Consiliul de Mediere considera ca fiind oportun ca, Romania sa transmita observatii scrise Curtii de Justitie a Uniunii Europene (CJUE) in cauza C-464/2011, Galioto avand ca obiect pronuntarea unei hotararri preliminare, prin intermediul careia instanta de trimitere din Italia solicita CJUE sa ofere indicatii cu privire la interpretarea dispozitiilor art 1 si 3-5 si a considerentelor 2,5, 6, 8, 10, 13, 14 si 16-18 din Directiva 2008/52/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 21 mai 2008 privind anumite aspecte ale medierii in materie civila si comerciala.
Pentru a preintampina dificultatile ce ar putea aparea in implementarea masurilor de armonizare a legislatiei comunitare cu privire la mediere cu dreptul romanesc, pentru a stabili o reala corespondenta cu prevedrile Directivei mentionate mai sus si pentru a putea construi strategia prin care medierea sa devina obligatorie in dreptul intern, se impune ca tara noastra, in calitate de stat membru al UE sa-si precizeze punctul de vedere in legatura cu acest caz.
Guvernul Romaniei apreciaza ca intrebarile adresate CJUE de judecatorul italian sunt utile si pertinente atat pentru rezolvarea problemei de neconstitutionalitate ridicate in fata acestuia, cat si pentru lamurirea, in privinta tuturor statelor membre, a unor probleme importante legate de implementarea in legea interna a recomandarilor directivei prin care se urmareste simplificarea si imbunatatirea accesului la justitie prin procedura extrajudiciara a medierii.
- Prima intrebare preliminara, adresata CJUE de Tribunale di Palermo Sezione di Bagheria din Italia in cauza C-464 11 Galioto, se solicita Curtii, in baza art 267 din Tratatul privind functionarea UE, interpretarea dispozitiilor art 3 si art 4 din Directiva 2008/52/CE, in sensul de a se preciza daca impun ca mediatorul sa aiba si competente in domeniul juridic si ca alegerea mediatorului de catre responsabilul organismului sa aiba loc tinand seama de cunostintele specifice si de experienta profesionala in materia care face obiectul litigiului.
- Prin cea de a doua intrebare preliminara, adresata Curtii de judecatorul Italian, se solicita interpretarea art 1 din Directiva, in sensul de a preciza daca acesta impune statelor membre criterii de competenta teritoriala pentru organismele de mediere care au scopul de a facilita accesul la procedurile de solutionare alternativa a litigiilor si de a promova solutionarea pe cale amiabila a acestora.
- Prin cea de a treia intrebare preliminara se solicita CJUE sa precizez daca art 1 din Directiva, care se refera la relatia echilibrata intre mediere si procedurile judiciare, art 3 lit (a) si considerentele (10) si (13) ale Directivei, care se refera la caracterul central absolut al vointei partilor in organizarea procedurii de mediere si in decizia privind incheierea acesteia pot fi intrepretate in sensul ca atunci cand nu se ajunge la un acord amiabil si spontan, mediatorul poate formula o propunere de conciliere, cu exceptia cazului in care partile ii cer in comun sa nu faca acest lucru (deoarece considera ca procedura de mediere trebuie sa se incheie).
