Instituţia Avocatul Medicului este preocupată de medierea cazurilor de malpraxis

Pe 27 octombrie, în cadrul congresului "Malpraxisul medical - Metode alternative de rezolvare a conflictelor din domeniul medical", personalităţi de marcă din lumea medicală au dezbătut cu interes subiecte majore legate de importanţa medierii cazurilor de malpraxis şi a altor conflicte din sfera sănătăţii, soluţie considerată favorabilă tuturor părţilor implicate.
Medierea cazurilor de malpraxis constituie un subiect de maximă actualitate în condiţiile în care, în toată lumea, acuzaţiile de malpraxis medical devin din ce în ce mai numeroase, iar sumele care se cer ca despăgubiri de către cei care se consideră prejudiciaţi ajung la valori imense: „În prezent avem mediatori autorizati, avocaţi specializati pe malpraxis şi există o procedură practică pentru a sesiza astfel de cazuri. Toţi avem dreptul la sănătate şi toţi avem dreptul la prezumpţia de nevinovăţie, la despăgubiri morale şi materiale şi la păstrarea secretului profesional. Mediatorul malpraxisului medical trebuie să vorbeasca cu medicul, cu pacientul, cu familia şi cu psihologul", a subliniat Conf. Univ. Dr. Laurenţiu Beluşică, şeful Secţiei de Chrirugie Generală din cadrul Spitalului de Urgenţă M.I.R.A. "Prof. Dr. Dimitrie Gerota" din Bucureşti.

În ceea ce priveşte rolul mediatorului de malpraxis şi amploarea pe care această profesie o va căpăta, Conf. Univ. Dr. Laurenţiu Beluşică a mai susţinut că: „Mediatorul trebuie să asculte ambele părţi, să studieze documentele din dosar şi să înţeleagă cât mai bine fenomentul medical, apelând desigur la ajutorul unui medic. În momentul în care medierea va fi promovată şi se va constata că este o metodă nouă, eficientă, simplă, accesibilă şi ieftină, pacienţii voi apela din ce în ce mai des la mediere. Pentru pacient va fi mult mai uşor şi mai ieftin să meargă la mediator decât să ajungă direct la judecator."

Tot în cadrul congresului, Prof. Univ. Dr. Dan Mircea Enescu, managerul Spitalului Clinic de Urgenţă pentru Copii Grigore Alexandrescu din Bucureşti a vorbit despre necesitatea instituţiei Avocatul Medicului, proiect ce a fost lansat de Sănătatea Media Group pe data de 30 martie 2012, cu prilejul Zilei Europene a Medicilor: „Meseria de medic nu este apărată de nimeni. Instituţia Avocatul Medicului are menirea să ofere protecţie doctorilor pentru ca aceştia să îşi poată desfăşura actul medical în linişte şi cel mai important, să apere demnitatea acestora. Avocatul Medicului trebuie să asigure asistenţă personalizată conform necesităţii fiecărui medic în parte. Printre obiectivele acestei instituţii, unul foarte important este şi acela de a organiza cursuri de drept medical şi comunicare cu pacienţii pentru corpul medical. Pe viitor se doreşte ca instituţia Avocatul Medicului să colaboreze cu mediatorii, trebuie să existe o legătură strânsă între aceştia pentru a putea soluţiona eficient conflictele. "

Un alt obiectiv de mare importanţă al instituţiei Avocatul Medicului este acela al apărării medicilor în mass-media: „Prin intermediul acestei organizaţii ne aşteptam ca denigrarea medicilor să nu mai existe, iar noi medicii să ne recâştigăm demnitatea pentru că medicul constituie cea mai înaltă treaptă psihologică într-o societate cu un rol deosebit de important. Populaţia are nevoie să capete încredere în medici şi să stie că aceştia nu sunt aşa cum îi prezintă de cele mai multe ori televiziunile, prin mediatizarea doar a cazurilor negative. O imagine denigrată este deosebit de greu de reabilitat", a afirmat Prof.Univ.Dr. Monica Pop, managerulul Spitalului Clinic de Urgenţe Oftalmologice din Bucureşti.

