Scrisoare deschisă în semn de protest către: Preşedenţia României, Prim-ministrul României, Preşedintele Camerei Deputaţilor, Preşedintele Senatului, Guvernatorul BNR, Preşedinte ANPC

Scrisoare deschisă în semn de protest privind proiectului de Lege pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr.38/2015 privind soluționarea alternativă a litigiilor dintre consumatori şi comercianți, înregistrat la Camera Deputaților cu nr. PL-x nr. 781/2015.

Referinţe

• Scrisoare deschisă în semn de protest

Medierea în materie penală, o preocupare constantă a Parlamentului European şi a Consiliului Uniunii Europene

DIRECTIVA 2012/29/UE A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI din 25 octombrie 2012 de stabilire a unor norme minime privind drepturile, sprijinirea și protecția victimelor criminalității și de înlocuire a Deciziei-cadru 2001/220/JAI a Consiliului  precizează în articolul 27 faptul că: „Statele membre asigură intrarea în vigoare a actelor cu putere de lege și a actelor administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive până la 16 noiembrie 2015.”

Punctul 46 din Directivă menționează:

„Serviciile de justiție reparatorie, inclusiv, de exemplu, medierea dintre victimă și autorul infracțiunii, conferința familială și cercurile de verdict, se pot dovedi extrem de benefice pentru victimă, însă necesită bariere de protecție pentru a fi împiedicată victimizarea secundară și repetată, precum și intimidarea și răzbunarea. Aceste servicii ar trebui, prin urmare, să aibă ca primă prioritate interesele și nevoile victimei, repararea prejudiciilor suferite de victimă și evitarea producerii altor prejudicii. Factori cum ar fi natura și gravitatea infracțiunii și a traumei suferite ca urmare a acesteia, agresiunile repetate la adresa integrității fizice, sexuale sau psihologice a victimei, dezechilibrele dintre raporturile de forțe, vârsta, maturitatea sau capacitatea intelectuală a victimei, care ar putea limita sau reduce capacitatea acesteia de a face o alegere în cunoștință de cauză sau care ar putea compromite un rezultat pozitiv pentru victimă, ar trebui luați în considerare în momentul sesizării serviciului de justiție reparatorie și în desfășurarea procesului de justiție reparatorie. Procesele de justiție reparatorie ar trebui să fie, în principiu, confidențiale, cu excepția cazului în care părțile hotărăsc altfel, sau astfel cum prevede dreptul intern, având în vedere interesul public prevalent. Factori precum amenințările proferate sau alte forme de violență săvârșite în timpul procesului pot fi considerate ca necesitând divulgarea în interes public.

Articolul 12 din Directiva precizează:

„Dreptul la garanții în contextul serviciilor de justiție reparatorie

(1) Statele membre iau măsuri care garantează protecția victimei împotriva victimizării secundare și repetate, precum și a intimidării și răzbunării, care să se aplice atunci când se recurge la orice serviciu de justiție reparatorie. Astfel de măsuri garantează victimelor care optează să participe în procesul de justiție reparatorie că beneficiază, la cerere, de acces la servicii de justiție reparatorie sigure și competente, cu respectarea cel puțin a următoarelor condiții:

(a) se recurge la servicii de justiție reparatorie dacă acestea sunt în interesul victimei, în funcție de considerațiile privind siguranța și cu acordul liber și în cunoștință de cauză al acesteia, care poate fi retras în orice moment;

(b) înainte de a accepta să participe în procesul de justiție reparatorie, victima primește informații complete și obiective cu privire la proceduri și la eventualele rezultatele ale acestora, precum și informații cu privire la procedurile de supraveghere a punerii în aplicare a oricărui acord;

(c) autorul infracțiunii a recunoscut faptele de bază ale cauzei;

(d) orice acord este încheiat în mod voluntar și poate fi luat în considerare în cadrul oricăror proceduri penale ulterioare;

(e) discuțiile din cadrul procedurilor de justiție reparatorie care nu au loc în public sunt confidențiale și nu sunt divulgate ulterior, cu excepția cazului în care părțile își dau acordul în acest sens sau dacă acest lucru se prevede în dreptul intern, având în vedere interesul public prevalent.

(2) Statele membre facilitează trimiterea cauzelor, dacă este cazul către serviciile de justiție reparatorie, inclusiv prin stabilirea de proceduri sau orientări cu privire la condițiile unei astfel de trimiteri.”

