupra litigiilor extrajudiciare cu privire la litigiile dintre asociatiile de proprietari si proprietari, litigii dintre neprofesionisti decurgand din contracte civile (contracte de vanzare-cumpare, imprumut, inchiriere, mandat)

-         litigiile dintre profesionisti si neprofesionisti decurgand din contracte de furnizare.

In ceea ce priveste mijloacele de sanctionare a partilor exista doua variante:

-         obligarea partii care refuza sa mearga la mediere sa suporte costul procesului, indiferent daca a castigat sau a cazut in pretentii;

-         amenda judiciara, cand se constata ca partea tergiverseaza judecata.

Punct de vedere CSM oficial

MEDIEREA IN ŞCOALĂ – Autor Brindusa Simu

Medierea in scoala este un concept nou în România, însă Statele Unite si  multe state europene utilizează cu foarte mare succes medierea în comunităţile şcolare.

Şcoala este primul spaţiu al medierii, un spaţiu de trecere între familie şi societate, între sine şi celălalt, între propria viziune despre lume  a copilului şi viziunea celorlalţi copii.

Frecventând şcoala, copilul trăieşte prima mare încercare socială din viaţa sa, pentru că se desprinde tot mai mult de modelul părinţilor pentru a se lăsa modelat de şcoală, instituţie cu un important rol formator.

Scoala este ca un teatru, in care actorii educatiei sunt profesorii care stau la catedra si sustin o lectie ( joaca rolul) iar elevii sunt publicul care asculta  si pe de alta parte sunt cei mai mari critici ai profesorilor . Fara sa ne dam seama si noi la randul nostru am facut “mediere” la orele de dirigentie . Acolo era locul unde se discutau problemele elevilor , de data aceasta profesorul avand rolul de ascultator, insa si cel care trebuia sa gaseasca o solutie, pe care fie o comunica direct elevilor , fie se punea intrebarea: “ oare nu considerati ca asa ar fi mai bine...” ? , situatie in care elevii propuneau mai multe solutii, pentru ca apoi, tot ei sa o aleaga pe cea care le satisfacea nevoia cel mai bine.

Asa cum stiti din practica dvs. de profesor, omul din spatele catedrei,  intre elevi , intre elevi si profesori si chiar intre profesori, din cauza elevilor , pot aparea conflicte, care daca nu sunt elucidate si discutate atunci cand se produc, pot prinde forme diferite, si anume:

n      frustrare din partea elevului – elevul poate fi frustrat de o anumita nota obtinuta, care ii poate creea o aversiune fata de profesorul care i-a dat calificativul. In subsidiar poate prinde aversiune si fata de materia respectiva, care poate in realitate il atrage, acesta din cauza profesorului. Toate acestea duc la : - agresivitatea elevului prin cuvant sau la agresivitatea elevului exprimata prin atitudini corporale. (Ex) – elevul face comentarii la ora, in afara orei pe coridor, vorbeste tare cand trece profesorul respectiv prin zona, facand “ironii nevinovate”, cu tinta clara catre acel profesor. Atitudinea corporala se manifesta prin pozitia elevului in clasa: sta incotit, sta cu spatele la catedra, sta intors pe jumatate catre colegul din dr/stg, se uita pe fereastar cand profesorul vorbeste, sau se face ca nu aude cand ii este strigat numele .

n      aversiunea elevului fata de profesor;

n      aversiunea profesorului fata de elev, pentru un comportament necivilizat sau pentru lipsa de interes pentru materia respectiva.

Aici ar trebui sa intervina medierea: in aceste situatii actorii educatiei       ( profesorii) si elevii , prin mediere, ar trebui sa descopere un alt tip de relatie, tocmai pentru a evita si a nu ramane blocati in  situatiile de frustrare sau furie. Multi ani, profesorii şi elevii co-există fară a se cunoaşte într-adevar reciproc; în mediere ei se întâlnesc la nivel personal şi nu mai sunt aşa straini – un profesor şi un elev  care nu şi-au vorbit încep să comunice. Se creează un sens al complicitaţii, au loc schimburi de idei si pareri, se împartaşesc crezuri, este oferit sprijin mutual şi fiecare se simte mai puţin izolat. Teama nu-şi mai are locul, sentimentele putând fi discutate împreuna - ştiind că agresivitatea poate fi dezamorsată. Relaţia se schimbă: în locul utilizarii autoritaţii - sunt instrumentele medierii -  acestea putand fi puse în practica oricând.