Totodată în ceea ce priveşte buna desfăşurare a activităţii instituţiei Avocatul Medicului, Lector Univ. Dr. Simona Maria Vlădica, Director General Sănătatea Media Group precizează: „Această instituţie este structurata prin prisma unui nucleu de specialişti care militează pentru drepturile medicilor şi formulează propuneri privind îmbunătăţirea actelor normative ce legiferează activitatea medicilor şi drepturile acestora, mediază conflictele apărute între medici şi pacienţi, informează medicii asupra drepturilor şi obligaţiilor ce le revin conform legii şi de asemenea, previne cazurile de încălcare a drepturilor medicilor sau a conflictelor medic-pacient." MedicalManager

Avocatul Medicului este o instituţie autonomă şi independentă, ghidată de principii precum echitatea, demnitatea, solidaritatea, profesionalismul şi calitatea. Evenimentul "Malpraxisul medical - Metode alternative de rezolvare a conflictelor din domeniul medical"a fost orgaizat de Asociaţia Europeană a Mediatorilor, în colaborare cu ACRFPC şi Editura Etna şi s-a desfăşurat în Amfiteatrul Mare al Spitalului Universitar de Urgenţă din Bucureşti. 

CURS PERFECŢIONARE MEDIATORI

“Aspecte juridice în mediere

"Medierea în cauze civile; medierea în cauze penale”

S.C. ALMARO Training S.R.L. organizează cursul de perfecţionare “Aspecte juridice în mediere – Medierea în cauze civile; medierea în cauze penale” (14 puncte profesionale), care va avea loc în perioada 16 – 17 noiembrie 2012, la Bucureşti. Agenda cursului este ataşată.

Participanţi (grup ţintă): cursul se adresează în special mediatorilor care doresc să se perfecţioneze şi care provin din alte domenii de activitate decât cel juridic  şi este susţinut de formatorii-mediatori Adrian Bădilă, Ana Bălan şi Fănuţa Lişman. Aspectele juridice abordate în cadrul cursului vor ține cont de noile dispozitii legale, intrate în vigoare la 1 octombrie prin Legea 115/2012.

Prin organizarea acestui curs avizat de Consiliul de Mediere (prin Hotărârea nr. 2963/2011), echipa de formatori, alcătuită din mediatori care au atât o contribuţie teoretică la identificarea şi aprofundarea cunoştinţelor juridice specifice medierii, prin publicarea de cărţi şi articole în reviste de specialitate, cât şi experienţă practică,  doreşte să vină în întâmpinarea necesităţii exprimate de mediatori cu privire la cunoaşterea unor aspecte juridice care să le confere siguranţă şi independenţă în desfăşurarea procesului de mediere.

Programa este structurată pe două module:

• Ziua I – Medierea în cauzele civile
• Ziua a II-a  – Medierea în cauzele penale.

Preţul cursului este 400 lei (pentru membri Asociaţiei Profesionale Colegiul Mediatorilor se asigură un discount de 50 lei); în preţ se asigură suportul de curs, prestaţia formatorilor şi pauzele de cafea. Plata se realizează cu minim 5 zile calendaristice înainte de începerea cursului, după ce aplicantul primeşte confirmarea înscrierii şi datele de plată de la organizatori.

Pentru mediatorii din țară, se pot organiza cursuri cu minim 12 – maxim 16 participanți, în localitățile şi perioadele stabilite de comun acord.

Pentru a confirma participarea dv. vă rugăm să completați formularul ataşat şi să îl trimiteți prin e‐mail la liudmila.mehedinteanu@almaro‐training.ro  sau prin fax  021/3100559ionare,  până la data de  31 octombrie 2012.

Pentru informații suplimentare, persoanele de contact sunt:

Ana Bălan,  tel. 0721320311 e-mail: abalanro@yahoo.com

Fănuța Lișman,  tel. 0788635177, e-mail: fanutalisman @yahoo.com

Cu respect,

Adrian Bădilă                        

Preşedinte                                                                             

ALMARO Training            

     

 Pentru formular aici -  Formular.inscriere.CP3_

Pentru agendă aici. 

Ghid de audiere a copilului in proceduri judiciare

Dorim să vă aducem la cunoştinţă faptul că pe data de 25.01.2012 a avut loc prima masa rotunda organizată de către UNICEF, CSM, MMFPS-DGPC şi ARPCC pe tema implementării ca standard obligatoriu a ideii de plan parental ca formă de exercitare a autorităţii părinteşti comune, după divorţ sau după separarea părinţilor necăsătoriţi. La masa rotundă au participat specialişti de la protecţia copilului din Bucureşti (4 sectoare), specialişti de la autorităţile tutelare de sector, reprezentanţi ai mediatorilor din România şi avocaţi. Cu aceasta ocazie, o problema intens discutată a fost faptul că audierea minorului în instanţe (în cazul divorţului) nu respectă totdeauna anumite standarde minimale de calitate. Pentru aceasta, UNICEF împreună cu organizaţia neguvernamentală Alternative Sociale au publicat o carte, disponibilă în format electronic.