Art. 25, alin. 4 din Directivă:

„Prin serviciile publice sau prin finanțarea organizațiilor de sprijinire a victimelor, statele membre încurajează inițiative prin care cei care furnizează servicii de sprijinire a victimelor și de justiție reparatorie beneficiază de formare corespunzătoare la un nivel adecvat în ceea ce privește contactul cu victimele și îndeplinesc standardele profesionale necesare pentru a garanta că aceste servicii sunt furnizate într-un mod respectuos, imparțial și profesionist.”

În acest context, adaptarea legislației interne în materie penală la prevederile Directivei 2012/29/UE cu privire la recurgerea la mediere în acord cu „interesele și nevoile victimei, repararea prejudiciilor suferite de victimă și evitarea producerii altor prejudicii”, constituie o prioritate pentru Consiliul de Mediere.

Zeno Daniel Șuștac

Vicepreşedinte Consiliul de Mediere

Conferința Națională a Mediatorilor - „Medierea – agregator de consens”

Stimaţi mediatori,

Consiliul de Mediere anunță organizarea Conferinței Naționale a Mediatorilor cu tema „Medierea – agregator de consens”.
La eveniment vor participa alături de membrii Consiliului de mediere și invitați, exclusiv președinții și vicepreședinții corpurilor profesionale ale mediatorilor din județe și reprezentanții aleși privind relația cu sistemul judiciar de pe lângă Curțile de Apel.
Conferința va fi organizată joi, 3 decembrie 2015, începând cu ora 08:30, în Aula Bibliotecii Academiei Române, în Calea Victoriei 125, Sector 1. București.

Şefii justiţiei pun reflectorul pe mediatori. Președintele CSM indeamna cetațenii sa apeleze la mediatori

Printr-un protocol semnat ieri, şefii justiţiei scot în faţă mediatorii. Consiliul Superior al Magistraturii şi cel de Mediere au convenit să coopereze în vederea informării oamenilor cu privire la rolul şi statutul mediatorilor şi a avantajelor folosirii acestei proceduri. Pot merge la astfel de şedinţe ieşenii cu probleme în domeniul posesiei, al malpraxisului, cei dornici să discute despre continuarea sau nu a căsătoriei, partajul bunurilor, exerciţiul drepturilor părinteşti, domiciliul copiilor şi contribuţia părinţilor la întreţinerea lor. De asemenea, intră sub umbrela medierii probleme ce ţin de protecţia consumatorului, litigiile de muncă, dar şi cauzele unde acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea persoanei vătămate, iar împăcarea înlătură răspunderea.
Prin acest protocol, instanţele vor pune la dispoziţia ieşenilor tabloul actualizat periodic al mediatorilor, care va apărea şi pe site-ul CSM, iar mediatorii vor primi acces la statisticile instanţelor. La rândul lor, judecătorii vor participa la seminarii privind medierea. (Sursa http://www.ziarulevenimentul.ro/stiri/moldova/sefii-justitiei-pun-reflectorul-pe-mediatori--217234513.html) 

Președintele Consiliului Superior al Magistraturii (CSM), Marius Tudose îndeamnă cetățenii, dar și sistemul judiciar, să apeleze la mediatori și să solicite judecătorilor închiderea dosarelor prin acorduri de mediere.

„Am dat posibilitatea acestei categorii a mediatorilor să facă toate demersurile necesare în așa fel încât multe din litigiile care, din păcate, astăzi sunt în instanțe să se stingă printr-un acord de mediere. (…) Nu facem decât să conștientizăm importanța medierii în România. După cum cunoașteți societatea este măcinată de conflicte. Nu de puțin ori justițiabili preferă să meargă înaintea judecătorului în așa fel încât să vină cu o părere juridică și judiciară fermă, neavând încredere de multe ori în ceea ce fac alți participanți în cadrul unor procese. (…) Am făcut verificări din 2013 și 2014, foarte puțin dosare au fost încheiate prin acorduri de mediere. Nu au depășit 1.800 de dosare în fiecare an, însă este îmbucurător faptul că în cursul acestui an s-au depășit 1.400 de dosare pe primul semestru, ceea ce din punctul meu de vedere, pe un semestru, înseamnă o creștere substanțială”, a declarat Tudose, potrivitagerpres.ro.

El a precizat că semnarea unui nou protocol reprezintă o etapă de relansare a relațiilor dintre cele două instituții.