Medierea intervine atunci cand trebuie stins un conflict, fara ca demnitatea cuiva sa fie lezata. Chiar atunci cand tehnicile de rezolvare a conflictelor nu produc rezultatul ideal, ele conduc cel putin la o imbunatatire a situatiei. Astfel amplificarea conflictului nu mai este posibila.

Este firesc sa ne punem intrebarea : Cu ce ar putea contribui tehnicile de rezolvare a conflictelor la imbunatatirea situatiei din scoli si comunitate? Cu multe! Pentru inceput , te poate face sa te simti mai bine atunci cand mergi  la scoala. Cand inveti sa-ti controlezi reactiile in situatii deosebite, nu mai esti atat de preocupat de neintelegeri, mici scapari, lupta pentru putere. Cand alegi sa-ti impui punctul de vedere – fie ca esti director, elev, profesor sau parinte – alegerea ta de a-ti asuma responsabilitati, dovedeste calitati de lider. Cand gresim trebuie sa ne cerem scuze, sa reparam greseala facuta si sa nu repetam greseala. Acesta este procedeul de invatare continua si care in timp, se traduce prin scaderea stress-ului.

CUM AR TREBUI SA FUNCTIONEZE MEDIEREA IN SCOLI SI CINE AR PUTEA MEDIA UN CONFLICT IN SCOALA?

In USA, Anglia si alte state europene, medierea intre colegi este un proces prin care un grup de elevi special pregatiti asculta problemele celorlalti elevi si ii ajuta pe cei implicati in conflict sa gaseasca singuri o solutie a problemei. Totusi, de cele mai multe ori, cei ce au neintelegeri decid sa apeleze la mediere dupa ce au fost surprinsi intr-o altercatie in scoala.

            Asa cum am aratat mai sus, mediatorii – elevi , nu ofera solutii la problemele ce se ivesc. Nu impun nimic nimanui, nici nu forteaza pe cineva sa-si ceara scuze. Mai mult, ei nu pedepsesc pe nimeni. Ei nu anunta profesorii sau directorul in legatura cu problema aparuta Ei doar urmaresc niste proceduri simple si completeaza un formular confidential care este inmanat coordonatorului grupului de mediere ( care este un adult).

Medierea este o procedura bazata pe voluntariat. Este folosita in scoli , atunci cand problema este suficient de serioasa astfel incat daca ar fi ignorata, s-ar agrava si ar putea conduce la fapte regretabile.

Scopul medierii este deosebit de cel al pedepsirii, cei implicati descopera ca pot sa-si rezolve majoritatea problemelor interpersonale intre ei , fara implicarea adultilor si fara a avea necazuri mai mari. Acesta nu inseamna ca solutia este perfecta. Inseamna ca cei implicati au simtit ca solutia este dreapta, rezonabila si acceptata de ei.

Unele scoli sustin medierea intre elevi si adulti , cand ambele parti sunt de acord si cand aceasta nu contravine regulamentelor scolii. Chiar daca medierea adult –elev este eficienta, medierea elev-elev, este mai buna, scopul fiind rezolvarea problemelor elevilor de catre elevi.

Medierea in scoli este de mai multe tipuri:  elev-elev/grupuri de elevi , medierea adult- elev, mediere intre ‘egali” si medirea in “pereche “ sau comedierea.

1.MEDIEREA ELEV-ELEV SAU GRUPURI DE ELEVI

n      Pe elevii care mediaza diverse tipuri de conflict aparute in scoala , i-am numit “ elevi mediatori”, care incearca “rezolvarea” conflictului, constatand ca rezolvarea lui “de sus”, in speta , rezolvarea conflictului de catre profesor, nu este intotdeauna bine primita de catre elevi. Elevii mediatori sunt cei pregatiti pentru a facilita discutia dintre elevi sau grupuri de elevi in vederea gasirii unei solutii. Scopul lor este de a oferii partilor in conflict o mai buna comunicare si intelegere , care de cele mai multe ori duce la o solutie acceptata de toata lumea. Elevii afla cauzele diferendului , intervin imediat, fara sa-l lase sa se cronicizeze, respectand demnitatea partilor, neincercand sa faca pe judecatorii, cautand solutii in echilibrarea partilor in conflict.

