In ultima vreme observ in randul profesionistilor in mediere dorinta tot mai acuta ca acordul de mediere sa imbrace forma unui titlu executoriu.
Pentru a putea concluziona pe acest subiect doresc sa supun atentiei colegilor urmatoarele aspecte:
Titlul executoriu reprezinta expresia legii raportata la forta de coercitie a statului.
Pe intelesul mediatorilor nejuristi, titlul executoriu reprezinta garantia asigurata de stat pentru ducerea la indeplinire a unei obligatii impuse izvorate din raporturi litigioase dintre doua sau mai multe parti care, pentru solutionarea unei dispute, au solicitat interventia statului prin organismele sale specifice sau inteleg ca, pentru respectarea unei obligatii, sa ceara ajutorul institutiilor statului.
In aspectele enuntate anterior apare in mod constant statul si puterea acestuia in asigurarea caracterului coercitiv.
Titlul executoriu presupune o anumita modalitate specifica de intocmire a actului a carui executare se cere, cat si conditia ca acesta sa fie intocmit de un reprezentant al statului, magistrat, notar sau functionar al statului.
Astfel, pentru ca un inscris sa devina titlu executoriu, trebuie sa indeplineasca cumulativ mai multe conditii obligatorii si anume:
1. Persoana care intocmeste inscrisul sa fie mandatata de stat sub orice forma pentru a redacta inscrisul;
2. Actul care rezulta trebuie sa respecte conditii de forma, adica de redactare, cat si de fond, adica o analiza sub aspectul legalitatii, analiza pe care o poate face doar o instituie cu atributii specifice delegate sau mandatate de stat (magistrati, notari, alti functionari speciali);
3. Pentru ca inscrisul sa aiba finalitatea unui titlu executoriu, acesta trebuie sa respecte o anumita procedura de intocmire si redactare, procedura in masura sa fie asigurata doar de institutiile statului.
Acordul de mediere reprezinta rezultatul exclusiv al partilor care stau in procedura medierii si, astfel, acesta are urmatoarele caracteristici:
1. Este emanatia efectiva si exclusiva a vointei partilor prezente la mediere;
2. Reprezinta intelegerea partilor si constituie un contract intre parti;
3. Forma acordului de mediere reprezinta expresia capacitatii de intelegere si redactare a partilor;
4. Modalitatea de asigurare a coercitiei clauzelor din acord ramane la dispozitia efectiva si exclusiva a vointei partilor;
5. Acordul de mediere poate imbraca forma unei strangeri de mana care nu se materializeaza intr-un inscris;
6. Acordul de mediere produce efecte doar pentru partile semnatare, opozabilitatea dobandindu-se prin trecerea la redactarea actului solemn intocmit de notar, magistrat sau functionar public;
7. Acordul de mediere reprezinta doar vointa partilor, element determinant al unui act juridic, dar nu suficient.
Printr-o analiza prin comparatie observam ca intre actul devenit titlu executoriu si actul devenit acord de mediere sunt diferente substantiale si anume:
Titlul executoriu poate deveni doar actul redactat de un mandatat al statului, acordul de mediere este intocmit de parti; mediatorul poate asigura doar redactarea acestuia si nu poate interveni in continutul lui.
Titlul executoriu trebuie sa imbrace o anumita forma; acordul de mediere poate imbraca orice forma, raportat la vointa partilor.
Titlul executoriu reprezinta garantia de buna executare si de protejare a unui drept asigurata de stat; acordul de mediere reprezinta intelegerea convenita de parti prin acordul de vointa al acestora.
Titlu executoriu este intocmit de o persoana subordonata statului si astfel aflata in imposibilitatea de a asigura principiile medierii (neutralitatea si impartialitatea mediatorului); acordul de mediere se intocmeste in prezenta mediatorului, si nu de catre acesta.
Plecand de la premiza, ipotetica si nereala, ca acordul de mediere ar putea reprezenta direct titlu executoriu, trebuie sa analizam si consecintele pentru mediator:
Acordul de mediere care ar reprezenta titlu obliga mediatorul sa intervina in intelegerea partilor, pentru a asigura controlul legalitatii, mediatorul devenind astfel responsabil pentru clauzele pe care partile le insereaza in acord.
Astfel, se incalca principiile cuprinse in legea nr. 192/2006, dar si institutia medierii ca filozofie, potrivit carora medierea este o procedura voluntara si confidentiala, in care partile care au o disputa incearca sa-si gaseasca propria solutie in prezenta unei terte persoane, mediatorul, care faciliteaza comunicarea dintre acestea.
Rolul si atributiile unui mediator sunt de facilitare a comunicarii si stingere a disputei fara ca acesta sa ofere solutii, orice interventie a acestuia in procedura medierii fiind penalizata prin incalcarea principiilor.
Un ultim argument in pledoaria NU acord de mediere = titlu executoriu il reprezinta faptul ca mediatorul va putea raspunde penal pentru infractiuni de fals, uz de fals, abuz contra intereselor persoanei, abuz in serviciu, luare de mita si trafic de influenta, toate aceste infractiuni fiind incidente in medierile in care partile au incheiat un acord, iar ulterior, razgandindu-se, incearca sa neutralizeze efectele juridice ale acordului prin invocarea viciilor de consimtamant sau prin invocarea lipsei neutralitatii si impartialitatii mediatorului.
Astfel, acordul de mediere, prin esenta, este un act de vointa materializat prin efortul partilor din mediere si nu rezultatul unui functionar al statului care trebuie sa aplice legea.

Mugur Mitroi http://www.mugurmitroi.portalmediere.ro/?p=59