Conform art 1 din Legea nr.
192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator, modificata prin
Legea 115/2012 „Medierea reprezintă o modalitate de soluţionare a conflictelor pe cale
amiabilă, cu ajutorul unei terţe persoane specializate în calitate de mediator, în condiţii de neutralitate, imparţialitate,
confidenţialitate şi având liberul consimţământ al părţilor”.
Dacă legea nu prevede altfel,
părţile, persoane fizice sau persoane juridice, sunt obligate să participe la
şedinţa de informare privind medierea, inclusiv după declanşarea unui proces în
faţa instanţelor competente, în vederea soluţionării pe această cale a
conflictelor în materie civilă, de familie, în materie penală, precum şi în
alte materii, în condiţiile prevăzute de prezenta lege.
Nu pot face obiectul medierii
drepturile strict personale, cum sunt cele privitoare la statutul persoanei,
precum şi orice alte drepturi de care părţile, potrivit legii, nu pot dispune
prin convenţie sau prin orice alt mod admis de lege.
Medierea reprezintă o activitate
de interes public.
Conform art 6 din Legea nr.
192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator, modificata prin
Legea 115/2012 „Organele judiciare şi arbitrale, precum şi alte autorităţi cu
atribuţii jurisdicţionale informează părţile asupra posibilităţii şi a avantajelor
folosirii procedurii medierii şi le îndrumă să recurgă la această cale pentru
soluţionarea conflictelor dintre ele”.
Potrivit art 26 pct 3 din Legea
nr. 192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator, modificata
prin Legea 115/2012 „Pentru activitatea de informare şi consiliere a părţilor cu privire la
procedura medierii şi avantajele acesteia, îndeplinită potrivit legii anterior
încheierii contractului de mediere, mediatorul nu poate pretinde onorariu”, insa in situatia in care la mediator
se prezinta o singura parte, mediatorul poate face, potrivit
art 43 pct 4 din lege, demersuri legale pe care le consideră necesare
pentru invitarea celeilalte parti la
mediere (ex. invitatii scrise trimisa cu confirmare de primire), iar
costurile acestor demersuri vor fi suportate de partea care a demarat procedura
de mediere in baza unui contract de premediere. Dacă una dintre părţi refuză,
în scris, în mod explicit, medierea ori nu răspunde invitaţiei menţionate mai
sus ori nu se prezintă de două ori la rând la datele fixate pentru semnarea
contractului de mediere, medierea se consideră neacceptată.
„Mediatorul nu poate reprezenta
sau asista vreuna dintre părţi într-o procedură judiciară ori arbitrală având
ca obiect conflictul supus medierii”, potrivit art 36 din legea
medierii.
Potrivit art 43 alin 2 indice 1 din
legea mentionata mai sus „În procesele şi cererile în materie civilă
şi comercială, înainte de introducerea cererii de chemare în judecată, părţile
pot încerca soluţionarea litigiului prin mediere”.
Art 58 pct 4 din lege „În
cazul în care conflictul mediat vizează transferul dreptului de proprietate
privind bunurile imobile, precum şi al altor drepturi reale, partaje şi cauze
succesorale, sub sancţiunea nulităţii absolute, acordul de mediere redactat de
către mediator va fi prezentat notarului public sau instanţei de judecată,
pentru ca acestea, având la bază acordul de mediere, să verifice condiţiile de
fond şi de formă prin procedurile prevăzute de lege şi să emită un act autentic
sau o hotărâre judecătorească, după caz, cu respectarea procedurilor legale.
Acordurile de mediere vor fi verificate cu privire la îndeplinirea condiţiilor
de fond şi de formă, notarul public sau instanţa de judecată, după caz,
putându-le aduce modificările şi completările corespunzătoare cu acordul părţilor”,
„În cazul în care legea impune îndeplinirea condiţiilor de publicitate, notarul
public sau instanţa de judecată va solicita înscrierea contractului
autentificat, respectiv a hotărârii judecătoreşti în Cartea Funciară.”
Art 59 indice 2 „Cererea
adresată instanţei, privind pronunţarea unei hotărâri care să consfinţească
înţelegerea părţilor rezultată din acordul de mediere, este scutită de plata
taxei judiciare de timbru, cu excepţia cazurilor în care acordul de mediere
priveşte transferul dreptului de proprietate asupra unui bun imobil, a altor
drepturi reale, partaje şi cauze succesoral.”. Daca s-a platit taxa
de timbru pentru alte actiuni, potrivit art 63 pct 2 „Odată cu pronunţarea hotărârii, instanţa va
dispune, la cererea părţii interesate, restituirea taxei judiciare de timbru,
plătită pentru învestirea acesteia, cu excepţia cazurilor în care conflictul soluţionat
pe calea medierii este legat de transferul dreptului de proprietate,
constituirea altui drept real asupra unui bun imobil, partaje şi cauze
succesorale”. Hotărârea de expedient pronunţată conform
prevederilor prezentei legi constituie titlu executoriu.
