Invitatie conferinta "Legea 115/2012 - Obligativitatea sedintei de informare pe intelesul tuturor"

Asociatia O Sansa Pentru Viitor, in parteneriat cu Institutul International de Mediere si Asociatia Centrul Avocatilor Mediatori va invita la Conferinta "Legea 115/2012 - Obligativitatea sedintei de informare pe intelesul tuturor", ce va avea loc in data de 6 aprilie 2013, la Institutul Bancar Roman, Str. Negru Vodă nr. 3, Sector 3, Bucureşti, incepand cu ora 9.30.

Evenimentul se adreseaza atat mediatorilor, cat si justitiabililor. Evenimentul va fi recunoscut de catre Consiliul de Mediere, acordandu-se puncte de formare profesionala.

Pentru mai multe informatii si pentru confirmarea prezentei va rugam sa consultati invitatia si programul conferintei.

Sentinta din anul 2012 care identifica alienarea parentala

Cităm din sentinţa (39500/300/2011 - JUDECĂTORIA SECTORULUI 2 BUCUREŞTI-SECŢIA CIVILĂ) de reinstaurare a autorităţii părinteşti, în care instanţa identifică comportamente alienatoare la părintele custodian unic. Felicităm prin aceasta pe d-na judecător Petrescu pentru excelenta motivare. 

"Pârâta s-a opus ca el să aibă acces la minor şi a făcut tot posibilul să tergiverseze soluţionarea procesului de divorţ, căsătoria a fost desfăcută din culpă comună, nici unul dintre motivele invocate de către pârâta nefiind dovedit în instanţă."

"Un motiv subsidiar este legat şi de faptul că mama nu înţelege ca părinţii au aceleaşi drepturi şi obligaţii faţă de copilul lor minor şi ca pentru binele acestuia trebuie să lase resentimentele deoparte şi să stabilească o cale de comunicare cu tatăl copilului. Din probele dosarului rezultă că aceasta nu face nici un efort în acest sens deşi reclamantul a promovat mai multe acţiuni pentru exercitarea drepturilor părinteşti şi a refuzat să se prezinte la mediator atunci când a fost invitată de către reclamant".

"Copilul are dreptul de a avea doi părinţi pe care trebuie să fie lăsat să îi iubească fără frică sau fără a se simţi vinovat faţă de celălalt părinte, de a dezvolta în mod independent o relaţie de calitate cu fiecare dintre cei doi părinţi, de a nu fi expus la discuţiile în contradictoriu purtate de părinţi, respectiv de a nu fi pus să aleagă care dintre cei doi părinţi are dreptate, de a nu fi expus la comentarii sau comportamente negative din partea unui părinte cu privire la celălalt părinte, de a fi protejat de remarci alienatoare cu privire la celălalt părinte, precum şi de atitudini care desconsideră pe celălalt părinte, de a nu fi obligat să povestească despre activităţile pe care le desfăşoară cu celălalt părinte, respectiv de a fi obligat să spioneze pe celălalt părinte sau nouă familiei a celuilalt părinte."

Fenomenul alienării parentale este un fenomen cu care s-au confruntat majoritatea specialiştilor care lucrează cu copiii ai căror familii se află în divorţ. Fenomenul afectează cazurile judecate în contradictoriu în faţa instanţelor și în care, anterior divorţului, ambii părinţi s-au ocupat cu responsabilitate de minor. In astfel de cazuri ambii părinți se consideră îndreptăţi să continue să aibă o implicare largă în creşterea copilului și, din păcate, uneori aceasta sporește uneori nivelul de conflict și riscul ca unul dintre părinți să recurgă la acest tip de alienare.

În acest moment legea nu este prea clară privitor la alienarea parentală iar specialiştii evită să numească explicit acest fenomen. Deşi legea recunoaşte implicit fenomenul grav de alienare parentală (este vorba de Hotărârea de Guvern nr. 49/2011 identifică Sindromul Stockholm adică efectul alienării de grad ridicat asupra copilului) pentru formele mai puţin grave de alienare, nu există o legislaţie. 

Legiuitorul de bazează pe intuiția instanţelor să identifice şi să contracareze acest fenomen în situațiile incipiente. De aceea este atât important ca bunele practici jurisprudenţiale să fie aduse la cunoştinţa specialiştilor.