Va supunem atenţiei acest material sperând că îl veţi găsi util. Manualul poate fi descărcat de la adresa web de mai jos:

UNICEF

Cu deosebită consideraţie,

Colectivul ARPCC

Cazurile de malpraxis, rezolvate cu ajutorul mediatorilor

Pacienţii nemulţumiţi de prestaţia medicilor nu se vor mai putea adresa direct instanţelor de judecată. Începând cu această lună, Legea Sănătăţii obligă atât pacientul, cât şi medicul acuzat de malpraxis, să treacă pe la mediator, în vederea rezolvării pe cale amiabilă a conflictului.

Avocaţii cred că rezolvarea în sălile de judecată a cazurilor de malpraxis se datorează faptului că oamenii nu sunt deocamdată informaţi cu privire la procesul medierii.

„În primul rând există o lipsă de comunicare între pacient şi medic. Ceea ce noi încercăm în procedura medierii este să acoperim tocmai această lipsă de comunicare. De multe ori pacienţii acuză medicii că nu stau de vorbă cu ei, că nu le transmit informaţiile pe care sunt obligaţi să le transmită”, a declarat avocatul Laura Elena Pop-Chiorean.
Medicii consideră importantă medierea pentru rezolvarea într-un timp mai scurt a cazurilor de malpraxis.
„Medierea ar aduce beneficii de ambele părţi, în sensul în care fiecare parte îşi recunoaşte scopul pentru care a decis să acţioneze în modul respectiv, să acuze partea adversă”, spune şi dr. Dorina Duma, director executiv al Direcţiei de Sănătate Publică Cluj. 
O altă noutate adusă de Legea Sănătăţii constă în faptul că despăgubirile vor fi acordate sub forma unor sume agreate de medic, asigurator şi pacient.
Alexandra Danciu

Articol scris de: Citynews

Stabilirea locuintei minorului - probleme practice

Potrivit art.400 NCC locuinta copilului minor se stabileşte la părintele cu care locuieşte în mod statornic. În dispozitivul hotărârilor ce le vom pronunța este suficient să precizăm "Stabilește locuința minorului X la domiciliul/resedința mamei/tatălui"? Sau este nevoie ca acest domiciliu/reşedinţa să fie individualizată cu nr. de stradă, imobil, etaj, apartament? Dacă arătăm doar "domiciliul/resedinta mamei/tatălui" dispozitivul este un pic neclar. Părintele poate avea domiciliul legal la o adresă, locuieşte 11 luni pe an în Italia unde munceşte, iar când vine acasă de sărbători locuieşte efectiv la domiciliul părinţilor. Astfel, pot apărea neclarităţi cu privire la locul unde trebuie să se afle copilul minor. Dacă precizăm o adresă exactă, ori de câte ori părintele se va muta va trebui să sesizeze instanţa cu o cerere de stabilire a locuinţei la noua adresă. 

Răspuns

În mod cert în lege se vorbeşte de o adresă fizică clar identificabilă. De altfel conform algoritmului de scoring judecătorul trebuie să verifice care dintre cei doi părinţi are o situaţie locativă mai bună (de exemplu unul are o casă proprietate personală iar celalalt stă în chirie fără acte şi schimbă reşedinţa în medie o dată la fiecare 6 luni de zile). Manualul de implementare al custodiei comune propune o frazare standard de genul:

"Instanţa decide ca locuinţa minorului să fie la adresa din (...) şi obligă părintele rezident să obţină acordul părintelui nerezident cu privire la orice schimbare a locuinţei la o altă adresă situată la mai mult 5 km distanță de locul unde instanța a stabilit locuința copilului ori de locul unde, ulterior deciziei instanței de judecată, părinții au decis de comun acord ca minorul să locuiască statornic. În cazul în care cei doi părinți nu pot ajunge la un acord privitor la modificarea locuinței în condițiile de mai sus, părintele care cere modificarea locuinței va trebui să apeleze la instanței de judecată pentru a lua o decizie. Schimbarea locuinței minorului la o adresă situată la mai puțin de 5 km distanță de locul unde instanța a stabilit locuința copilului ori de locul unde, ulterior deciziei instanței de judecată, părinții au decis de comun acord ca minorul să locuiască statornic, se poate realiza de către părintele rezident chiar și în lipsa acordului părintelui nerezident cu obligația ca părintele rezident să informeze părintele nerezident. Orice schimbare a locuinței trebuie notificată biroului de evidență a populației în termen de 15 de zile de la eveniment"

Ideea că locuința copilului trebuie identificată la o adresă fizică se regăsește și în avizul CSM din data de 03.07.2012 privitor la modificarea legii 272/2004. Acest aviz poate fi consultat aici.