n      Stadiul obisnuit , dupa cum arata studiile din USA si Marea Britanie , de la care se porneste formarea mediatorilor elevi, este scoala primara sau gimnaziul.Elevii din ciclul primar mediaza, in sensul ca sprijina doi elevi aflati in dezacord sa-si asculte unul altuia trairile si sa ajunga la un acord asupra a ceea ce ar fi mai bine sa faca. Cei din clasele mai mari pot oferi servicii neutre, fara sa-i judece pe cei implicati, ajutandu-i pe cei in disputa sa identifice problema, sa aprecieze punctul de vedere al celuilat si sa aleaga o cale de urmat.

n      O mediere intre elevii de ciclul primar poate dura cateva minute, in timp ce pentru altii este nevoie de cateva sesiuni pentru a ajunge la un acord.

n      Asa cum am aratat mai sus, acesti elevi mediatori , trebuie formati, urmand niste cursuri de baza in domeniul medierii.

2. MEDIEREA ADULT – ELEV

n      Mediatorul adult este persoana anume instruită din interiorul comunităţii şcolii-profesor, psiholog, ori din afara şcolii - mediatorul profesionist

n      Acest tip de mediere intervine in special in conflicte mai mari, conflicte care nu pot fi solutionate de catre un elev mediator.

3.MEDIEREA INTRE EGALI

Acest tip de mediere , este unul mai aparte, care se desfasoara cu succes in Anglia - Birmingam si se refera la elevii dintr-un an de studiu, fie la elevii din clasele mai mari care mediaze conflictele elevilor din clasele mai mici. De asemenea” egali” se refera si la  o echipa de elevi din ani diferiti de studiu. Elevii din serviciile de mediere intre”egali”, au urmat cursuri specializate si si-au verificat abilitatile de rezolvare a conflictelor. O astfel de perioada intesiva permite construirea unei echipe, repetarea abilitatilor de mediere iar copii isi vor putea dezvolta propriile ghiduri ale activitatilor practice.

Desi mediatorii elevi isi revendica actiunile si iau decizii asupra modului in care deurg aceste servicii, ei trebuiesc permanent sprijiniti de catre adulti cu pregatire in acest sens. Suportul este diferit in functia de varsta copiilor implicati in program. Ce este esential, este ca ei se intalnesc saptamanal ( dupa program sau in pauza de masa), isi impartasesc ideiile si experientele, invatand unii de altii si instruindu-se in acelasi timp. Ei isi stabilesc un program , isi impart sarcinile, si stabilesc modul in care colegii lor, aflati in conflict, vor beneficia de serviciile lor.

De asemenea ei tin cont si de personalitatea colegilor care apeleaza la serviciile lor cu privire la locul unde vor sa se desfasoare sedinta de mediere. Unii prefera o sala linistita, unii vor pe coridorul scolii, pentru a avea suportul celor care asista, altii vor in curtea scolii sub un copac sau intr-un loc care pentru ei probabil reprezinta ceva.

Pentru ca le place ceea ce fac si pentru ca au realizat ca aceasta metoda alternativa de solutionare a conflictului este benefica, echipele de mediatori a acestei scoli despre care am amintit mai sus, au fost lasate sa-si dea un nume, sau sa-si inscriptioneze tricouri, sepci sau insigne.

Avand in vedere toate aceste aspecte, copii isi formeaza o noua viziune asupra unui conflict si deduc singuri importanta solutionarii acestuia pe cale pasnica.

4.MEDIEREA IN “PERECHE” SAU COMEDIEREA

Când devine dificilă reglarea unui conflict - se poate apela  la medierea problemei “în  pereche”. Acest termen se refera la faptul ca un conflict este solutionat de 2 mediatori.( adult , care poate fi profesorul, pshilogul scolii, mediatorul specializat si elev, 2 mediatori specializati, profesorul si psihologul scolii, 2 elevi)  In aceasta varinta, abordarea problemei de catre mediatori asigură un nivel mai înalt de obiectivitate şi calitate pe nuanţe - dialogul devenind mai bogat

CARE AR FI OBIECTIVELE UNEI MEDIERI LA NIVEL SCOLAR?