„Când am semnat un prim protocol de colaborare, nu am gândit decât să defluidizăm instanțele. Să punem locul mediatorului acolo unde se cade, ca un tampon între justițiabil și instanțe, în așa fel încât din cele două milioane de dosare pe an care sunt la nivelul instanțelor și parchetelor să se ajungă la o soluționare mai rapidă, mai fermă, mai precisă a dosarelor care se pretează la astfel de acorduri”, a afirmat Tudose. (Sursa http://psnews.ro/presedintele-csm-indeamna-cetatenii-sa-apeleze-la-mediatori-93788/).

Mediatorii vranceni vor sa se implice mai mult in comunitate

Conducere a Corpului Mediatorilor şi-a prezentat in data de 18 iunie 2015, obiectivele pentru mandatul care abia a început.

Şefii mediatorilor din Vrancea au organizat astăzi o conferinţă de presă în cadrul căreia au ţinut să lămurească o serie de aspecte care ţin de această activitate. Printre acestea s-au aflat beneficiile organizării teritoriale  şi noile Directive SAL-SOL, cu privire la litigiile între consumatori şi comerciant.

Membrii corpului profesional au prezentat şi proiectele iniţiate de Consiliul de Mediere cu impact naţional şi social, precum "Medierea Prinde Rădăcini", "România Mediază" şi "O societate a dialogului" - Protocolul încheiat cu penitenciarul Mândreşti privind informarea persoanelor private de libertate cu privire la mediere iniţiat de preşedintele CPMJ Vrancea, Iulian Mocanu,  în colaborare cu vicepreşedintele Nicolae Dediu şi reprezantantul Mediatorilor de pe lângă Curtea de Apel Galaţi Catalina-Tatiana Anghene.

 

Video: min 7.48-13.24 http://www.vranceaatlastv.ro/jurnal-stiri-atlas-vrancea-18-iunie-2015

 Surse: ZiaruldeVrancea, Adevarul, MonitoruldeVrancea

Raspunsul Consiliului de Mediere la proiectul de lege privind soluționarea litigiilor propus de ANPC, in vederea reglementării procedurii SAL-SOL în materie de consum

Ca urmare a solicitării ANPC de a analiza și aviza propunerea dumneavoastră, conform competentelor Consiliului de Mediere, în vederea reglementării SAL în materie de consum, suntem în măsură să vă comunicăm următoarele:

Orice mediator autorizat din Romania are conform Legii nr. 192/2006 competenta de a media orice tip de dispute/litigii și implicit, de a media în domeniul protecției consumatorilor. Medierea este principala procedura SAL din Romania iar profesioniștii domeniului, certificați după cele mai bune standarde UE în domeniul rezolvării alternative, pe cale amiabilă a conflictelor, sunt profesioniștii cu cea mai largă acoperire și cea mai vastă expertiză în rândul practicienilor SAL din Romania. La acest moment există o evidenta unică a formelor de exercitare a profesiei de mediator, din anul 2008 acestea fiind înregistrate într-un registru special. Responsabilitatea certificării acestor entități SAL existente îi revine din anul 2008 Consiliului de mediere, organism de control și reglementare în domeniu. În cadrul Consiliului de Mediere funcționează un departament specializat denumit “Departamentul SAL-SOL”, fiind înființat un registru specializat pe acest domeniu.

Consiliul de mediere în baza Legii nr. 192/2006 coroborat cu pct. 15, pct.19 și pct.24 din Directiva 2013/11/UE a Parlamentului European și a Consiliului, reprezintă autoritatea publică centrală în domeniul metodelor alternative de soluționare a conflictelor și pe cale de consecință și în materie de consum.

Consiliul de mediere autorizează profesioniștii în domeniu și reglementează activitatea acestora, aceștia îndeplinind condițiile de certificare SAL.

Astfel, propunerea dumneavoastră de proiect legislativ transmisă Consiliului nu corespunde cadrului general impus de Directiva 2013/11/UE a Parlamentului European și a Consiliului și considerăm că instituția dumneavoastră nu îndeplinește condițiile menționate în pct. 37 cu privire la cerințele de calitate în cazul procedurilor SAL, expertiza în domeniul soluționării alternative a litigiilor în înțelesul reglementărilor europene, bunele practici în domeniu, recunoașterea națională și internaționala în domeniul Alternative Dispute Resolution, procedurile de lucru, profesioniștii existenți în domeniului rezolvării alternative a disputelor (SAL) precum și principiile de desfășurare a activității (expertiza, independența, imparțialitate).