Temerea exprimată mai sus că, odată stabilită locuința minorului în mod explicit, ea nu va mai putea fi modificată decât tot apelând la instanță nu este justificată. O frazare de genul celei de mai sus, poate evita ușor acest lucru, lăsând libertate părintelui rezident să schimbe, dacă este cazul, locuința minorului în interiorul razei de competență a instanței, fără a fi nevoie de modificarea adresei de către instanță, cu o simplă notificare adresată părintelui nerezident. 

Se poate prezuma că modificările locuinței copilului într-o arie georgrafică restricționată, cum este aria de competență a instanței, nu este de natură a dăuna relațiilor copilului cu celălalt părinte, în timp ce o mutare la distanță mai mare (altă localitate în afara ariei de competență a instanței) este de natură a crea probleme părintelui nerezident în a mai putea accesa pe minor. 

Prin urmare o astfel de practică judecătorească care ar stabili în clar reședința copilului, ar permite modificare ei oricând, dacă există acordul ambilor părinți sau dacă modificarea nu implică schimbarea competenței teritoriale a instanței, va da flexibilitate părinților rezidenți care stau în chirie de a schimba locuința atunci când contractele de închiriere expiră, îi va proteja pe părinții rezidenți de potențiale șicane din partea părinților nerezidenți, vor proteja legăturile personale ale copiilor cu părinții nerezidenți și vor asigura faptul că instanțele nu vor fi bombardate cu cereri nenecesare de a încuviința locuința minorului la altă adresă.

Textul propunerii legislative a ARPCC poate fi consultat aici.

Colectivul ARPCCRăspuns

Mediere şi plan parental - pilonii custodiei comune

Noul Cod civil introduce o nouă filozofie de rezolvare a conflictelor legate de modul concret de exercitare a autorității părintești: aceasta este reprezentată de ”înțelegerea părinților” - adică de modalitățile extra-judiciare. Unul dintre cele mai puternice instrumente de rezolvare a acestor probleme, mult mai bine, mai simplu și mai ieftin decât pe cale judecătorească este reprezentat de medierea planului parental. 

Pentru o bună implementare a noţiunii de autoritate părintească comună postdivorţ, este necesar a se stabili  anumite reguli cu privire la modul efectiv în care această autoritate poate fi pusă în aplicare post-divorţ. Acest lucru excede în general posibilităţile instanţei de a putea decide, cu ocazia pronunţării sentinţei de divorţ, relativ la toate posibilele aspecte pe care noile relaţii părinţi-copii post divorţ le pot implica. Recomandarea noastră este de a determina părinţii să medieze modul de implementare a autorităţii părinteşti apelând în acest sens la un mediator specializat care să îi ajute să compună un plan parental.

Prin planul parental părţile ajung să îşi negocieze un nou contract pentru colaborarea în viitor, cel puţin până când copiii ajung la vârsta majoratului. De regulă aceasta rezultă într-o implicare regulată a ambilor părinţi, acceptată de fiecare dintre ei. Un plan parental subscris de ambele părţi, are mult mai multe şanse să fie şi respectat în timp. Prin contrast, un program de legături personale decis de instanţă (inerent, mult mai vag şi neadaptat la fel de bine condiţiilor specifice ale familiei) la care cel puţin una dintre părţi nu a subscris, conţine sămânţa multor conflicte viitoare. Nu este o surpriză astfel că anual se înregistrează peste 1.800 de plângeri penale pentru nerespectarea programelor de legături personale, în condiţiile în care există aproximativ 32.000 divorţuri cu minori pe an.

Planul parental este util chiar şi atunci când medierea nu are un succes complet. Aceasta deoarece, în general, părinţii vor fi fost capabili să clarifice mare parte din aspectele legate de autoritatea părintească. Este mult mai eficient pentru judecător, şi mult mai în avantajul minorilor, ca instanţa să se pronunţe doar asupra aspectele pe care părinţii nu le-au putut rezolva.