n      asigurarea  promovării relaţiilor de colaborare dintre elevi, profesori şi părinţi în spiritul toleranţei.

n      rezolvarea unor situaţii conflictuale între membrii comunitaţii şcolare, situaţii care, dacă ar fi ignorate, s-ar transforma în situaţii grave, cum ar fi abandonul şcolar, violenţa cu consecinţe de ordin penal.

n      ajutarea elevilor de a obţine o imagine mai clară despre ei însişi şi despre relaţiile interumane

n      abordarea conflictelor într-un mod constructiv, contribuind la sănătatea mentală individuală a elevilor şi având efecte pozitive asupra societăţii în întregul ei.

n      facilitarea discuţiilor dintre elevi sau grupuri în vederea găsirii unei soluţii, ţelul lor fiind de a le oferi părţilor în dispută un forum pentru o mai bună comunicare şi înţelegere, care duce deseori la o soluţie acceptabilă pentru toată lumea.

n      dezvoltarea de către elevi a unor aptitudini folositoare toată viaţa, prin învăţarea  tehnicilor de rezolvare a conflictelor cât mai devreme

n      formarea mediatorilor din randul elevilor, care sa incerce «rezolvarea» conflictului, constatand ca rezolvarea lui «de sus» nu este intotdeauna bine primita de catre elevi.

n      sprijinirea tuturor copiilor din comunitate, încurajând implicarea părinţilor în educaţia copiilor şi în viaţa şcolii şi facilitând colaborarea dintre familie - comunitate – şcoală

n      Medierea dă profesorului libertatea necesară dezvoltării la elevi  :

- a atitudinilor active (concentrare, autocunoaştere, comunicare, proiectare în viitor),

- a competenţelor cognitive (organizare, planificare) şi sociale (inteligenţă emoţională, empatie, toleranţă) care favorizează învăţarea, înţelegerea şi stabilirea legăturilor.

Chiar dacă medierea nu se finalizeaza cu un acord, ea poate fi considerată o reuşită atâta timp cât reprezentarea conflictului la cele două părţi s-a schimbat. Proiectele de mediere între elevi funcţionează cu succes în şcolile unde se ţine cont de planul de dezvoltare şcolară, de nevoile reale ale şcolii şi de solicitările venite din partea elevilor, profesorilor şi părinţilor.

TIPURI DE CONFLICT CARE NU TREBUIE SA CUPRINDA MEDIEREA

n      Medierea nu este potrivita pentru toate tipurile de conflicte si anume cele care contin violenta fizica, cele care au posibile urmari violente sau cele care ar implica suspendarea de la scoala, respectiv exmatricularea.

CONCLUZII

n      In statele care au implementat programe de mediere in scoli, s-a observat o scadere a problemelor legate de disciplina, cu 70-80%. Concret , elevii, evita sa fie pedepsiti pentru probleme mai putin semnificative. Mai mult , elevii invata ca pot sa-si rezolve singuri problemele cu cei din jur. Astfel , profesorii si administratia scolii se pot concentra mai mult pe activitati didactice sau sa se ocupe de probleme mai presante.

n      Rezolvarea conflictelor prin mediere ia mai putin timp decat dureaza o rezolvare obisnuita in fata intregii clase.

n      In general dupa mediere, elevii nu se mai confrunta cu probleme asemanatoare.

Curierul National - Medierea va trebui să fie procedura prealabilă obligatorie pentru soluţionarea unui litigiu înainte de a ajunge la instanţă

Consiliul de Mediere a organizat, marţi, un eveniment de predare a mandatului de către membrii Consiliului exercitat în perioada 2009-2011 şi preluarea mandatului de către noii membri, aleşi prin vot anul trecut. În urma alegerilor a fost ales preşedinte Dorin-Valeriu Bădulescu, vicepreşedinte, Ion Dedu, şi nouă membri ai Comisiei Permanente, care îşi vor exercita mandatul pe o perioadă de doi ani. "Medierea va trebui să fie procedura prealabilă obligatorie pentru soluţionarea unui litigiu înainte de a ajunge la instanţă. Proiectele prioritare de pe agenda mea vizează creşterea notorietăţii medierii în rândul populaţiei şi strângerea relaţiilor cu instituţiile din domeniul justiţiei. Din punct de vedere economic e mai avantajos pentru societăţile comerciale şi oameni, pentru că are loc o rezolvare rapidă a conflictelor. Decât să stea pe rolul instanţelor un an, mai bine rezolvă problemele cu ajutorul medierii într-o săptămână în mod rapid şi în acelaşi timp ieftin", a declarat, pentru Curierul Naţional, preşedintele Consiliului de Mediere, Dorin-Valeriu Bădulescu. 