Medierea în cazul unui litigiu
pe rolul instanţelor de judecată
Art. 60.1[1]
(1) În litigiile ce pot face,
potrivit legii, obiect al medierii sau al altei forme alternative de
soluţionare a conflictelor, părţile şi/sau partea interesată, după caz, sunt ţinute
să facă dovada că au participat la şedinţa de informare cu privire la
avantajele medierii, în următoarele materii:
a) în domeniul protecţiei consumatorilor, când consumatorul invocă
existenţa unui prejudiciu ca urmare a achiziţionării unui produs sau unui
serviciu defectuos, a nerespectării clauzelor contractuale ori garanţiilor
acordate, a existenţei unor clauze abuzive cuprinse
în contractele încheiate între consumatori şi operatorii
economici ori a încălcării altor drepturi prevăzute în legislaţia naţională sau
a Uniunii Europene în domeniul protecţiei consumatorilor;
b) în materia dreptului familiei, în situaţiile prevăzute la art. 64
(continuarea căsătoriei; partajul de bunuri comune;exerciţiul drepturilor
părinteşti;stabilirea domiciliului copiilor; contribuţia părinţilor la
întreţinerea copiilor;orice alte neînţelegeri care apar în raporturile dintre
soţi cu privire la drepturi de care ei pot dispune potrivit legii; acordurile
de mediere încheiate de părţi, în cauzele/conflictele ce au ca obiect
exerciţiul drepturilor părinteşti, contribuţia părinţilor la întreţinerea
copiilor şi stabilirea domiciliului copiilor, îmbracă forma unei hotărâri de
expedient (mediatorul va veghea ca rezultatul medierii să nu contravină
interesului superior al copilului, va încuraja părinţii să se concentreze în primul rând asupra nevoilor copilului, iar asumarea responsabilităţii
părinteşti, separaţia în fapt sau divorţul să nu impieteze asupra creşterii şi
dezvoltării acestuia.)
c) în
domeniul litigiilor privind posesia, grăniţuirea, strămutarea de hotare, precum
şi în orice alte litigii care privesc raporturile devecinătate;
d) în domeniul răspunderii profesionale în care poate fi angajată
răspunderea profesională, respectiv
cauzele de malpraxis, în măsura în care prin legi speciale nu este
prevăzută o altă procedură;
e) în litigiile de muncă izvorâte din încheierea, executarea şi încetarea
contractelor individuale de muncă;
f) în litigiile civile a căror
valoare este sub 50.000 lei, cu excepţia litigiilor în care s-a pronunţat o
hotărâre executorie de deschidere a procedurii de insolvenţă, a acţiunilor
referitoare la Registrul Comerţului şi a cazurilor în care părţile aleg să
recurgă la procedurile prevăzute la art. 999–1018 din Codul de procedură
civilă;
g) în cazul infracţiunilor pentru care acţiunea penală se pune în mişcare
la plângerea prealabilă a persoanei vătămate şi împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală, după formularea plângerii,
dacă făptuitorul este cunoscut sau a fost identificat, cu condiţia ca victima să îşi
exprime consimţământul de a participa la şedinţa de informare împreună cu
făptuitorul.
Dovada participării la şedinţa de
informare privind avantajele medierii într-o anumită materie se face printr-un proces-verbal
de informare eliberat de mediatorul care a realizat informarea.
„La închiderea procedurii de
mediere, mediatorul este obligat, în toate cazurile, să transmită instanţei de
judecată competente acordul de mediere şi procesul-verbal de încheiere a
medierii în original şi în format electronic dacă părţile au ajuns la o înţelegere
sau doar procesul-verbal de încheiere a medierii în situaţiile
prevăzute la art. 56 alin. (1) lit. b) şi c).”, art 61 pct 2 din legea
medierii.
Pentru
desfăşurarea procedurii de mediere, judecarea cauzelor civile de către
instanţele judecătoreşti sau arbitrale va fi suspendată la cererea părţilor. Cursul
termenului perimării este suspendat pe durata desfăşurării procedurii de
mediere, dar nu mai mult de 3 luni de la data
semnării contractului de mediere. Cererea de repunere pe rol
este scutită de taxa judiciară de timbru.
În
cauzele penale medierea trebuie să se desfăşoare astfel încât să fie garantat
dreptul fiecărei părţi la asistenţă juridică şi, dacă este cazul, la serviciile
unui interpret. Procesul-verbal întocmit potrivit prezentei legi, prin care se
închide procedura medierii, trebuie să arate dacă părţile au beneficiat de
asistenţa unui avocat şi de serviciile unui interpret ori, după caz, să
menţioneze faptul că au renunţat expres la acestea.