Avantajele medierii din punctul de vedere al interesului superior al minorului

Există nenumărate site-uri care explică beneficiile medierii din punct de vedere financiar sau din punctul de vedere al efortului celor două părţi implicate. Există însă şi efecte pozitive dpdv psihologic, pe care medierea le are asupra copiilor:

·         Medierea permite părinţilor nerezidenţi să îşi vadă copiii mult mai des. De asemenea contactele telefonice dintre părintele nerezident şi copil sunt mai frecvente. Este demonstrat dpdv psihologic că această interacţiune mai amplă între copii şi ambii părinţi are efecte benefice asupra dezvoltării copilului;

·         Părinţii nerezidenţi sunt mai implicaţi în aspectele care ţin de disciplina copiilor, îngrijirea personală, pregătirea morală, în participarea la petrecerile şi evenimentele şcolare importante, în activităţile de recreere.

·         Pentru a vă convinge cu privire la avantajele pe care medierea le are pentru familia şi pentru copii, vă transmitem ataşat, Studiul Emery realizat pe o perioadă de 12 ani de zile, studiu care demonstrează fără echivoc că medierea determină o influenţă pozitivă asupra majorităţii variabilelor ce definesc bunăstarea copiilor.

Modalităţi practice de a stimula părinţii să apeleze la mediere

În conformitate cu noul Cod de procedură civilă, judecătorul are datoria de a recomandapărţilor să folosească medierea în prima şedinţă pe fond.

Atitudinea părţilor relativ la mediere (acceptul, respingerea nejustificată a propunerii de mediere, ne-prezentarea la mediere) ar trebui să devină un input important pentru judecător în a înţelege care dintre cei doi părinţi este mai dispus spre colaborare. Propunerea de mediere pe care o face judecătorul nu trebuie să fie doar o formalitate ci, ar trebui să fie considerată ca un test deosebit de util pentru a da judecătorului o imagine cu privire la capacitatea şi disponibilitatea de colaborare a fiecărui părinte.

În conformitate cu recomandările cuprinse în manualul pentru judecători editat de către ANPDC, capacitatea părinţilor de a colabora cu celălalt pentru lucruri care ţin de creşterea şi educarea minorilor trebuie să joace un rol important în decizia cu privire la încredinţarea minorului.

Propunem prin urmare ca reacţia părinţilor cu privire la mediere (acceptare, neacceptare) să fie luată de către judecători în calcul atunci când stabilesc locuinţa minorului după divorţ. A se vedea în acest sens Algoritmul de stabilire a locuinţei minorului. Aceasta este în linie cu cele mai bune practici din străinătate.

Planul parental standardizat:

Puteți găsi aici un model standardizat de plan parental pe care asociaţia noastră l-a pus deja în dezbatere publică către mai multe organizaţii neguvernamentale implicate în drepturile copiilor şi către un grup de mediatori cu experienţă în domeniul medierii parentale. Planul parental minimal este gândit pentru a ajuta părinţii să definească modul de colaborare post divorţ.

Planul are forma unui chestionar pe care părinţii pot sa îl completeze singuri sau împreună cu un mediator. Odată completat cei doi părinţi vor putea să prezinte instanţei de tutelă rezultatul. Preluând acest rezultat judecătorul va putea să îl revizuiască, să verifice interesul superior al minorului şi apoi să îl aprobe, în cazul planurilor 100% subscrise. Chiar şi pentru planurile incomplete, sarcina judecătorului va fi mult uşurată prin faptul că va fi chemat să decidă cu precădere asupra aspectelor asupra cărora părinţii nu au putut cădea de acord.

Avantajele planului parental minimal:

• Planul parental standardizat este o modalitate de a se asigura dezideratulunificării practicii judecătoreşti în materia încredinţării minorilor
• Planul parental standardizat permite judecătorilor să înţeleagă rapid lucrurile asupra cărora părţile au căzut de acord şi lucrurile care sunt încă motiv de conflict reducând timpul de lucru pentru instanţe.
• Planul parental standardizat sprijină interesul copilului chiar şi în măsura în care unul dintre părinţi nu cere program de vizitare în instanţă. Deşi poate că părintele în cauză nu e interesat în existenţa unui program de legături personale minorul este o persoană cu interese deosebite de cele ale părintelui şi deci are dreptul la un program de legături personale stabilit cu acest părinte.
• Nu în ultimul rând, planul standardizat asigură faptul ca părinţii un vor “uita” să clarifice aspectele minimale legate de modul de implementare a custodiei post-divorţ.

Alt articol interesant Cand trebuie instanta sa acorde custodie comuna si cand custodie unica

Colectivul ARPCC

Medierea ca o soluție reală de a reduce nivelul de conflict

Odată cu intrarea în vigoare a legii medierii modificate (detalii aici) crește rolul mediatorului în rezolvarea disputelor legate de exercitarea autorității părintești. 