Acesta a spus că profesiei, ca să se bucure de un real succes şi să fie folosită la nivelul întregii societăţi, trebuie să îi crească notorietatea şi să aibă loc o schimbare de mentalitate, pentru că rezolvarea problemelor trebuie să se facă pe calea dialogului, şi nu în instanţă. "Consiliul îşi propune să realizeze în viitorul apropiat adoptarea în Parlament a proiectului de lege a constituirii corpului de mediatori, pentru un mediator puternic care să soluţioneze litigii. De asemenea, un obiectiv este şi crearea unui cadru flexibil, iar statutul mediatorului să fie mai bine definit", a subliniat Dorin-Valeriu Bădulescu.


Vicepreşedintele Consiliului de Mediere, Ion Dedu, şi-a propus, în cadrul mandatului său, ca medierea să fie procedura prealabilă obligatorie pentru ca oamenii să apeleze înainte de instanţă. "Trebuie să facem ceva ca oamenii să înţeleagă că trecem de la o situaţie conflictuală la una de dialog. Avem un mandat în care va trebui să facem medierea funcţională pentru că 4.000.000 de dosare se află pe rolul instanţelor, iar judecătorii sunt sufocaţi, în acest caz medierea vine ca un balon de oxigen pentru societate", a precizat, pentru Curierul Naţional, vicepreşedintele Consiliului de Mediere, Ion Dedu. Acesta a arătat că proiectele sale prioritare sunt legate de trecerea prin Parlament şi modificarea Legii 192/2006, fapt pentru care Consiliul de Mediere se află în discuţii cu membrii Parlamentului. Un alt proiect este şi fluidizarea autorizării mediatorilor, dar şi creşterea calităţii cursurilor de mediatori formate din cursuri de comunicare, negociere şi teoria conflictelor. Ion Dedu consideră că medierea nu are legătură cu dreptul, ea este făcută de cei cu vocaţie şi voinţă prin calea dialogului. "Văd profesia cu un viitor extraordinar. Dacă vom coopera la crearea acestui sistem, medierea va avea un succes la nivelul întregii societăţi. Vom face demersuri la Curţile de Apel pentru protocoale încât să acoperim fiecare zonă de judecătorie cu mediatori pentru ca oamenii să aibă unde să se ducă", a subliniat vicepreşedintele Consiliului de Mediere.

Ion Dedu: 89-95% din speţe sunt rezolvate la mediator

De asemenea, Ion Dedu este de părere că profesia de mediator are nevoie de promovare, comunicare (judecători, avocaţi, mediatori, presă). În urma discuţiilor dintre Consiliul de Mediere şi Ministerul Muncii s-a luat decizia înfiinţării Oficiului Naţional de Mediere şi Arbitraj. Totodată, sâmbătă, la şedinţa Comisiei Permanente şi a Consiliului de Mediere s-au discutat autorizări şi programe de formare în domeniul medierii, organizare şi funcţionare de derulare de proiecte a Consiliului. Curierul National - 16 ianuarie 2012


In acelasi sens va supun atentia asupra primelor hotarari luate de noul CdM in sedinta din 14.01.2012 APMR.

ARPCC: Custodia comuna. Concluziile raportului Proksch

Prof. Dr. jur. Roland Proksch este un specialist indrept din Germania , fost director al Institutului deAsistenta Sociala si culturala din Nuremberg (ISKA) si fost presedinte la Universitatea de Stiinte Aplicate din Nuremberg.

Dr. Proksch a fost mult timp implicat in sprijinirea cercetarii pe tema de separarii parintilor si a divortului. In 1998 Institutul a fost angajat de catre de Ministerul Federal al Justitiei din Germania pentru o cercetare privind punerea in aplicare a reformei privind drepturile copilului. Studiul a fost si este cunoscut in literatura de specialitate sub denumirea de Raportul Proksch [descarca]. Studiul afirma pentru prima oara, in baza unui set de date cuprinzator, ca aranjamentul de tip custodiecomuna (autoritate parinteasca comuna) este in beneficiul minorilor prin reducerea tensiunilor intre parinti, ca urmare a separarii.