În conformitate cu principiile Recomandării Comisiei din 4 aprilie 2001, cu privire la principiile aplicabile organelor extrajudiciare însărcinate cu soluționarea consensuală a litigiilor consumatorilor, principii transpuse în mod expres în Directiva 2013/11/UE a Parlamentului European și a Consiliului,  imparțialitatea trebuie să fie garantată prin următoarele măsuri cu privire la responsabilii procedurii:

    -  Să fie numiți pe o durată fixă de timp pe parcursul căreia nu pot fi destituiți fără just motiv;

    -  Să nu fie în conflict de interese presupus sau real cu una din cele doua părți;

   - Să furnizeze celor două parți informații cu privire la imparțialitatea și competența lor înainte de începerea procedurii.

Întrucât ANPC este un organism de control și sancționare, conform pct. 17 din Directiva, procedurile interne de instrumentare a reclamațiilor în cadrul ANPC pot constitui un mijloc eficace de soluționare a litigiilor în materie de consum DOAR într-o etapă “timpurie”.

Considerăm că nicio structură înființata în cadrul instituției denumită Autoritatea Naționala Pentru Protecția Consumatorilor nu poate fi imparțială în cadrul unor proceduri SAL date fiind denumirea și atribuțiile ANPC, acest lucru fiind în măsura a institui un regim nefavorabil comercianților, regim care depășește cerințele atingerii obiectivelor Directivei.

Coordonator Departament SAL-SOL al Consiliului de Mediere

Dr. Zeno Șuștac

Vicepreședinte Consiliul de Mediere

Alegeri printre mediatorii vrânceni

Dosare inregistrate pentru alegerea Corpului Profesional Judetean

Lista FINALĂ cu dosare înregistrate la sediul Consiliului de Mediere cu ocazia alegerilor Corpului Profesional Județean și de pe lângă Curțile de Apel, insumeaza un numar de 197 de candidati.



*** Membrii Consiliul de mediere mulțumesc mediatorilor care formează Corpul Profesional, pentru implicarea în organizarea alegerilor care pentru prima dată vor structura profesia într-un mod corect instituțional.

      Urăm candidaților la funcțiile de reprezentare a Corpului Profesional în teritoriu, mult succes și înțelepciune! 

                                                                                         Consiliul de Mediere

Transpunerea Directivei SAL-SOL in cadrul Consiliului de Mediere

In cadrul sedintei extraordinare  a Consiliului de Mediere din data de 7 mai 2015, s-a dispus prin Hotararea nr 26, infiintarea departamentului SAL-SOL in cadrul Consiliului si totodata constituirea unui grup de lucru in cadrul acestui departament, in vederea transpunerii Directivei SAL.

Se va infiinta astfel si Registrul Entitatilor SAL-SOL.

Consiliul de Mediere

Susține modificarea legii medierii!

Persoanele care doresc să se implice în strângerea de semnături într-o anumită localitate din județele României, inclusiv pentru mun. București, în sectoarele aferente , trebuie să completeze o declarație în care să-și exprime în mod expres acordul pentru a întocmi și semna listele de susținători ai inițiativei legislative - intitulată Proiect de lege privind organizarea și exercitarea profesiei de mediator public, care a fost publicată în Monitorul Oficial al Românie, Partea I, nr. 279 din 24 aprilie 2015.
Vă prezentăm conținutul declarației și avem rugămintea ca persoanele interesate să se implice în susținerea acestui proiect legislativ, să completeze declarația și să o transmită în formă scanată, alături de o copie după cartea de identitate pe adresa de e mail: cameramediatorilor@gmail.com sau mediatorpublic@gmail.com.
Pentru orice alte informații care vă sunt necesare, puteți contacta secretariatul Comitetului de inițiativă legislativă la numarul de telefon : 0755.133.833.

Declarație de intenție

Proiect de lege privind soluționarea litigiilor propus de ANPC

Referinţe

• Proiect de lege ANPC

Transpunerea Directivei 2013/11/UE privind soluționarea alternativă a litigiilor în materie de consum (Directiva privind SAL în materie de consum) în Romania – noi provocări pentru mediatori și mediul de afaceri

Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor din România a încheiat recent consultarea publică cu privire la proiectul de lege privind soluționarea alternativă a litigiilor dintre consumatori și profesioniști. Legea este menită să transpună Directiva 2013/11/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 mai 2013 privind soluționarea alternativă a litigiilor în materie de consum (Directiva privind SAL în materie de consum) în sistemul juridic național.