Mediatorul este acea persoană care va încerca să medieze conflictul înainte ca cele două părţi să ajungă în faţa unui judecător. Acest rol a existat și în trecut dar a fost cumva necunoscut publicului larg, în absența unor prevederi exprese ale legii, care să oblige părinții să dea o șansă acestei proceduri necontencioase.

Asociația (ARPCC) noastră a militat încă de acum un an de zile pentru întărirea și stimularea metodelor necontencioase de rezolvare a conflictelor, în afara instanțelor. O astfel de prevedere legislativă  va reduce presiunea pe instanțe, care vor putea astfel pregătite să trateze cu o ai mare atenție cazurile într-adevăr serioase. De asemenea, și poate acest lucru este cel mai important la nivelul fiecărei familii: medierea are șansa să reducă nivelul de conflict dintre părinții implicați în divorț, cu efecte extrem de valoroase asupra stării de bine a copilului aflat în divorț și asupra procesului de adaptate (ajustare) a acestuia post divorț. Per ansamblu, salutăm noile prevederi legislative pe care le considerăm a fi extrem de utile la nivelul societății românești. Felicităm în acest sens inițiatorii proiectului de lege, ministerele și ONG-urile implicate în introducerea acestor prevederi în textul legii, prevederi care sunt aliniate cu cele mai bune standarde în domeniu, din țările cu tradiție în implementarea custodiei comune.

Medierea este valoroasă pentru că mediatorul este o persoană cointeresată ca părțile să se înțeleagă, care va căuta totdeauna lucrurile care unesc familiile iar nu lucrurile care le despart. Mai ales atunci când vorbim de un mediator cu experiență și care are abilități de psiholog, medierea permite părților să își încheie la nivel psihologic căsătoria, să se împace ele însele cu noua situație. Deși asociată uneori cu reacții emoționale puternice, medierea are un rol extrem de important, pe termen mediu și lung pentru că permite părinților să rămână parteneri decenți într-o întreprindere care are în  ”focus” bunăstarea copilului lor. Reamintim în acest sens despre studiul Emery, pus la dispoziția publicului larg acum doi ani, de către ARPCC, studiu care arată beneficiile incontestabile ale medierii și care poate fi descărcat de aici. 

De acum înainte, părinții care divorțează, înainte de a depune actele pentru divorț, vor fi obligați să ia parte la o ședință de mediere care are un rol de introducere cu privire la avantajele acestei proceduri. Ședința este gratuită și are rol de informare, prezentându-se avantajele pe care o astfel de procedură le poate aduce părinților. Astfel, se poate evita procesul în contradictoriu dacă soții se pun de acord asupra  modului de exercitare al autorității părintești sau chiar și a partajului. Se evită astfel costurile financiare și, mai ales, se evită costurile emoționale pe care familia (părinți, bunici și copii laolaltă) le plătește pentru intrarea în procedura contencioasă (în fața instanței).

Mediatorul va elibera un proces verbal care va conține decizia părților și care va fi dovada că a fost parcursă etapa de mediere. Procesul verbal trebuie prezentat instanței începând cu luna ianuarie a anului 2013.

Procedura de mediere este prevăzută în Legea 115/2012.

Dacă doriți să aflați mai multe despre avantajele medierii puteți accesa această broșură

O altă broșură interesantă pentru părinții aflați în divorț se poate descărca de aici

PREZICARE: Menționăm că ARPCC nu are absolut nici un interes financiar în mediere. ARPCC este o organizație formată din părinți care militează pentru ideea de custodie comună în bază strict voluntară. Recomandăm medierea din pura convingere că această procedură este în interesul familiilor și a copiilor implicați. ARPCC nu are membri mediatori și nu câștigă absolut nici un ban din recomandarea medierii.  Convingerea noastră este bazată pe cercetările extensive pe care le-am făcut privitoare la practica din străinătate și pe experiențele proprii, ca părinți implicați în divorț.

Multumesc pentru material domnului Codin Baltagan ARPCC

Incepand cu 01 octombrie 2012, daca ai un litigiu sau un conflict este obligatorie o vizita la mediator !

Conform art 1 din Legea nr. 192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator, modificata prin Legea 115/2012 „Medierea reprezintă o modalitate de soluţionare a conflictelor pe cale amiabilă, cu ajutorul unei terţe persoane specializate în calitate de mediator, în condiţii de neutralitate, imparţialitate, confidenţialitate şi având liberul consimţământ al părţilor”.

