Răspuns
În mod cert în lege se vorbeşte de o adresă fizică clar identificabilă. De altfel conform algoritmului de scoring judecătorul trebuie să verifice care dintre cei doi părinţi are o situaţie locativă mai bună (de exemplu unul are o casă proprietate personală iar celalalt stă în chirie fără acte şi schimbă reşedinţa în medie o dată la fiecare 6 luni de zile). Manualul de implementare al custodiei comune propune o frazare standard de genul:
"Instanţa decide ca locuinţa minorului să fie la adresa din (...) şi obligă părintele rezident să obţină acordul părintelui nerezident cu privire la orice schimbare a locuinţei la o altă adresă situată la mai mult 5 km distanță de locul unde instanța a stabilit locuința copilului ori de locul unde, ulterior deciziei instanței de judecată, părinții au decis de comun acord ca minorul să locuiască statornic. În cazul în care cei doi părinți nu pot ajunge la un acord privitor la modificarea locuinței în condițiile de mai sus, părintele care cere modificarea locuinței va trebui să apeleze la instanței de judecată pentru a lua o decizie. Schimbarea locuinței minorului la o adresă situată la mai puțin de 5 km distanță de locul unde instanța a stabilit locuința copilului ori de locul unde, ulterior deciziei instanței de judecată, părinții au decis de comun acord ca minorul să locuiască statornic, se poate realiza de către părintele rezident chiar și în lipsa acordului părintelui nerezident cu obligația ca părintele rezident să informeze părintele nerezident. Orice schimbare a locuinței trebuie notificată biroului de evidență a populației în termen de 15 de zile de la eveniment"
Ideea că locuința copilului trebuie identificată la o adresă fizică se regăsește și în avizul CSM din data de 03.07.2012 privitor la modificarea legii 272/2004. Acest aviz poate fi consultat aici.
Temerea exprimată mai sus că, odată stabilită locuința minorului în mod explicit, ea nu va mai putea fi modificată decât tot apelând la instanță nu este justificată. O frazare de genul celei de mai sus, poate evita ușor acest lucru, lăsând libertate părintelui rezident să schimbe, dacă este cazul, locuința minorului în interiorul razei de competență a instanței, fără a fi nevoie de modificarea adresei de către instanță, cu o simplă notificare adresată părintelui nerezident.
Se poate prezuma că modificările locuinței copilului într-o arie georgrafică restricționată, cum este aria de competență a instanței, nu este de natură a dăuna relațiilor copilului cu celălalt părinte, în timp ce o mutare la distanță mai mare (altă localitate în afara ariei de competență a instanței) este de natură a crea probleme părintelui nerezident în a mai putea accesa pe minor.
Prin urmare o astfel de practică judecătorească care ar stabili în clar reședința copilului, ar permite modificare ei oricând, dacă există acordul ambilor părinți sau dacă modificarea nu implică schimbarea competenței teritoriale a instanței, va da flexibilitate părinților rezidenți care stau în chirie de a schimba locuința atunci când contractele de închiriere expiră, îi va proteja pe părinții rezidenți de potențiale șicane din partea părinților nerezidenți, vor proteja legăturile personale ale copiilor cu părinții nerezidenți și vor asigura faptul că instanțele nu vor fi bombardate cu cereri nenecesare de a încuviința locuința minorului la altă adresă.
Textul propunerii legislative a ARPCC poate fi consultat aici.
Colectivul ARPCCRăspuns
