Cu 148 voturi pentru, contra – 5 voturi, abtineri -10, Camera Deputaților a adoptat proiectul de lege prin care părțile, înainte de a apela la instanță sunt obligate să parcurgă o primă etapă din procedura de mediere.
Astfel, în toate tipurile de litigii unde legea nu prevede altfel, părțile vor trebui să parcurgă o primă ședință de mediere în urma căreia, potrivit informațiilor dobândite, vor putea analiza beneficiile parcurgerii procedurii propriu-zise a medierii și vor fi în măsură să ia decizii în cunoștință de cauză.
In urma acestei ședințe, mediatorul va elibera procesul-verbal de informare ce va contine decizia partilor cu privire la continuarea procedurii de mediere. Obligativitatea de a prezenta instanței dovada parcurgerii ședinței de informare – procesul-verbal intocmit de mediator - se va aplica după 6 luni de la data intrarii in vigoare a legii de modificare, probabil începând cu luna ianuarie sau februarie a anului viitor.
Pentru cei ce refuza participarea la aceste sedinte de informare, instanta va stabili o sanctiune conform art. 182 alin. (1) pct.1 lit.e) din Codul de procedură civilă.
Cine trebuie sa participe efectiv la aceasta prima etapă din procedura medierii? Atât persoanele fizice cât și persoanele juridice aflate într-un conflict și care doresc să declanșeze un proces pe rolul instanțelor de judecată. Ca atare, dacă avem în vedere faptul că inițiativa declanșării procedurii judiciare o are una din părți, aceasta va trebui ca, înainte de depunerea cererii la instanța de judecată, să parcurgă procedura prealabilă a medierii astfel încât și cealaltă parte să fie invitată la mediere.Cu alte cuvinte, odată cu depunerea cererii la instanță, reclamantul trebuie să facă dovada parcurgerii procedurii prealabile a medierii prin procesul verbal întocmit de mediator.
Spre exemplu, în caz de divorț, înainte de depunerea cererii la instanță, soții trebuie să parcurgă împreună o primă ședință de mediere.
Care sunt tipurile de litigii în care părțile sunt obligate să parcurgă ședința de informare?
Printre acestea, se numără cele din:
a) domeniul protecţiei consumatorilor,
- când consumatorul invocă existenţa unui prejudiciu ca urmare a achiziţionării unui produs sau unui serviciu defectuos,
- a nerespectării clauzelor contractuale ori garanţiilor acordate,
- a existenţei unor clauze abuzive cuprinse în contractele încheiate între consumatori şi operatorii economici, ori a
- încălcării altor drepturi prevăzute în legislaţia naţională sau a Uniunii Europene în domeniul protecţiei consumatorilor;
b) materia dreptului familiei, în situaţiile prevăzute la art. 64:
- divort,
- partaj,
- exercitare autoritate părintească (încredințare minori);
- Locuința copiilor după separarea părinților (în caz de divorț sau alte cazuri);
- contribuția părinților la creșterea, educarea și pregătirea profesională a copiilor,
- orice alte neînţelegeri care apar în raporturile dintre soţi cu privire la drepturi de care ei pot dispune potrivit legii.
c) în domeniul litigiilor privind:
- posesia,
- grăniţuirea,
- strămutarea de hotare,
- precum şi în orice alte litigii care privesc raporturile de vecinătate;
(În materia dreptului familiei, in curand, vom avea cateva prevederi noi care să completeze prevederile legii medierii și care să ajute soții (părinții) în găsirea elor mai bune soluții in special pentru copii. In articole viitoare voi veni cu detalii pe această temă.)
d) domeniul răspunderii profesionale în care poate fi angajată răspunderea profesională, respectiv cauzele de malpraxis, în măsura în care prin legi speciale nu este prevăzută o altă procedură;
e) în litigiile de muncă izvorâte din încheierea, executarea şi încetarea contractelor individuale de muncă;
f) litigiile civile a căror valoare este sub 50.000 lei, cu excepţia litigiilor în care s-a pronunţat o hotărâre executorie de deschidere a procedurii de insolvenţă, a acţiunilor referitoare la Registrul Comerţului si a cazurilor în care părţile aleg să recurgă la procedurile prevăzute la art. 999 – 1018 din Codul de procedura civilă;
g) în cazul infracţiunilor pentru care acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate şi împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală, după formularea plângerii, dacă făptuitorul este cunoscut sau a fost identificat, cu condiţia ca victima să îşi exprime consimţământul de a participa la şedinţa de informare împreună cu făptuitorul.
Care sunt costurile acestei prime etape, obligatorii?
Pentru informare, mediatorul nu va percepe onorariu. Insa, așa cum am constatat deja din practică, vor fi situatii cand, pe langa informarea stabilită de lege să se parcurgă și alți pași în procedură, de comun acord cu partea/părțile ce se prezintă la mediatorpentru, și pentru care se va agrea un onorariu.
Taxa de timbru ramane un beneficiu de care se vor bucura cei ce ajung la un acord de mediere, cu excepția situațiilor în care acordul de mediere vizează transferul dreptului de proprietate asupra unui bun imobil, al altor drepturi reale, partaje şi cauze succesorale.
Potrivit propunerilor de modificare, vor fi si scutiri de plata taxei de timbru, atunci cand partile prezinta instantei, odata cu cererea, si acordul de mediere, spre incuviintare (cu exceptiile arătate mai sus).
Autor: Fanuta Lisman