Dacă legea nu prevede altfel, părţile, persoane fizice sau persoane juridice, sunt obligate să participe la şedinţa de informare privind medierea, inclusiv după declanşarea unui proces în faţa instanţelor competente, în vederea soluţionării pe această cale a conflictelor în materie civilă, de familie, în materie penală, precum şi în alte materii, în condiţiile prevăzute de prezenta lege.

Nu pot face obiectul medierii drepturile strict personale, cum sunt cele privitoare la statutul persoanei, precum şi orice alte drepturi de care părţile, potrivit legii, nu pot dispune prin convenţie sau prin orice alt mod admis de lege.

Medierea reprezintă o activitate de interes public.

Conform art 6 din Legea nr. 192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator, modificata prin Legea 115/2012 „Organele judiciare şi arbitrale, precum şi alte autorităţi cu atribuţii jurisdicţionale informează părţile asupra posibilităţii şi a avantajelor folosirii procedurii medierii şi le îndrumă să recurgă la această cale pentru soluţionarea conflictelor dintre ele”.

Potrivit art 26 pct 3 din Legea nr. 192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator, modificata prin Legea 115/2012 „Pentru activitatea de informare şi consiliere a părţilor cu privire la procedura medierii şi avantajele acesteia, îndeplinită potrivit legii anterior încheierii contractului de mediere, mediatorul nu poate pretinde onorariu”, insa in situatia in care la mediator se prezinta o singura parte, mediatorul poate face, potrivit art 43 pct 4 din lege,  demersuri legale pe care le consideră necesare pentru invitarea celeilalte parti  la mediere (ex. invitatii scrise trimisa cu confirmare de primire), iar costurile acestor demersuri vor fi suportate de partea care a demarat procedura de mediere in baza unui contract de premediere. Dacă una dintre părţi refuză, în scris, în mod explicit, medierea ori nu răspunde invitaţiei menţionate mai sus ori nu se prezintă de două ori la rând la datele fixate pentru semnarea contractului de mediere, medierea se consideră neacceptată.

„Mediatorul nu poate reprezenta sau asista vreuna dintre părţi într-o procedură judiciară ori arbitrală având ca obiect conflictul supus medierii”, potrivit art 36 din legea medierii.

Potrivit art 43 alin 2 indice 1 din legea mentionata mai sus „În procesele şi cererile în materie civilă şi comercială, înainte de introducerea cererii de chemare în judecată, părţile pot încerca soluţionarea litigiului prin mediere”.

Art 58 pct 4 din lege „În cazul în care conflictul mediat vizează transferul dreptului de proprietate privind bunurile imobile, precum şi al altor drepturi reale, partaje şi cauze succesorale, sub sancţiunea nulităţii absolute, acordul de mediere redactat de către mediator va fi prezentat notarului public sau instanţei de judecată, pentru ca acestea, având la bază acordul de mediere, să verifice condiţiile de fond şi de formă prin procedurile prevăzute de lege şi să emită un act autentic sau o hotărâre judecătorească, după caz, cu respectarea procedurilor legale. Acordurile de mediere vor fi verificate cu privire la îndeplinirea condiţiilor de fond şi de formă, notarul public sau instanţa de judecată, după caz, putându-le aduce modificările şi completările corespunzătoare cu acordul părţilor”, „În cazul în care legea impune îndeplinirea condiţiilor de publicitate, notarul public sau instanţa de judecată va solicita înscrierea contractului autentificat, respectiv a hotărârii judecătoreşti în Cartea Funciară.”

Art 59 indice 2 „Cererea adresată instanţei, privind pronunţarea unei hotărâri care să consfinţească înţelegerea părţilor rezultată din acordul de mediere, este scutită de plata taxei judiciare de timbru, cu excepţia cazurilor în care acordul de mediere priveşte transferul dreptului de proprietate asupra unui bun imobil, a altor drepturi reale, partaje şi cauze succesoral.”. Daca s-a platit taxa de timbru pentru alte actiuni, potrivit art 63 pct 2  „Odată cu pronunţarea hotărârii, instanţa va dispune, la cererea părţii interesate, restituirea taxei judiciare de timbru, plătită pentru învestirea acesteia, cu excepţia cazurilor în care conflictul soluţionat pe calea medierii este legat de transferul dreptului de proprietate, constituirea altui drept real asupra unui bun imobil, partaje şi cauze succesorale”. Hotărârea de expedient pronunţată conform prevederilor prezentei legi constituie titlu executoriu.

