Extrase dintr-un amplu interviu cu Zeno Sustac.
"Cecilia Caragea: Ce inseamna un specialist in mediere internationala?
Zeno Sustac: Presupune o structura interioara bine definita, mult mai complexa decat cea presupusa de profesia de mediator, e altceva, un mix de diplomatie, cu insertii de interdisciplinaritate si o multipla capacitate de expertiza.
Cecilia Caragea: Dar sa revenim la traseul dumneavoastra personal. Cum a fost dupa terminarea facultatii?
Zeno Sustac: Dupa facultate am dat admitere pentru profesia de avocat, concurenta criminala, trei mii si ceva de oameni pe locuri foarte putine si am intrat in profesia de avocat cu asteptari foarte mari. Parintii mei, nefiind din domeniul respective, nu am avut nici o sustinere pe aceasta parte. Am crezut in acea frumusete a avocaturii descoperita in perioada facultatii. Profesia de avocat e o profesie foarte frumoasa, din nefericire, nu in Romania si nu acum.
Cecilia Caragea: De ce?
Zeno Sustac: Pentru ca, din nefericire, in Romania conteaza mult prea mult memorarea unor texte de lege si administrarea de probe. Asta prevaleaza asupra a orice. Eu ma simt mult mai apropiat de sistemul anglo-saxon, unde exista curti de jurati. Bine, stiam dupa ce am terminat facultatea ca in instanta se vorbea in romana, si nu in engleza, si erau judecatori, si nu jurati! Ca sa glumesc putin… Dar eu m-am simtit foarte apropiat de sistemul anglo-saxon, pe care din nefericire noi nu ni-l permitem la nivel de stat, e foarte costisitor, mult mai costisitor decat ce ne putem permite multi ani de-acum incolo, dar intr-un sistem precum cel anglo-saxon conteaza si alte lucruri. Acolo conteaza cat de bun comunicator esti, cat de bun negociator esti, cat de bun psiholog esti, cat de bun sociolog esti, cat de persuasiv esti, ai posibilitatea sa folosesti influentarea si manipularea, dar nu acea manipulare care are conotatii eminamente negative. Si in afara de asta, sa intelegi reactiile, sa le influentezi, sa le controlezi, ma refer si la comunicarea paraverbala, care este vitala in instantele din orice stat din lume. In Romania nu conteaza comunicarea paraverbala sau nonverbala, in Romania, totul se reduce la a depune concluzii scrise. Un numar foarte mare de procese repartizat pe fiecare complet, asa ca n-ai cum sa acorzi atentie tuturor aspectelor si de foarte multe ori se neglijeaza aspecte semnificative. Dar magistratii romani sunt printre cei mai bine pregatiti din lume din punct de vedere profesional si lucrul asta pot sa-l afirm cu certitudine in fata oricui. Judecatorii romani sunt pregatiti si sunt buni. Selectia se face extrem de riguros. Admiterea in magistratura? Doar varfurile pot sa ajunga acolo! Problema e alta, problema e ca in momentul in care au inceput sa profeseze, din cauza conditiilor de lucru, din cauza subfinantarii sistemului si a faptului ca exista un numar mic de judecatori raportat la nevoile sistemului juridic, lucrurile nu functioneaza asa cum ar avea potential sa functioneze, iar aici este o problema de sistem, nu o problema de oameni din sistem. Sigur, fiecare sistem are derapajele lui, e normal, e firesc, dar imaginati-va, sa fiti in pielea unui magistrat care are 100-120 de procese pentru o singura sedinta de judecata. Este peste capacitatea umana de a ramane concentrat la absolut toate aspectele respective si mentionez ca sunt procese in care sunt audiati 5 sau 8 martori. Se succed unele dupa celelalte procesele respective. Nu ai cum sa faci fata! Stim foarte bine ca atentia poate fi tinuta la o limita controlabila doar un numar de ore, cam atat. Asta e problema pe care o identific eu in sistemul juridic actual. Si revin la ce va spuneam despre sistemul anglo-saxon. Acolo decizia o ia un judecator, dar judecatorul ia doar decizia de a individualiza sau incadra pedeapsa. Il gasesc vinovat sau nevinovat pe cel acuzat juratii, iar ei provin din medii diverse. Nu sunt neaparat persoane cu studii superioare, nu sunt toti la acelasi nivel, se cauta o uniformizare din toate mediile, de toate varstele, barbati, femei, pentru ca acolo, acele curti de jurati sunt considerate a fi exponentii societatii civile, exponentul omului de rand si ei, sigur, cu sprijinul specialistilor, ei sunt convinsi de vinovatia sau de nevinovatia persoanei respective si daca persoana respectiva e gasita vinovata, atunci judecatorul spune: OK, e vinovat pentru asta, iar eu ca judecator, dupa ce am vazut ca e vinovat, trebuie sa vad ce pedeapsa sa-i dau, hai sa adaptez sanctiunea acordata la fapta respectiva. Acolo avocatul este un specialist multicalificat in mai multe domenii: comunicare, negociere, psihologia aplicata. Toate acestea exista in sistemul de invatamant in domeniul juridic din universitatile noastre? Nici vorba! Si acolo diferenta e facuta de calitatea umana si profesionala a avocatului respectiv. Asta mi-as dori sa fac in Romania. M-as simti foarte apropiat de asta. Dar nu am cum.
Cecilia Caragea: Ce calitati trebuie sa ai ca sa fii mediator?
