Procedura de restituire a sumelor achitate cu titlu de taxe judiciare de timbru

În Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 68 din data de 28 ianuarie 2014 a fost publicat Ordinul ministrului finanţelor publice şi ministrului dezvoltării regionale şi administraţiei publice nr. 1918/2013 / 65/2014 pentru aprobarea Procedurii de restituire a sumelor achitate cu titlu de taxe judiciare de timbru.

Fac obiectul procedurii sumele achitate de contribuabili, cu titlu de taxe judiciare de timbru, prevăzute de OUG nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, pentru care instanţele judecătoreşti competente, Ministerul Justiţiei sau Parchetul de pe lângă ICCJ au stabilit suma cuvenită a fi restituită la cererea solicitanţilor.

Stabilirea sumelor de restituit se face de către instanţa judecătorească competentă, iar compensarea şi/sau restituirea se fac/face de către organul fiscal competent din cota-parte a taxei care i se cuvine.

În vederea restituirii taxei de timbru, contribuabilul solicitant depune în cadrul termenului legal de prescripţie a dreptului de a cere restituirea, respectiv în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naştere dreptul la restituire, în original, la registratura unităţii administrativ-teritoriale, cererea de restituire soluţionată de instanţa judecătorească competentă. Pe cererea de restituire solicitantul înscrie numele şi prenumele/denumirea, domiciliul fiscal, codul de identificare fiscală, modalitatea de restituire a banilor: în contul bancar, în numerar sau prin mandat poştal, după caz, şi ataşează documentul de plată al taxei judiciare de timbru.

În cazul solicitanţilor persoane juridice, restituirea sumelor cuvenite se efectuează numai prin decontare bancară, în contul indicat prin cererea de restituire, iar în cazul solicitanţilor persoane fizice, restituirea se va efectua fie în contul bancar indicat prin cererea de restituire, fie în numerar, pentru sume aprobate de instanţa judecătorească mai mici de 500 lei, fie prin mandat poştal.

În termen de maximum 3 zile lucrătoare de la data înregistrării cererii, organul fiscal local transmite organului fiscal competent din subordinea ANAF, cererea solicitantului, decizia instanţei judecătoreşti competente şi documentul de plată a taxei judiciare de timbru, în copie, precum şi certificarea faptului că suma în cauză a fost încasată şi nu a mai fost restituită, în original.

Certificarea operaţiunii de plată a taxei judiciare de timbru se efectuează de către organul fiscal local, prin formularul “Adresa de confirmare a sumei achitate cu titlu de taxă judiciară de timbru cuvenită bugetului de stat”.

Actul normativ reglementează în detaliu:
- procedura de restituire a cotei-părţi din taxa judiciară de timbru care se face venit al bugetului local;
- procedura de restituire a cotei-părţi din taxa judiciară de timbru care se face venit al bugetului de stat.

Sursa: Juridice.ro

Bilanțul Medierii: sub 1% din toate cazurile din Uniunea Europeană

Astazi, 20 ianuarie 2014, in cadrul Comisiei pentru Afaceri Juridice a Parlamentului European a fost prezentat studiul de impact cu titlul ”Redemararea” directivei privind medierea: evaluarea impactul limitat al implementarii sale si propunerea  de masuri pentru cresterea numarului de medieri in UE.

Pentru cresterea semnificativa a numarului celor care recurg la mediere in Uniunea Europeana, propunerea de ansamblu care rezulta din studiu este urmatoarea: interventie legislativa care sa introduca, nu doar sa permita, un model minimal de mediere obligatorie, cel putin pentru anumite categorii de cazuri.

Italia este singura tara care a facut din participarea la mediere o procedura obligatorie inainte de a recurge la procedura judiciara pentru anumite conflicte. Marea Britanie a incercat aceasta procedura pentru conflictele inferioare unei anumite valori monetare, dar apoi a retras aceasta prevedere. In acelasi timp, Franta testeaza medierea obligatorie in anumite domenii si mai multe tari au prevazut, in schimb, obligativitatea participarii la sedinte de informare cu privire la mediere. Alte tari au stabilit stimulente financiare, mai repede decat obligativitati, pentru a incuraja participarea la mediere.

Singurele masuri care s-au dovedit utile un generarea de medieri sunt o combinatie intre sedintele de informare obligatorii, obligativitatea medierii in anumite categorii de cazuri si obligativitatea medierii in cazuri specifice cu posibilitatea retragerii (opt-out).

In acelasi timp, s-a constatat prin studiul european ca medierea online este practic inexistenta in majoritatea statelor membre, dar chiar si acolo unde este prevazuta nu exista o frecventa in recurgerea la aceasta alternativa.

In statele membre unde avocatii sunt obligati prin lege sa-si informeze clientii cu privire la mediere, numarul medierilor nu este mare doar datorita acestui motiv, iar acelasi lucru este valabil acolo unde partile in conflict sunt obligate sa participe la o sedinta de informare inainte de intentarea unui proces in instanta.