Medierea în cazul unui litigiu pe rolul instanţelor de judecată

Art. 60.1[1]

(1) În litigiile ce pot face, potrivit legii, obiect al medierii sau al altei forme alternative de soluţionare a conflictelor, părţile şi/sau partea interesată, după caz, sunt ţinute să facă dovada că au participat la şedinţa de informare cu privire la avantajele medierii, în următoarele materii:

a) în domeniul protecţiei consumatorilor, când consumatorul invocă existenţa unui prejudiciu ca urmare a achiziţionării unui produs sau unui serviciu defectuos, a nerespectării clauzelor contractuale ori garanţiilor acordate, a existenţei unor clauze abuzive cuprinse

în contractele încheiate între consumatori şi operatorii economici ori a încălcării altor drepturi prevăzute în legislaţia naţională sau a Uniunii Europene în domeniul protecţiei consumatorilor;

b) în materia dreptului familiei, în situaţiile prevăzute la art. 64 (continuarea căsătoriei; partajul de bunuri comune;exerciţiul drepturilor părinteşti;stabilirea domiciliului copiilor; contribuţia părinţilor la întreţinerea copiilor;orice alte neînţelegeri care apar în raporturile dintre soţi cu privire la drepturi de care ei pot dispune potrivit legii; acordurile de mediere încheiate de părţi, în cauzele/conflictele ce au ca obiect exerciţiul drepturilor părinteşti, contribuţia părinţilor la întreţinerea copiilor şi stabilirea domiciliului copiilor, îmbracă forma unei hotărâri de expedient (mediatorul va veghea ca rezultatul medierii să nu contravină interesului superior al copilului, va încuraja părinţii să se concentreze în primul rând asupra nevoilor copilului, iar asumarea responsabilităţii părinteşti, separaţia în fapt sau divorţul să nu impieteze asupra creşterii şi dezvoltării acestuia.)

 c) în domeniul litigiilor privind posesia, grăniţuirea, strămutarea de hotare, precum şi în orice alte litigii care privesc raporturile devecinătate;

d) în domeniul răspunderii profesionale în care poate fi angajată răspunderea profesională, respectiv cauzele de malpraxis, în măsura în care prin legi speciale nu este prevăzută o altă procedură;

e) în litigiile de muncă izvorâte din încheierea, executarea şi încetarea contractelor individuale de muncă;

f) în litigiile civile a căror valoare este sub 50.000 lei, cu excepţia litigiilor în care s-a pronunţat o hotărâre executorie de deschidere a procedurii de insolvenţă, a acţiunilor referitoare la Registrul Comerţului şi a cazurilor în care părţile aleg să recurgă la procedurile prevăzute la art. 999–1018 din Codul de procedură civilă;

g) în cazul infracţiunilor pentru care acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate şi împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală, după formularea plângerii, dacă făptuitorul este cunoscut sau a fost identificat, cu condiţia ca victima să îşi exprime consimţământul de a participa la şedinţa de informare împreună cu făptuitorul.

Dovada participării la şedinţa de informare privind avantajele medierii într-o anumită materie se face printr-un proces-verbal de informare eliberat de mediatorul care a realizat informarea.

„La închiderea procedurii de mediere, mediatorul este obligat, în toate cazurile, să transmită instanţei de judecată competente acordul de mediere şi procesul-verbal de încheiere a medierii în original şi în format electronic dacă părţile au ajuns la o înţelegere

sau doar procesul-verbal de încheiere a medierii în situaţiile prevăzute la art. 56 alin. (1) lit. b) şi c).”, art 61 pct 2 din legea medierii.

            Pentru desfăşurarea procedurii de mediere, judecarea cauzelor civile de către instanţele judecătoreşti sau arbitrale va fi suspendată la cererea părţilor. Cursul termenului perimării este suspendat pe durata desfăşurării procedurii de mediere, dar nu mai mult de 3 luni de la data

semnării contractului de mediere. Cererea de repunere pe rol este scutită de taxa judiciară de timbru.

            În cauzele penale medierea trebuie să se desfăşoare astfel încât să fie garantat dreptul fiecărei părţi la asistenţă juridică şi, dacă este cazul, la serviciile unui interpret. Procesul-verbal întocmit potrivit prezentei legi, prin care se închide procedura medierii, trebuie să arate dacă părţile au beneficiat de asistenţa unui avocat şi de serviciile unui interpret ori, după caz, să menţioneze faptul că au renunţat expres la acestea.