Zeno Sustac: E o diferenta mare intre mediatorii autorizati conform legii (ma refer in mod exclusiv la cei care doresc pur si simplu bifarea unei noi profesii in CV-ul personal) si mediatorii in adevaratul sens, enorma. Dupa certificare si parcurgerea ABC-ului profesiei prin formarea initiala urmeaza un drum anevoios pe care doar cei dedicati il pot parcurge cu succes. In primul rand, tine de resortul interior, tine de adaptabilitatea persoanei respective in a lucra cu valorile specifice medierii, in a si le insusi. Nu numai certificarea data de Consiliul de Mediere iti da calitatea de mediator, nu doar Legea nr. 192/2006 sau Directiva 52/2008 a Parlamentului European iti da calitatea de mediator, ci si felul tau de a fi. Felul tau de a relationa cu oamenii, felul tau de a interactiona, capacitatea ta, dusa poate la extrem, de a construi consensuri, de a identifica problemele cu care se confrunta ceilalti si de a contribui prin expertiza ta, prin felul tau de a fi, la depasirea impasului respectiv. Nu e mediator cel care in timpul medierii se comporta ca la carte, dar, in momentul in care a dezbracat haina mediatorului, e opusul unui mediator. Sunt multe valori care pot fi duse undeva spre limita superioara, dar nu intr-un numar de ani, ci intr-un numar de zeci de ani. Are foarte mare legatura cu autodezvoltarea, prin identificarea propriilor vulnerabilitati, apoi cu analiza, cu sinceritatea ta fata de tine. Cu dorinta de a atinge un nivel imaginar al unui mediator perfect. Dar nu exista mediator perfect. Exista, in schimb, mediatori care cred in ceea ce fac si care se apropie mult de capacitatea lor. Eu sunt un perfectionist, aveam tendinta de a ma compara in permanenta cu cel mai bun. In permanenta, pentru mine, etalon era cel mai bun. Cel cu cultura generala cea mai ampla, cel cu experienta practica cea mai indelungata, cel cu rezultatele cele mai bune. Pentru mine, una dintre temeri era aceea de a vorbi in public. Si a fost nevoie de un efort personal foarte mare in a transforma aceasta fobie intr-o dorinta intensa de a vorbi in public. Am reusit sa transform o fobie intr-o placere. Are legatura cu medierea, dar are legatura si cu mine. Cu dorinta mea de a ma dezvolta in aceasta profesie. Totusi, desi este necesar, nu este de ajuns sa urmezi pentru formarea ta continua ca specialist un curs, doua, cinci. Am identificat vulnerabilitati personale in mai multe puncte, pentru ca etalonul meu de mediator presupune standarde ridicate. Am vazut ce domenii mai trebuie sa aprofundez. Ma refer in primul rand la stiinta comunicarii. Apoi nimeni nu stie, pana nu studiaza fenomenul cu adevarat, cat de importanta este abordarea psihologica. Iata, un mediator trebuie sa fie un bun psiholog, ce presupune asta? Urmarea unei facultati de psihologie? Nu neaparat! Nu vorbim aici de identificarea mecanismelor la nivel cognitiv, de altfel un lucru absolut necesar, ci pur si simplu vorbim despre psihologie aplicata in relatiile interumane, din perspectiva mediatorului. Vorbim despre faptul ca nevoi personale autoimpuse au legatura cu medierea, si aceste nevoi personale presupun in primul rand o dorinta de evolutie de la stadiul incipient, de proaspat mediator, la un stadiu prognozat, impus. Dupa opt ani am ajuns la concluzia ca, de fiecare data, cu cat cunosc mai mult, cu cat studiez mai mult, descopar ca inca mai pot invata enorm. Si pentru a dezvolta aceste lucruri, fiecare mediator trebuie sa inteleaga ca menirea lui ca mediator are mare legatura cu asteptarile pe care le au ceilalti de la el. Si asteptarile nu sunt strict profesionale, asteptarile au foarte mare legatura cu caracterul, cu partea de construire a increderii partilor in procedura medierii, in persoana mediatorului, in acel om pe care il cunosti de cateva ore, de cateva minute sau de cateva zile si in care trebuie sa ai incredere totala.
Cecilia Caragea: Cum vedeti profesia de mediator in viitor?
Zeno Sustac: Indubitabil, o profesie doar pentru specialistii domeniului, mediatorii! O vad ca pe o profesie absolut elitista, o profesie care nu este pentru oricine, o profesie in care multi sunt chemati, putini raman si au rezultate, o profesie care te innobileaza cu siguranta daca iti desfasori menirea ta sociala conform tuturor standardelor, nu o vad in nici un caz ca o anexa, ca o profesie part-time, o indeletnicire cu atributii ale altor profesii, ci ceva ridicat la un grad de excelenta. Sta in puterea oricarui mediator sa ajunga acolo, totul depinde de determinarea lui. Foarte putine lucruri native conteaza, important e resortul care te impinge sa faci ceva in domeniul respectiv. Daca astepti sa primesti si nu inveti sa oferi, nu vei obtine nimic. Ma refer, evident, la nivelul de implicare in profesie. Daca, dupa autorizare, astepti sa-ti vina la birou valuri de medieri trimise de legiuitori, inseamna ca toata implicarea ta pentru profesie s-a terminat in momentul in care ai terminat cursul si nu vei ajunge prea departe. Trebuie sa evoluezi incontinuu! Sa te autoperfectionezi mereu!" Sursa
