Ce este acordul de mediere si ce este tranzactia?
„Medierea reprezinta o modalitate facultativa de solutionare pe cale amiabila, cu ajutorul unei terte persoane specializate, in calitate de mediator in conditii de neutralitate, impartialitate si confidentialitate”, potrivit art. 1 din Legea 192/2006, cu modificarile si completarile aduse de Legea 370/2009 si Ordonanta nr 13/2010.
Materializarea unei medieri este reprezentata de acordul de mediere.
Acordul de mediere
Acordul de mediere este o intelegere/un contract, în condițiile art. 942 Cod civil (cu unele excepții ), o convenție care, pe tărâm probator, are valoarea unui înscris sub semnătură privată , potrivit
art. 58, alin. 1, teza ultimă. Acordul de mediere va îndeplini condițiile cerute de lege, în funcție de obiectul său, obiect diferit de la caz la caz, în funcție de natura conflictului mediat. În situațiiile în care este necesar a fi îndeplinite anumite condiții de fond și formă, potrivit legii , acordul de mediere va trebui supus încuviințării instanței ori autentificării notarului public, după caz.
art. 58, alin. 1, teza ultimă. Acordul de mediere va îndeplini condițiile cerute de lege, în funcție de obiectul său, obiect diferit de la caz la caz, în funcție de natura conflictului mediat. În situațiiile în care este necesar a fi îndeplinite anumite condiții de fond și formă, potrivit legii , acordul de mediere va trebui supus încuviințării instanței ori autentificării notarului public, după caz.
Acordul de mediere se poate incheia inainte ca conflictul sa ajunga in instanta, in faza procesuala sau dupa terminarea unui proces.
Acordul de mediere este o negociere de tip castig-castig intotdeauna.
In mediere nu conteaza cine ar castiga dintr-un eventual proces in instanta, ci conteaza ca prin comunicare/dialog partile ajung la o intelegere agreata de ambele parti.
Solutia unei medierii apartine intotdeauna partilor.
In mediere A si B gasesc impreuna solutii de continuare/incetare a unui contract/raporturi jurice pe termen lung.
Sub aspectul condițiilor de formă, contractul de mediere se va încheia în formă scrisă , impusă de lege ad validitatem, în timp ce acordul de mediere va fi încheiat, de regulă, în forma agreată de părți, urmând ca în acele situații în care legea impune îndeplinirea anumitor condiții de fond și formă, părțile să ceară încuviințarea acordului de mediere sau autentificarea lui.
„Cand partile aflate in conflict au ajuns la o intelegere, se poate redacta un acord scris, care va cuprinde toate clauzele consimtite de acestea si care are valoarea unui inscris sub semnatura privata”, art 58 al 1 din Legea 192/2006.
„In cazul in care conflictul mediat vizeaza transferul dreptului de poprietate privata privind bunurile imobile, partile vor prezenta acordul redactat notarului public sau instantei de judecata pentru indeplinirea conditiilor de fond si de forma impuse de lege, sub sanctiunea nulitatii absolute” (art 58 al 4 si urm. din legea 192/2006).
Obiectul unui acord de mediere poate viza conflicte/neintelegeri comerciale, de dreptul afacerilor, conflicte de dreptull muncii, drept bancar, fiscal-financiar, conflicte de drept penal, civil, conflicte din dreptul familiei, conflicte transfrontaliere, conflicte din domeniul sanatatii, educatiei, spectrul fiind foarte larg.
Pot fi deduse medierii orice tip de conlict la care partile sunt dispuse sa accepte dialogul.
Acordul de mediere poate fi investit cu formula executorie (art 6 al 1 si 2 din Directiva 2008/52/CE a Parlamentului European si a Consiliului).
In cazul in care conflictul a fost solutionat pe calea medierii, instanta va pronunta la cererea partilor o hotarare potrivit art 271 cod procedura penala.Odata cu pronuntarea hotararii, instanta dispune la cererea partilor interesate restituirea taxei judiciare de timbru platite pentru investirea acesteia (art 62 si 63 din Legea 192/2006).
Tranzactia
„Tranzactia este un contract prin care partile termina un proces inceput sau preintampina un proces ce poate sa se nasca”, potrivit articolului 1704 Cod civil.
