Noul Cod civil introduce o nouă filozofie de rezolvare a conflictelor legate de modul concret de exercitare a autorității părintești: aceasta este reprezentată de ”înțelegerea părinților” - adică de modalitățile extra-judiciare. Unul dintre cele mai puternice instrumente de rezolvare a acestor probleme, mult mai bine, mai simplu și mai ieftin decât pe cale judecătorească este reprezentat de medierea planului parental.
Pentru o bună implementare a noţiunii de autoritate părintească comună postdivorţ, este necesar a se stabili anumite reguli cu privire la modul efectiv în care această autoritate poate fi pusă în aplicare post-divorţ. Acest lucru excede în general posibilităţile instanţei de a putea decide, cu ocazia pronunţării sentinţei de divorţ, relativ la toate posibilele aspecte pe care noile relaţii părinţi-copii post divorţ le pot implica. Recomandarea noastră este de a determina părinţii să medieze modul de implementare a autorităţii părinteşti apelând în acest sens la un mediator specializat care să îi ajute să compună un plan parental.
Prin planul parental părţile ajung să îşi negocieze un nou contract pentru colaborarea în viitor, cel puţin până când copiii ajung la vârsta majoratului. De regulă aceasta rezultă într-o implicare regulată a ambilor părinţi, acceptată de fiecare dintre ei. Un plan parental subscris de ambele părţi, are mult mai multe şanse să fie şi respectat în timp. Prin contrast, un program de legături personale decis de instanţă (inerent, mult mai vag şi neadaptat la fel de bine condiţiilor specifice ale familiei) la care cel puţin una dintre părţi nu a subscris, conţine sămânţa multor conflicte viitoare. Nu este o surpriză astfel că anual se înregistrează peste 1.800 de plângeri penale pentru nerespectarea programelor de legături personale, în condiţiile în care există aproximativ 32.000 divorţuri cu minori pe an.
Planul parental este util chiar şi atunci când medierea nu are un succes complet. Aceasta deoarece, în general, părinţii vor fi fost capabili să clarifice mare parte din aspectele legate de autoritatea părintească. Este mult mai eficient pentru judecător, şi mult mai în avantajul minorilor, ca instanţa să se pronunţe doar asupra aspectele pe care părinţii nu le-au putut rezolva.
Avantajele medierii din punctul de vedere al interesului superior al minorului
Există nenumărate site-uri care explică beneficiile medierii din punct de vedere financiar sau din punctul de vedere al efortului celor două părţi implicate. Există însă şi efecte pozitive dpdv psihologic, pe care medierea le are asupra copiilor:
· Medierea permite părinţilor nerezidenţi să îşi vadă copiii mult mai des. De asemenea contactele telefonice dintre părintele nerezident şi copil sunt mai frecvente. Este demonstrat dpdv psihologic că această interacţiune mai amplă între copii şi ambii părinţi are efecte benefice asupra dezvoltării copilului;
· Părinţii nerezidenţi sunt mai implicaţi în aspectele care ţin de disciplina copiilor, îngrijirea personală, pregătirea morală, în participarea la petrecerile şi evenimentele şcolare importante, în activităţile de recreere.
· Pentru a vă convinge cu privire la avantajele pe care medierea le are pentru familia şi pentru copii, vă transmitem ataşat, Studiul Emery realizat pe o perioadă de 12 ani de zile, studiu care demonstrează fără echivoc că medierea determină o influenţă pozitivă asupra majorităţii variabilelor ce definesc bunăstarea copiilor.
Modalităţi practice de a stimula părinţii să apeleze la mediere
În conformitate cu noul Cod de procedură civilă, judecătorul are datoria de a recomandapărţilor să folosească medierea în prima şedinţă pe fond.
Atitudinea părţilor relativ la mediere (acceptul, respingerea nejustificată a propunerii de mediere, ne-prezentarea la mediere) ar trebui să devină un input important pentru judecător în a înţelege care dintre cei doi părinţi este mai dispus spre colaborare. Propunerea de mediere pe care o face judecătorul nu trebuie să fie doar o formalitate ci, ar trebui să fie considerată ca un test deosebit de util pentru a da judecătorului o imagine cu privire la capacitatea şi disponibilitatea de colaborare a fiecărui părinte.
În conformitate cu recomandările cuprinse în manualul pentru judecători editat de către ANPDC, capacitatea părinţilor de a colabora cu celălalt pentru lucruri care ţin de creşterea şi educarea minorilor trebuie să joace un rol important în decizia cu privire la încredinţarea minorului.
Propunem prin urmare ca reacţia părinţilor cu privire la mediere (acceptare, neacceptare) să fie luată de către judecători în calcul atunci când stabilesc locuinţa minorului după divorţ. A se vedea în acest sens Algoritmul de stabilire a locuinţei minorului. Aceasta este în linie cu cele mai bune practici din străinătate.
Planul parental standardizat:
Puteți găsi aici un model standardizat de plan parental pe care asociaţia noastră l-a pus deja în dezbatere publică către mai multe organizaţii neguvernamentale implicate în drepturile copiilor şi către un grup de mediatori cu experienţă în domeniul medierii parentale. Planul parental minimal este gândit pentru a ajuta părinţii să definească modul de colaborare post divorţ.
Planul are forma unui chestionar pe care părinţii pot sa îl completeze singuri sau împreună cu un mediator. Odată completat cei doi părinţi vor putea să prezinte instanţei de tutelă rezultatul. Preluând acest rezultat judecătorul va putea să îl revizuiască, să verifice interesul superior al minorului şi apoi să îl aprobe, în cazul planurilor 100% subscrise. Chiar şi pentru planurile incomplete, sarcina judecătorului va fi mult uşurată prin faptul că va fi chemat să decidă cu precădere asupra aspectelor asupra cărora părinţii nu au putut cădea de acord.
Avantajele planului parental minimal:
- Planul parental standardizat este o modalitate de a se asigura dezideratulunificării practicii judecătoreşti în materia încredinţării minorilor
- Planul parental standardizat permite judecătorilor să înţeleagă rapid lucrurile asupra cărora părţile au căzut de acord şi lucrurile care sunt încă motiv de conflict reducând timpul de lucru pentru instanţe.
- Planul parental standardizat sprijină interesul copilului chiar şi în măsura în care unul dintre părinţi nu cere program de vizitare în instanţă. Deşi poate că părintele în cauză nu e interesat în existenţa unui program de legături personale minorul este o persoană cu interese deosebite de cele ale părintelui şi deci are dreptul la un program de legături personale stabilit cu acest părinte.
- Nu în ultimul rând, planul standardizat asigură faptul ca părinţii un vor “uita” să clarifice aspectele minimale legate de modul de implementare a custodiei post-divorţ.
Alt articol interesant Cand trebuie instanta sa acorde custodie comuna si cand custodie unica
Colectivul ARPCC