Sperăm că, ocazionat de propunerile de modificare ale legii 272/2004, autorităţile competente vor avea în vedere includerea a unor prevederi care să asiste judecătorii specializaţi în cauze cu minori relativ la alienarea parentală.  Depistarea operativă şi instituirea a unor măsuri eficiente de prevenire a acestui abuz emoţional, pe modelul măsurilor introduse în legislaţia braziliană ar fi probabil indicată. A se vedea în acest sens Legea 12318/26.08.2010 din privind alienarea parentală din Brazilia. Legea este considerată ca având efecte reale în descurajarea potențialilor alienatori și preîntâmpinarea agravării situației copiilor aflați în situații de risc. Câteva comentarii ale specialiştilor în domeniu (judecători, psihologi) se pot consulta aici.

Articolul complet poate fi vizualizat accesand urmatorul link. Sursa ARPCC 

Invoiala parintilor nu este motiv temeinic de acordare a custodie unice

Asociația Română pentru Custodia Comună militează pentru stoparea practicii prin care un părinte renunță benevol la autoritatea părintească în fața instanței iar instanța acceptă acest lucru ca motiv temeinic pentru a acorda hotărâri ce implică autoritatea părintească exercitată în mod unic de către celălalt părinte. În acest sens un alt RIL (recurs în interesul legii) este în lucru cu Ministerul Public. Avem o primă reacție oficială a Ministerului în sensul de a confirma că practica despre care ARPCC a avertizat nu este o practică conformă cu legislația.

 "Urmare audienţei din 14 noiembrie 2012, prin care aţi solicitat promovarea unui eventual recurs în interesul legii referitor la problema de drept ce vizează modalitatea de exerciare a autorităţii părinteşti, în situaţia în care există părinţi ce renunţă benevol la acest drept, iar instanţele nu examinează aceste manifestări de voinţă prin prisma interesului superior al  copilului, de a beneficia de custodia comună, vă comunicăm următoarele: Din examinarea hotărârilor judecătoreşti transmise de curţile de apel de la nivelul întregii ţări, s-a constatat că referitor la problema de drept ce vizează „Interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 506 din Noul Cod Civil, raportat la art. 507 şi art. 398 alin.(1) din acelaşi cod, referitor la posibilitatea ca prin învoiala părţilor, autoritatea părintească să fie exercitată doar de către un singur părinte” practica judiciară este majoritar unitară, în sensul că dispoziţiile art. 506 din Noul Cod Civil trebuie interpretate şi aplicate numai prin corelare cu dispoziţiile art. 398 din acelaşi cod, astfel încât se poate lua act de învoiala părinţilor cu privire la exercitarea unilaterală a autorităţii părinteşti, dar numai pentru motive întemeiate şi dacă este în interesul superior al copilului."  (citat din răspunsul PARCHETULUI  DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE, SECŢIA JUDICIARĂ, 20.03.2013)

Totuși, din semnalele pe care le avem din țară, practica este destul de răspândită. Rugăm toți specialiștii care au acces la astfel de sentințe (definitive și irevocabile) să ne pună la dispoziție hotărâri de acest tip pentru a le putea aduce în atenția Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie și Justiţie. (Colectivul ARPCC)

Recurs în interesul legii ca urmare a eforturilor ARPCC si Ministerul Public

În şedinţa din 18 martie 2013, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a soluţionat un recurs în interesul legii, fiind pronunţată următoarea soluţie:
- prin Decizia nr. 4/2013, ÎCCJ a admis recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, statuând că:
“În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 223 raportat la art. 39 alin. 2 din Legea nr. 71 din 3 iunie 2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul Civil, stabileşte că prevederile art. 396-404 din Noul Cod Civil, referitoare la efectele divorţului cu privire la raporturile dintre părinţi şi copiii lor minori, sunt aplicabile şi cererilor de divorţ formulate înainte de intrarea în vigoare a Noului Cod civil şi aflate pe rolul instanţelor de judecată în căile de atac.”

Pentru cei interesaţi să înţeleagă mai multe despre prezentul RIL evidenţiem câteva articole care clarifica “istoricul demersurilor” şi argumentaţia juridică din spatele recursului.

