Publicam un fragment din lucrarea judecatorului Ion Popa despre factorul de vulnerabilitate pe care il reprezinta femeia magistrat, cu precizarea autorului ca acest studiu „nu este menit sa acuze, sa discrediteze ori sa aduca atingere demnitatii vreuneia din categoriile analizate, ci doar sa atentioneze, iar situatiile cercetate nu constituie neaparat generalitati, dar exista, se manifesta si au potentialul dezvoltarii in lipsa macar a unei atentionari”. Mai precizam ca judecatorul Ion Popa isi argumenteaza studiul si cu cazul recent al judecatoarelor de la Tribunalul Bucuresti, arestate si trimise in judecata pentru coruptie.
„Inainte de toate se impune o precizare foarte importanta si anume ca subiectul ce va fi analizat aici nu aduce atingere sub nicio forma demnitatii, statutului ori capacitatii profesionale a femeilor magistrat, nu vizeaza cazuri individuale si nici chiar colectiv determinate, ci doar releva riscurile la care femeile magistrat pot fi expuse, in lipsa unei atentionari institutionale specifice de natura psihologica, sociologica si de persuasiune mascata, prin suprapunerea planului afectiv si sentimental al vietii personale, precum si al nevoii de socializare, peste planul rigid si restrictiv al vietii profesionale. Precizam de asemenea ca nu sugeram nicidecum existenta generalizata a unor atari situatii, ci semnalam doar riscul, materializat nu o data, al atragerii femeii judecator/procuror intr-un astfel de mecanism de persuasiune infractionala, cu mentiunea ca vulnerabilitatea prin nevoia de afectiune si de apartenenta la un grup, ce va fi analizata in continuare, este intalnita de regula la femeile judecator/procuror neangrenate intr-un mariaj si cu precadere tinere.
La inceputul anului 2010, conform datelor puse la dispozitie de Consiliul Superior al Magistraturii, femeile reprezentau in Romania circa 66% din numarul total de judecatori in functie si circa 60% din numarul total al procurorilor in functie. In prezent procentul a crescut spre 75% in cazul judecatorilor, dar s-a echilibrat in ceea ce ii priveste pe procurori unde raportul este de 51,2% femei. Datele in sine nu prezinta relevanta decat din perspectiva statistica. Prin prisma unor parametri pe care ii vom dezvolta in continuare, datele devin relevante si din perspectiva sociologica. Omul (barbat, femeie) este o fiinta sociala, cu nevoi specifice acestui statut, regula fiind ca anturajul fiecaruia dintre noi ne este oarecum asemanator noua, in sensul unei similitudini de preocupari, de grad de cultura, de stare materiala, de cerc relational, de aspiratii, etc. Femeia judecator/procuror, structural nu se deosebeste de tipologia standard a unei femei, dar accede si mai apoi traieste cotidian intr-un cadru pretentios, material si intelectual, constituit din magistratii colegi, la care se adauga inevitabil si contactele profesionale sau amicale cu avocati ori cadre didactice din invatamantul superior juridic. Dorinta de a face fata onorabil unui astfel de anturaj, de a fi primita si apreciata, ca sa nu mai amintim de ipoteza in care subiectul tine sa epateze, presupune eforturi, dintre acestea retinandu-le doar pe cele materiale si financiare, singurele relevante pentru tema de fata. imbracaminte de firma, bijuterii, accesorii, cosmetice, toate costa. Sigur ca parte dintre bunurile enumerate pot fi acoperite financiar din salariu, dar acel salariu, care nu este chiar atat de mare pe cat spune folclorul despre el, mai trebuie folosit si pentru alte cheltuieli ce nu pot fi omise: hrana, telefon, facturi, transport, etc. Pe baza unui simplu calcul lunar, femeia judecator/procuror constata de regula ca veniturile salariale sunt mai mici decat cheltuielile. Din acest considerent, dar si din nevoia noastra fireasca, barbat sau femeie, de a avea pe cineva alaturi de noi, femeia judecator/procuror are disponibilitatea, care devine din ce in ce mai presanta pe masura inaintarii in varsta, de a cauta un sprijin, un partener, care insa va trebui la randul sau sa indeplineasca anumite standarde care sa-i permita compatibilitatea cu cercul relational al femeii judecator/procuror.