Rezumatul integral il găsiți  aici .

Expunerea de motive la proiectul de lege privind organizarea şi exercitarea profesiei de mediator public

În Monitorul Oficial nr. 279 din 24 aprilie 2015 a fost publicată Expunerea de motive la proiectul de lege privind organizarea şi exercitarea profesiei de mediator public.

În cadrul actului normativ se arată:

Analizând perioada de la care Legea nr. 192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator a intrat în vigoare, se constată că, până în prezent, aceasta a suferit multiple modificări şi completări, care au condus la denaturarea scopului avut în vedere de legiuitor, respectiv crearea unui cadru în care modalităţile de soluţionare a conflictelor pe cale amiabilă să devină o practică şi doar cauzele mai complexe să fie deduse instanţelor de drept comun.

În fapt, prin dispoziţiile acestei legi, medierea a fost asimilată de către opinia publică şi chiar de alte categorii socioprofesionale drept o procedură formală, nefiind luată în considerare ca o procedură viabilă, eficientă, caracterizată prin celeritate şi alte numeroase avantaje.

Datele cu caracter statistic arată că legea nu este funcţională, ca urmare a unor factori interni şi externi profesiei, ceea ce determină iniţierea unui nou proiect de lege, şi nu doar a unui proiect care să modifice şi să completeze legea existentă. Raţiunea esenţială este că se impuneschimbarea integrală a cadrului legislativ privind medierea şi organizarea profesiei de mediator,prin introducerea unor instituţii noi, care nu au corespondent în actuala reglementare şi a căror importanţă nu a fost previzională nici la momentul promulgării acesteia, nici la momentul modificărilor şi completărilor ulterioare.

Necesitatea a rezultat fără echivoc din activitatea practică a mediatorilor, din propunerile acestora şi din colaborările cu instituţiile şi autorităţile publice. Pornind de la statistica numărului mare de mediatori activi înscrişi în Tabloul mediatorilor autorizaţi şi a celor care, în fapt, îşi desfăşoară activitatea în acest domeniu,rezultă că eficienţa legii actuale nu a fost atinsă.

Astfel, se propune introducerea unor instituţii noi în materia medierii, cum sunt: mediatorul public, mediatorul stagiar, mediatorul din oficiu, judecătorul delegat cu atribuţii în încuviinţarea acordurilor de mediere. Introducerea termenului „public“ conferă mediatorului atribuţii extinse şi evitarea oricărei confuzii cu profesii care au denumiri similare (mediator sanitar, mediator şcolar, mediator social, mediator bancar etc.), prin reglementarea, în sarcina acestuia, a întregii game de conflicte în care poate fi incidenţă procedura de mediere.

Ţinând cont de Decizia nr. 266/2014 a Curţii Constituţionale prin care s-a dispus că prevederile art. 2 alin. (1) şi (12) din Legea nr. 192/2006 sunt neconstituţionale, a fost abrogată procedura de informare cu privire la mediere şi la avantajele acesteia în cauzele indicate la art. 601din legea menţionată.

Totodată, s-a apreciat că prin prezenţa părţilor pentru informare nu este o încercare efectivă de soluţionare a conflictului prin mediere, astfel încât participarea părţilor la această şedinţă este una cu caracter formal. Mai mult, s-a statuat că liberul acces la justiţie presupune accesul la mijloacele procedurale prin care se înfăptuieşte justiţia, fiind de competenţa exclusivă a legiuitorului de a institui regulile de desfăşurare a procesului în faţa instanţelor judecătoreşti, soluţie ce rezultă din dispoziţiile art. 126 alin. (2) din Constituţie.

Ca urmare, este necesară o nouă lege care să confere un nou statut şi credibilitate în rândul cetăţenilor, al celorlalte profesii şi al instituţiilor şi autorităţilor publice, de aici şi noţiunea „mediator public“, prin asociere cu prevederile legislative conform cărora „medierea este activitate de interes public“.

Pornind de la ineficienta Legii nr. 192/2006 prin lipsa unor prevederi referitoare la corpul profesional al mediatorilor, precum şi inexistenţa unei descentralizări şi transparenţe a Consiliului de mediere în teritoriu, proiectul propune elemente noi de organizare a mediatorilor la nivel teritorial (la nivelul curţilor de apel) şi la nivel central, care să asigure o mai bună gestionare şi monitorizare a activităţii acestora. Mai precis, mediatorii, indiferent de forma de exercitare a profesiei, vor face parte din Camera Mediatorilor Publici, constituită la nivelul curţii de apel în a cărei circumscripţie au sediul profesional.