Tranzactia este un contract sinalagmatic, cu titlu oneros, comutativ, consensual si declarativ de drepturi.
- contract sinalagmatic (bilateral) – fiecare parte isi asuma obligatii in considerarea prestatiilor celeilalte parti ( sa termine sau sa nu inceapa un proces in schimbul recunoasterii unui drept, a efectului unei prestatii, a renuntarii la un lucru etc.);
- contract cu titlu oneros - fiecare parte urmarind un avantaj material prin concesiile pe care le face;
- contract comutativ – concesiile reciproce se completeaza chiar de la un matematic exact; partile accepta echivalenta concesiilor.;
- contract consensual – fiind suficient consimtamantul valabil exprimat al partilor.
Art 1705 cod civil precizeaza ca tranzactia trebuie sa fie consemnata in scris. Majoritatea autorilor de specialitate juridica opineaza ca forma scrisa este ceruta „ad probationem” nu „ad solemnitatem”, tranzactia ca orice contract putand fi dovedita prin diverse mijloace de proba admise de lege(dovada cu martori, inscrisuri etc).
Forma solemna a tranzactiei este totusi ceruta „ad solemnitatem” in doua situatii:
- cand obiectul tranzactiei este un teren;
- cand tranzactia este extrajudiciara.
Daca tranzactia este judiciara acordul partilor prezentat in scris (sau chiar verbal la judecatorii) se consemneaza conform art 272 cod procedura civila, iar invoiala partilor alcatuieste dispozitivul unei hotarari de expedient, care are caracter definitiv pentru parti.
Potrivit articolului 1711 cod civil tranzactiile au puterea unei sentinte neapelabile (hotarari judecatoresti definitive si executorii) intre partile contractante.
Caracteristica tranzactiei o constituie reciprocitatea concesiilor, pentru ca poate implica renuntarea reciproca a partilor la anumite drepturi deduse judecatii sau pe cale de a fi deduse judecatii.
Tranzactia este o negociere juridica in care rezultatul poate fi: castiga-castig, pierde-castig, pierde-pierd, ca si un dosar in instanta.
Obiectul tranzactiei trebuie sa fie licit si sa fie in circuitul civil.
Avocatii sunt chemati sa-si sprijine clientii, descifrand legile si oferind aparare celor ce le solicta un serviciu.
In instanta avocatul il ajuta pe A sa castige impotriva lui B; si tine de natura profesiei de avocat sa fie partinitor si sa urmareasca realizarea exclusiva a interesului partii pe care o reprezinta.
Pentru a putea fi in prezenta unei tranzactii, cum o califica codul civil, trebuie intrunite cumulativ urmatoarele conditii:
- existenta unui drept litigios si indoielnic in cadrul unui proces civil sau pe cale de a se declansa un asemenea conflict;
- intentia partilor de a pune capat procesului sau de a-l preintampina;
- concesii reciproce (recunoasteri, renuntari, prestatii ale unei parti in schimbul unor renuntari, recunoasteri sau prestatii acceptate ca fiind echivalent din partea celeilalte parti.
Sotii nu pot face tranzactie intre ei, putand ascunde o donatie indirecta.
Potrivit art 1707 cod civil, partile pot tranzactiona asupra unei actiuni civile ce deriva dintr-o infractiune.
Tranzactia nu da nastere, in principiu, la drepturi noi ci prin ea se recunosc pur si simplu drepturi preexistente, ea producand efecte declarative.
Tranzactia nu poate fi modificata nici macar partial, deoarece ea formeaza un tot indivizibil; modificarea ei partiala ar conduce la desfiintarea ei in intregime.
Avand in vedere ca la baza studiilor mele sunt jurist, opinez ca din punct de vedere legal acordul de mediere si tranzactia, desi par asemanatoare si au aceeasi forta juridica sunt diferite.
Diferenta esentiala dintre cele doua este data de modul prin care se ajunge la inchiderea conflictului , de sfera de aplicare a celor doua, de conditiile in care poate cele doua pot fi folosite, de momentul in care pot fi folosite etc..
Autor: mediator Catalina Anghene