Concluziile raportului Proksch sunt urmatoarele:

• Cercetarea a putut astfel sa demonstreze ca nu exista un conflict de mame impotriva tatilor, ci conflicte intre parintii cu care copiii locuiesc (parintii rezidenti) si parintii cu care copiii lor nu locuiesc in mod statornic (parintii nerezidenti). Conform Dr. Proksch "eliminarea" unui parinte in procesul de transfer a custodiei unice da nastere la tensiuni considerabile, in timp ce, pe de alta parte, daca custodia comuna este obtinuta, nu ar exista un" perdant".
• Se afirma ca obtinerea custodiei comune are o mare valoare simbolica si psihologica, in special pentru parintele care a fost in mod sistematic eliminat mai devreme. Desi intervine si celalalt parinte in educatia copilului, aceasta promoveaza, din lipsa de alternative mai bune, satisfacerea regulii de buna purtare in discutii din partea ambilor parinti.
• Studiul afirma ca custodia comuna necesita ca tatal si mama sa fie implicati post-divort si aceasta aduce beneficii copiilor. Se reduc astfel conflictul presant si de multe ori extrem de emotional precum si procedurile costisitoare de judecata .
• Studiul de asemenea precizeaza ca prin custodia comuna se promoveaza cooperarea consensuala a parintilor in solutionarea problemelor post-maritale si de acces, ceea ce este benefic copilului.

SURSA

Medierea, cea mai simplă cale de rezolvare a problemelor din justiţie

    Una din preocupările cele mai importante ale societăţii româneşti din ultimii 20 de ani este, bineînţeles, cea legată de justiţie. Sistemul judiciar românesc, la recomandările forurilor de la Bruxelles, încearcă să răspundă nevoilor societăţii noastre ancorată într-un proces, parcă nesfârşit, de democratizare şi modernizare europeană. Totodată, justiţia românească trebuie să demonstreze că dreptatea şi drepturile omului sunt două principii fundamentale de viaţă, care pot fi respectate şi pe a căror bază se poate clădi o societate sănătoasă, sub toate aspectele ei.

Astfel, în 2003, la iniţiativa Ambasadei americane, s-a dat un suflu nou justiţiei româneşti, prin apariţia conceptului de “mediere a conflictelor”, menit să-i ajute pe cei care se confruntă cu sala de judecată să-şi rezolve mult mai rapid, elegant şi eficient problemele juridice. În acelaşi timp, se are în vedere şi “aerisirea” sălilor de judecată, tot mai sufocate de mii de procese, care şi-ar găsi mult mai uşor soluţionarea prin mediere. 

În 2006, Parlamentul a legiferat medierea, oferind societăţii româneşti şi o altă modalitate de rezolvare a neînţelegerilor care, inevitabil, apar între oameni şi care ulterior dau naştere unor numeroase litigii în justiţie, mari consumatoare de timp, bani şi multă patimă.

Lăsând la o parte S.U.A., unde medierea se practică de un secol, să aruncăm o privire peste Europa si vom observa că în multe ţări de aici medierea este văzută ca fiind benefică sistemului judiciar. Studiile făcute la nivel european, unde medierea este o normalitate, arată că peste 50% din cauzele mediate s-au finalizat cu succes. Succesul medierii constă tocmai în faptul că soluţia pe această cale o găsesc părţile şi nu este impusă de o instanţă judecătorească. Procedura medierii este simplă, scurtă şi fără costuri mari, în care părţile sunt ajutate de un mediator să ajungă la o soluţie favorabilă ambelor părţi, mediatorul fiind, conform legii, imparţial şi obligat să păstreze secretul celor discutate în timpul şedinţelor de mediere. Dacă pe parcursul unui litigiu obişnuit părţile se află în faţa instanţei pe poziţii adverse, una împotriva celeilalte, în schimb, într-o mediere, părţile se află pe aceeaşi baricadă împotriva problemei şi caută împreună cu mediatorul rezolvarea acesteia.