Toate aceste elemente de reglementare identificate ca posibila cauza a slabei dezvoltari a medierii in UE, nu par sa fie factori decisivi in facilitarea si incurajarea recurgerii la mediere. In schimb, se pare ca singura procedura probabila sa determine o crestere semnificativa a folosirii medierii este introducerea unor elemente de mediere obligatorii in sistemele legislative ale statelor membre. 

Totodata, sanctiunile pentru neprezentarea la sedintele obligatorii de mediere sunt privite ca avand un efect pozitiv de majoritatea respondentilor din UE.

Masurile non-legislative propuse sunt urmatoarele:
- Instituirea unui program de promovare si educare cu privire la mediere in facultatile de drept;
- Dezvoltarea si implementarea de proiecte pilot;
- Dezvoltarea unui program la nivel european “Saptamana Acordului”;
- Crearea la nivel european a unui “angajament al medierii” pentru membrii anumitor industrii;
- Desemnarea la nivel national a campionilor sau a ambasadorilor medierii;
- Crearea unei Agentii UE pentru Solutionarea Alternativa a Conflictelor in vederea promovarii medierii;
- Crearea unui sistem uniform de certificare a mediatorilor la nivelul UE.

Studiul de impact transmite mesajul ca modalitatea cea mai eficienta pentru a pune medierea pe harta conflictelor din UE ar putea consta intr-o reglementare mai buna, reglementare ce merge mai departe decat simpla invitare a partilor din conflictele civile si comerciale sa se intalneasca intai la mediator. La nivel european exista convingerea cu privire la importanta aducerii partilor la masa de discutii pentru a lua macar in calcul varianta medierii.

Sursa

Mediatorii autorizaţi vor avea de îndeplinit anual anumite condiţii pentru a-şi putea exercita profesia

Potrivit unui act normativ publicat în Monitorul Oficial, sunt noi condiţii introduse în Regulamentul de organizare şi funcţionare a Consiliului de mediere, prin Hotărârea nr. 4911/2013 – act normativ publicat în Monitorul Oficial nr. 13/2014.

Astfel, mediatorii autorizaţi îşi vor putea exercita profesia dacă vor îndeplini cumulativ, în fiecare an, următoarele condiţii:

• să nu aibă înscrise în cazierul judiciar menţiuni referitoare la infracţiuni care să-i facă incompatibili cu profesia de mediator. Dovada se va face cu ajutorul cazierului judiciar (în termen de valabilitate la data depunerii la Consiliul de mediere) sau cu o declaraţie pe propria răspundere că în cazier nu sunt înscrise menţiuni;

• să fie înscrişi în Tabloul mediatorilor, să fie activi (ca formă de exercitare a profesiei) şi să-şi fi plătit taxa profesională;

• să fie membri ai unor asociaţii profesionale de mediatori înscrise în Registrul asociaţiilor profesionale în domeniul medierii. Dovada se va face cu ajutorul adeverinţelor eliberate de asociaţiile profesionale;

• să acumuleze anual numărul de puncte profesionale prin oricare dintre modalităţile reglementate de Consiliul de mediere.

Pentru a face dovada că îndeplinesc condiţiile, mediatorii autorizaţi vor depune documentele (în original) care atestă îndeplinirea acestora până la data de 31 martie a anului următor celui pentru care se face dovada.

Notă: Hotărârea Consiliului de Mediere nr. 4911/2013 poate fi consultată integral în Lege5 Online. Atenţie

Procedura de informare rămane competenţa mediatorului

La finalul anului trecut, Consiliul Superior al Magistraturii a luat în discuţie, aspecte legate de desfăşurarea activităţii de mediere şi a decis, prin minuta din 2 decembrie, că “"procedura de informare, finalizată prin certificatul de informare, trebuie să rămană în competenţa mediatorului, magistratul urmand să informeze părţile doar cu privire la existenţa procedurii alternative, îndrumandu-le către mediator pentru realizarea tuturor etapelor de mediere (inclusiv, deci, procedura de informare astfel cum este reglementată în legea specială)”

Discuţiile au avut loc după ce, în randul magistraţilor au existat opinii diferite legate de aplicarea procedurii alternative, respectiv îndrumarea justiţiabilului către mediator. Astfel, în minuta amintită, CSM a decis că magistratul are îndatorirea de a informa părţile cu privire la existenţa medierii ca procedură alternativă procesului judiciar şi le va îndruma către mediator (conform art. 2 alin.1 ind.3 coroborat cu art. 6 Legea 192/2006 şi art. 21 C.proc.civ). Tot în acelaşi document se indică şi că mediatorul este cel care urmează a realiza toate etapele de mediere, inclusiv procedura de informare finalizată prin certificatul de informare privind medierea (art. 2 alin 1 ind.1 din Legea medierii), aşa cum a precizat mediatorul Cătălina Anghene într-un recent material publicat pe blogul său. (Gabriel SAVA)

Sursa ziaruldevrancea.ro