Tabloul Mediatorilor Autorizați – actualizat până la 31.12.2012

Tabloul Mediatorilor Autorizaţi actualizat până la 31.12.2012 la care s-au adus corecturile semnalate de mediatorii care au sesizat neconformităţi în varianta publicată la data de 05.03.2013. Documentul va mai rămâne pe site până la data de 19.03.2013, inclusiv, după care se va imprima în format broşură.

Vă mulţumim pentru sprijinul acordat.

Dorin-Valeriu Bădulescu

Preşedintele Consiliului de Mediere

Referinţe

• Secţiunea 1 - Activi
• Secţiunea 2.1 - Suspendaţi
• Secţiunea 2.2 - Fără FEP
• Secțiunea 2.3 - Care nu îndeplinesc art. 23 și 24

Mesaj adresat tuturor celor care doresc să urmeze cursuri de formare pentru calificarea în profesia de mediator.

În ultima perioadă a fost semnalată o intensificare a activităţii unor Furnizori de formare neautorizaţi de Consiliul de Mediere, care pretind că au dreptul legal să desfăşoare cursuri de formare în profesia de mediator.

Urmare acestui fenomen, Consiliul de Mediere, singura autoritate competentă în domeniul medierii, organism autonom, de interes public, înfiinţat în baza Legii nr. 192/2006, privind medierea şi organizarea profesiei de mediator, modificată şi completată, face următoarele precizări:

• Potrivit prevederilor legale în vigoare, cursurile de formare în profesia de mediator pot fi susţinutenumai de către Furnizorii de formare autorizaţi de Consiliul de Mediere.

• Furnizorii de formare autorizaţi de Consiliul de Mediere se regăsesc în “Lista furnizorilor de formare” (vezi anexa) postată pe site-ul instituţiei, la secţiunea “Tablouri/Liste”(http://www.cmediere.ro/tablouri-liste/lista-furnizorilor-de-formare/19/).

• Ca urmare, Consiliul de Mediere atenţionează că toţi cei care urmează cursuri de formare în profesia de mediator desfăşurate de către Furnizori de formare neautorizaţi de Consiliul de Mediere, o fac pe propria răspundere.

Pentru mai multe informaţii vă puteţi adresa Consiliului de Mediere:

Adresă: Piaţa Sf. Ştefan nr.7, sector 2, Bucureşti.

Telefoane: 021.330.25.60; 021.330.25.61; 021.315.25.28; 021.327.62.56

TelVerde: 0800.800.125

Fax: 021.330.25.28

E-mail: secretariat@cmediere.ro; consiliul_de_mediere@yahoo.com

Website: http://www.cmediere.ro

Program cu publicul:

Luni - Vineri  11:00-15:00

Referinţe

• Lista Furnizorilor de formare autorizaţi de Consiliul de Mediere

Noul Cod de procedură civilă va da peste cap activitatea multor instanţe

Tribunalul Bucureşti, care administrează un sfert din totalul dosarelor din ţară, are termene pentru dosare noi de drept civil şi în iunie 2014. Procedura de verificare prealabilă constituie o noutate şi presupune că ambele părţi din proces să fie înştiinţate înainte de fixarea primului termen de judecată. Astfel, după depunerea cererii de către reclamant este înştiinţat şi pârâtul. Acesta din urmă va redacta o întâmpinare care, prin intermediul judecătorului, va fi comunicată reclamantului. Abia după aceea se stabileşte primul termen de judecată.

Ambele părţi implicate în proces trebuie să fie foarte atente la amănunte, pentru că altfel riscă să tergiverseze şi mai mult procesul. De exemplu, lipsa unui document care să dovedească faptul că reclamantul a participat la şedinţele obligatorii de informare, constituie motiv de amânare.