Să conştientizăm cu toţii că, apelând la mediere atunci când este cazul, vom crea o imagine mult mai plăcută şi mai europeană justiţiei româneşti, iar problemele noastre juridice îşi vor găsi rezolvarea în condiţii rezonabile de timp, costuri şi implicare emoţională şi astfel vom avea plăcuta surpriză să constatăm că am contribuit împreună la crearea unei societăţi mai bune, bazate pe armonie şi respect între oameni. (Daniel FONOAGE) SURSA

Obiectivul principal al noului presedinte al CdM

Scris de Bogdan B, pe 12/01/2012“Principalul obiectiv al mandatului nostru este ca medierea sa devina procedura prealabila obligatorie pentru rezolvarea disputelor. Avem deja un proiect de modificare a legislatiei, care este depus la Parlament. Consiliul de Mediere va stabili cadrul necesar pentru ca aceasta profesie liberala sa isi valorifice potentialul social pe care il are”, a declarat, in exclusivitate, pentru legalmarketing.ro Dorin Valeriu Badulescu, noul presedinte al Consiliului de Mediere.

Acesta a preluat sefia Consiliului in urma nominalizarilor facute de cei 9 membri ai organizatiei.

Dorin Valeriu Badulescu (foto 1) spera ca medierea sa functioneze cu adevarat, iar solutia sa fie competitiva cu celelalte variante de rezolvare a conflictelor.

Consiliul de Mediere are si un nou vicepresedinte, in persoana lui Ion Dedu.
“Medierea este oxigen pentru mediul de afaceri. Daca oamenii de afaceri vor intelege avantajele medierii si vor apela la aceasta varianta pentru a rezolva disputele comerciale, multe dintre problemele lor se vor rezolva”, ne-a declarat Ion Dedu (foto 2).

Dorin Valeriu Badulescu este presedinte al Centrului de Mediere Buzau, vicepresedinte al Uniunii Centrelor de Mediere din Romania, avocat in cadrul Baroului Buzau si formator in mediere. A infiintat ziarul “Medierea” si colaboreaza la revista “Medierea - Tehnica si Arta.” La sfarsitul anului trecut a lansat prima culegere de practica comentata pe tema medierii din Romania, intitulata “Analiza Medierii”.

Cei 9 membri ai Consiliului de Mediere, alesi la finalul anului trecut, au desemnat si componenta Comisiei Permanente a Consiliului. Aceasta este formata din: Dorin-Valeriu Badulescu, Ion Dedu, Stefan Coste, Gabriela- Gyongy Mihut si Angelica-Elisabeta Mocan. SURSA

CONSILIUL DE MEDIERE ARE UN NOU PRESEDINTE

La sfarsitul anului trecut, mediatorii si-au votat alesii pentru Consiliul
de Mediere. In urma acestor alegeri, ieri, 10 ian. 2012, a avut loc
sedinta Consiliului de Mediere in cadrul careia noii membri si-au ales
presedintele pentru o perioada de 2 ani, in persoana d-ului DORIN VALERIU
BADULESCU.

Acesta este presedinte al Centrului de Mediere Buzau, prim-vicepresedinte
al Uniunii Centrelor de Mediere din Romania, avocat in cadrul Baroului
Buzau si formator in mediere.

Noul presedinte al Consiliului de Mediere isi propune ca medierea sa
functioneze cu adevarat iar sistemul de mediere din Romania sa fie
competitiv raportat la celelalte sisteme din tara noastra continuand
politica unitara a U.C.M.R..

Uniunea Centrelor de Mediere din Romania este reprezentata in Consiliul de
Mediere si de Angelica Elisabeta Mocan, vicepresdinte U.C.M.R., presedinte
Centrulul de Mediere Alba si Mugur Bogdan Mitroi, presedinte U.C.M.R..

Ii dorim noului presedinte al Consiliului de Mediere sa-si realizeze
obiectivele propuse si sa auzim cat mai curand ca in Romania medierea
functioneaza.

Componenta Consiliului de Mediere este urmatoarea:

Dorin Badulescu – Presedinte
Ion Dedu – Vicepresedinte
Angelica Mocan – membru Comisia Permanenta
Coste Stefan – membru Comisia Permanenta
Gyongy Gabriela Mihut – membru Comisia Permanenta
Mugur Mitroi – membru
Anca Elisabeta Ciuca – membru
Ioana Adina Marin – membru
Zeno Daniel Sustac - membru

Biroul de presa al U.C.M.R.