Intrarea în vigoare a noului cod civil în octombrie 2011 reprezintă, sau ar trebui să reprezinte, un punct de cotitură cu privire la programele de legături personale ale minorului cu părintele cu care acesta nu locuiește în mod statornic (așa-numitul părinte nerezident). Dacă practica jurisprudențială din România anterioară anului 2012 prevedea programe de legături personale cel mult simbolice între copil şi părinte, părinţii nerezidenţi exprimându-se deseori că “instanțele i-au divorțat de copii” este cazul ca aceste programe de legături personale să cunoască o lărgire în cazul părinților care se separă sau divorțează în condițiile noului cod civil ori chiar și a părinților divorțați anterior dar care depun cereri de reinstaurare a autorității părintești comune asupra copiilor lor.
Noua lege civilă arată faptul că autoritatea părintească implică nu doar drepturi ci și nenumărate obligații în sarcina părintelui nerezident: acesta este responsabil în mod solidar cu părintele rezident de faptele copilului (de exemplu în cazul în care copilul intră în conflict cu legea), este responsabil de a îngriji copilul, de a face lecții cu acesta, de a se implica în activitățile școlare și extrașcolare ale copilului. Părintele este obligat să își dea acordul cu privire la intervențiile medicale nemaiputând fi posibil ca doar părintele rezident să se ocupe de aceste lucruri. Nu în ultimul rând părintele poate cere și instanța este obligată de prevederile actuale ale codului civil să acorde acestui părinte posibilitatea să se achite de obligația de întreținere a minorului cumpărând acestuia bunurile și serviciile necesare traiului, educației și îngrijirii. Acest lucru nu se poate realiza în situaţia în care acest părinte ar interacţiona cu copilul doar odată la 14 zile. Este imposibil deci ca toate aceste obligații enumerate mai sus, să poată fi realizate prin menținerea vechilor prevederi legale care implicau un contact părinte-copil limitat la un weekend din două.
Instanţele române ar trebui să acorde programe de legături personale nelimitate în cazul în care părinții dovedesc că se înțeleg, să accepte tranzacția sau planul parental încheiat de părinți sau, în cazul în care părinţii au anumite disensiuni, să ofere un program de legături personale larg şi rezonabil părintelui nerezident.
Un astfel de program de legături ar trebui să implice:
- interacțiunea părinte copil cel puțin 2 zile pe săptămână și cel puțin 4 ore în fiecare dintre aceste 2 zile.
- posibilitatea ca minorul să fie preluat direct de la școală la încheierea programului de învățământ, pentru a se evita timpii morți și a se stimula dialogul părintelui nerezident cu profesorii, învățătorii și educatorii
- posibilitatea ca minorul să fie găzduit până la 12 nopți pe fiecare lună la reședința părintelui nerezident, cu obligația/posibilitatea ca părintele nerezident să se implice în pregătirea temelor și ducerea copilului la școală
Relevant cu privire la întinderea programelor de legături personale poate fi experiența Canadei, de unde, reamintim, codul civil român s-a inspirat. Conform ghidărilor oferite de către guvernul federal Canadian, timpul petrecut efectiv de copil în grija părintelui nerezident trebuie să fie cel puțin de 40% din timpul total din lună. A se vedea în acest sens definiția custodiei comune oferită de către ministerul justiţiei din Canada: ”un copil locuieşte în două locuinţe, şi petrece cel puţin 40% din timp în ce-a de-a doua” (sursa: Ministerul canadian al Justiţiei, Liniile directoare asupra pensiilor alimentare pentru copii, 1997, citată aici).