Noile reglementări aduc un plus de cheltuieli pentru persoanele fizice şi firmele care se vor judeca în civil în România. În primul rând, se dă o mai mare importanţă procedurilor de mediere care, în anumite situaţii, devin chiar obligatorii. În al doilea rând, administratorii de firme nu se vor mai putea reprezenta singuri în instanţă. Conform noilor prevederi, ei sunt obligaţi să angajeze fie un avocat, fie un jurist pentru a pune concluzii. De altfel, în noile condiţii, unui nespecialist i-ar fi şi mult mai greu să se reprezinte singur. Nu în ultimul rând, potrivit noului Cod de procedură civilă, toate persoanele juridice care conţin în denumire sintagma „societate comercială“ vor trebui să o înlocuiască cu denumnirea simplă „societate“. Astfel, în termen de doi ani, câteva sute de mii de oameni vor fi nevoiţi să facă drumuri la Registrul Comerţului pentru a schimba denumirea firmei.

Articol complet

Implicatiile custodiei comune asupra programelor de legaturi personale

Intrarea în vigoare a noului cod civil în octombrie 2011 reprezintă, sau ar trebui să reprezinte, un punct de cotitură cu privire la programele de legături personale ale minorului cu părintele cu care acesta nu locuiește în mod statornic (așa-numitul părinte nerezident). Dacă practica jurisprudențială din România anterioară anului 2012 prevedea programe de legături personale cel mult simbolice între copil şi părinte, părinţii nerezidenţi exprimându-se deseori că “instanțele i-au divorțat de copii” este cazul ca aceste programe de legături personale să cunoască o lărgire în cazul părinților care se separă sau divorțează în condițiile noului cod civil ori chiar și a părinților divorțați anterior dar care depun cereri de reinstaurare a autorității părintești comune asupra copiilor lor. 

Noua lege civilă arată faptul că autoritatea părintească implică nu doar drepturi ci și nenumărate obligații în sarcina părintelui nerezident: acesta este responsabil în mod solidar cu părintele rezident de faptele copilului (de exemplu în cazul în care copilul intră în conflict cu legea), este responsabil de a îngriji copilul, de a face lecții cu acesta, de a se implica în activitățile școlare și extrașcolare ale copilului. Părintele este obligat să își dea acordul cu privire la intervențiile medicale nemaiputând fi posibil ca doar părintele rezident să se ocupe de aceste lucruri. Nu în ultimul rând părintele poate cere și instanța este obligată de prevederile actuale ale codului civil să acorde acestui părinte posibilitatea să se achite de obligația de întreținere a minorului cumpărând acestuia bunurile și serviciile necesare traiului, educației și îngrijirii. Acest lucru nu se poate realiza în situaţia în care acest părinte ar interacţiona cu copilul doar odată la 14 zile. Este imposibil deci ca toate aceste obligații enumerate mai sus, să poată fi realizate prin menținerea vechilor prevederi legale care implicau un contact părinte-copil limitat la un weekend din două.

Instanţele române ar trebui să acorde programe de legături personale nelimitate în cazul în care părinții dovedesc că se înțeleg, să accepte tranzacția sau planul parental încheiat de părinți sau, în cazul în care părinţii au anumite disensiuni, să ofere un program de legături personale larg şi rezonabil părintelui nerezident. 

Un astfel de program de legături ar trebui să implice:

- interacțiunea părinte copil cel puțin 2 zile pe săptămână și cel puțin 4 ore în fiecare dintre aceste 2 zile.

- posibilitatea ca minorul să fie preluat direct de la școală la încheierea programului de învățământ, pentru a se evita timpii morți și a se stimula dialogul părintelui nerezident cu profesorii, învățătorii și educatorii

- posibilitatea ca minorul să fie găzduit până la 12 nopți pe fiecare lună la reședința părintelui nerezident, cu obligația/posibilitatea ca părintele nerezident să se implice în pregătirea temelor și ducerea copilului la școală

Relevant cu privire la întinderea programelor de legături personale poate fi experiența Canadei, de unde, reamintim, codul civil român s-a inspirat. Conform ghidărilor oferite de către guvernul federal Canadian, timpul petrecut efectiv de copil în grija părintelui nerezident trebuie să fie cel puțin de 40% din timpul total din lună. A se vedea în acest sens definiția custodiei comune oferită de către ministerul justiţiei din Canada: ”un copil locuieşte în două locuinţe, şi petrece cel puţin 40% din timp în ce-a de-a doua” (sursa: Ministerul canadian al Justiţiei, Liniile directoare asupra pensiilor alimentare pentru copii, 1997, citată aici).

Pentru articolul complet vă invităm să accesati următorul link.