Pentru cresterea semnificativa a numarului celor care recurg la mediere in Uniunea Europeana, propunerea de ansamblu care rezulta din studiu este urmatoarea: interventie legislativa care sa introduca, nu doar sa permita, un model minimal de mediere obligatorie, cel putin pentru anumite categorii de cazuri.
Italia este singura tara care a facut din participarea la mediere o procedura obligatorie inainte de a recurge la procedura judiciara pentru anumite conflicte. Marea Britanie a incercat aceasta procedura pentru conflictele inferioare unei anumite valori monetare, dar apoi a retras aceasta prevedere. In acelasi timp, Franta testeaza medierea obligatorie in anumite domenii si mai multe tari au prevazut, in schimb, obligativitatea participarii la sedinte de informare cu privire la mediere. Alte tari au stabilit stimulente financiare, mai repede decat obligativitati, pentru a incuraja participarea la mediere.
Singurele masuri care s-au dovedit utile un generarea de medieri sunt o combinatie intre sedintele de informare obligatorii, obligativitatea medierii in anumite categorii de cazuri si obligativitatea medierii in cazuri specifice cu posibilitatea retragerii (opt-out).
In acelasi timp, s-a constatat prin studiul european ca medierea online este practic inexistenta in majoritatea statelor membre, dar chiar si acolo unde este prevazuta nu exista o frecventa in recurgerea la aceasta alternativa.
In statele membre unde avocatii sunt obligati prin lege sa-si informeze clientii cu privire la mediere, numarul medierilor nu este mare doar datorita acestui motiv, iar acelasi lucru este valabil acolo unde partile in conflict sunt obligate sa participe la o sedinta de informare inainte de intentarea unui proces in instanta.
Toate aceste elemente de reglementare identificate ca posibila cauza a slabei dezvoltari a medierii in UE, nu par sa fie factori decisivi in facilitarea si incurajarea recurgerii la mediere. In schimb, se pare ca singura procedura probabila sa determine o crestere semnificativa a folosirii medierii este introducerea unor elemente de mediere obligatorii in sistemele legislative ale statelor membre.
Totodata, sanctiunile pentru neprezentarea la sedintele obligatorii de mediere sunt privite ca avand un efect pozitiv de majoritatea respondentilor din UE.
Masurile non-legislative propuse sunt urmatoarele:
- Instituirea unui program de promovare si educare cu privire la mediere in facultatile de drept;
- Dezvoltarea si implementarea de proiecte pilot;
- Dezvoltarea unui program la nivel european “Saptamana Acordului”;
- Crearea la nivel european a unui “angajament al medierii” pentru membrii anumitor industrii;
- Desemnarea la nivel national a campionilor sau a ambasadorilor medierii;
- Crearea unei Agentii UE pentru Solutionarea Alternativa a Conflictelor in vederea promovarii medierii;
- Crearea unui sistem uniform de certificare a mediatorilor la nivelul UE.
- Instituirea unui program de promovare si educare cu privire la mediere in facultatile de drept;
- Dezvoltarea si implementarea de proiecte pilot;
- Dezvoltarea unui program la nivel european “Saptamana Acordului”;
- Crearea la nivel european a unui “angajament al medierii” pentru membrii anumitor industrii;
- Desemnarea la nivel national a campionilor sau a ambasadorilor medierii;
- Crearea unei Agentii UE pentru Solutionarea Alternativa a Conflictelor in vederea promovarii medierii;
- Crearea unui sistem uniform de certificare a mediatorilor la nivelul UE.
Studiul de impact transmite mesajul ca modalitatea cea mai eficienta pentru a pune medierea pe harta conflictelor din UE ar putea consta intr-o reglementare mai buna, reglementare ce merge mai departe decat simpla invitare a partilor din conflictele civile si comerciale sa se intalneasca intai la mediator. La nivel european exista convingerea cu privire la importanta aducerii partilor la masa de discutii pentru a lua macar in calcul varianta medierii.