Este notoriu ca profesia de judecator/procuror obliga pe acestia sa isi restrictioneze consistent cercul de prieteni si participarea la reuniuni sau evenimente de tot felul, sa cenzureze cu atentie chiar si cunostintele intamplatoare, relatiile cu vecinii sau chiar cu familia. In urma acestui proces de autoexcludere, judecatorul/procurorul constata la un moment dat ca aria lui de evolutie sociala este destul de restransa, de regula la colegi actuali sau putini dintre fostii, iar frica de singuratate devine tot mai prezenta cu trecerea anilor. In acest context restrictiv, femeia judecator/procuror are foarte putine optiuni decente de cuplu si tocmai de aceea vulnerabilitatea sa se concretizeaza in fata unei eventuale propuneri de nerefuzat venita din partea unui barbat care: are posibilitati financiare, normal fizic, are aparent insusiri morale si afective de apreciat, atent, tandru, receptiv, are un cerc relational de invidiat, acces, eventual, in cercuri diverse ale lumii artistice, sportive, politice, etc. si mai ales, nu pare a fi interesat de aspectele vietii profesionale ale femeii judecator/procuror. Acceptand o astfel de relatie care ii asigura un cel putin rezonabil nivel de trai, un tonus deosebit in randul colegilor, o viata sociala de o mare diversitate, preocupari recreative acaparante, toate fara costuri financiare, un loc central de interes din partea partenerului si/sau a grupului, tinta devine dependenta si in acelasi timp tematoare ca ar putea pierde un atare statut, eventualitatea revenirii la situatia anterioara relatiei devenind greu sau imposibil de conceput. Este motivul pentru care la acest moment al relatiei judecatoarea/procuroarea este dispusa la compromisuri profesionale pe care mesianicul partener i le propune gradual(procedeul „startului mic” prin tehnica „aruncarii mingiei joase - low-balling, ori tehnica „piciorului in usa”),relatia capata progresiv valente infractionale, finalul fiind previzibil. Exemplul cel mai recent il constituie arestarea a doua judecatoare de la Tribunalul Bucuresti tocmai pentru implicare infractionala in astfel de parteneriate, dar de amintit sunt si cazurile unei judecatoare de la Curtea de Apel Craiova (condamnata in final la 3 ani si jumatate de inchisoare cu suspendare), implicata in acte de santaj sexual, precum si al unei procuroare DNA de la Galati, cercetata pentru intretinerea de raporturi sexuale cu un mult mai tanar inculpat, fost deputat, aflat in stare de arest si pe care procuroarea il ancheta pentru savarsirea unor infractiuni.
Am inclus acest subiect in cadrul vulnerabilitatilor pentru ca de regula ofertantul (sursa), sustinut si finantat tot de regula de grupuri ori structuri influente din diverse domenii, inclusiv infractionale, nationale ori transfrontaliere, urmareste de la bun inceput, prin exploatarea slabiciunilor personale ale tintei si fisurilor sistemului, racolarea judecatoarei/procuroarei si influentarea deciziilor acesteia ori ale altor magistrati, acolo unde exista interes. O solutie generica de prevenire a unor astfel de situatii, cu efect imediat, nu exista, pentru ca toti factorii ce determina aparitia acestora sunt obiectivi: pe de o parte numarul mare de femei judecator/procuror tinta, nevoia unei vieti sociale, dar in limitele restrictive impuse de rigorile functiei, nevoia unui nivel de trai rezonabil, dependenta afectiva, teama de singuratate, iar pe de alta parte preocuparea cu caracter permanent a unor grupari de a influenta in interes propriu decizia magistratului, cumulat cu mijloacele diverse si consistente alocate in acest scop. Singurele in masura sa evite in prezent sau pe termen scurt in viitor aparitia unor situatii de natura celor de mai sus sunt chiar cele vizate, femeile judecator/procuror, la nivel individual, in functie de caracteristicile temperamentale ale fiecareia, grad de educatie, maturitate si echilibru emotional si de gandire. Cele mai multe dintre femeile judecator/procuror cunosc aceste riscuri si au la indemana mijloace de contracarare. Scutul lor defensiv insa este rezultatul unor experiente si acumulari individuale, iar nu o consecinta a unei abordari sistemice de preventie. Simpla existenta a unor atari situatii de risc dovedeste grave lacune de protectie din partea sistemului, incapabil si neinteresat se pare in momentul de fata sa asigure o educatie si o instruire tematice chiar de la nivelul initial de pregatire la INM si care sa puna la dispozitia viitoarei judecatoare/procuroare, chiar numai si prin simpla informare si atentionare, mijloacele institutionale necesare si suficiente de aparare ori de riposta.”