Structura are în vedere similitudini privind organizarea altor profesii liberale, cum sunt notarii publici, executorii judecătoreşti, care îşi desfăşoară activitatea tot la nivelul fiecărei curţi de apel în care au sediul profesional.

Legea actuală nu a reglementat expres ca formarea iniţială şi continuă să fie desfăşurată de către o organizaţie distinctă, special creată în acest scop, ca în cazul altor profesii liberale (Institutul Naţional al Magistraturii, Institutul Naţional pentru Pregătirea şi Perfecţionarea Avocaţilor, Institutul Notarial Român).

Pentru aceste considerente, proiectul prevede înfiinţarea unui institut cu denumirea Institutul Naţional de Formare Iniţială şi Continuă a Mediatorilor. Tot prin analogie cu profesiile liberale, introducerea conceptului de mediator stagiar urmăreşte, prin intermediul acestui institut, dobândirea competenţelor teoretice şi practice pentru exercitarea cu profesionalism a actului de mediere. Menţinerea calităţii serviciilor de mediere este asigurată şi prin obligativitatea formării continue a mediatorilor, prin programele de formare profesională susţinute tot în cadrul institutului menţionat.

Totodată, prin proiect, se dă o forţă juridică superioară actelor emise de mediator, prin atribuţiile acestuia în darea de dată certă şi prin atestarea identităţii părţilor, menite să reducă situaţiile în care instanţa de judecată respinge încuviinţarea acordului de mediere ca fiind neconform. Mai mult, nefiind necesare verificări suplimentare, procedura încuviinţării acordului de mediere este simplificată şi nu presupune prezenţa personală a părţilor în faţa judecătorului.

În toate etapele, atribuţiile mediatorului public sunt corelate cu efectele ce decurg din faptul că medierea face parte din categoria mai vastă a metodelor alternative de soluţionare a disputelor, fără a le exclude, fiind chiar complementară acestora.

În actualul context social se constată că în foarte puţine cauze părţile sunt îndrumate să apeleze la mediere, ca urmare a recomandării magistraţilor, deşi această cerinţă este statuată în art. 6 din actuala lege: „Organele judiciare şi arbitrale, precum şi alte autorităţi cu atribuţii informează părţile asupra posibilităţii şi a avantajelor folosirii procedurii medierii şi le îndrumă să recurgă la această cale pentru soluţionarea conflictelor dintre ele.“ Mai mult, având în vedere numeroasele dispoziţii internaţionale şi comunitare care au ca scop includerea şi promovarea medierii ca metodă alternativă justiţiei clasice, la nivel instituţional, se impune armonizarea cu aceste acte normative şi aplicarea lor, cel puţin prin recomandarea acestei proceduri ca etapă prealabilă în materiile prevăzute de lege.

În cadrul Iniţiativei legislative privind organizarea şi exercitarea profesiei de mediator public se arată:

Medierea reprezintă o modalitate alternativă de soluţionare a conflictelor, pe cale amiabilă, cu ajutorul unei terţe persoane specializate în calitate de mediator public, în condiţii de neutralitate, imparţialitate şi confidenţialitate.

Medierea se bazează pe încrederea pe care părţile o acordă mediatorului public, ca persoană aptă să faciliteze negocierile dintre ele şi să le sprijine pentru soluţionarea conflictului, prin obţinerea unei soluţii reciproc convenabile, eficiente şi durabile.

Activitatea de mediere se realizează de mediatori publici prin facilitarea negocierii şi întocmirea acordurilor de mediere în condiţiile prezentei legi.

Medierea reprezintă o activitate de interes public, realizată de mediatorul public care este autorizat să îndeplinească acest serviciu pentru părţi, în mod stabil, profesionist, autonom şi independent.

Mediatorul public îndeplineşte următoarele acte şi proceduri:

• consultanţa prealabilă acordată părţilor privind alternativa optimă de soluţionare a conflictelor;
• organizarea şi conducerea şedinţelor de mediere;
• redactarea acordului de mediere şi a documentelor conexe acestuia;
• atestarea de dată certă a acordului de mediere;
• atestarea identităţii părţilor acordului de mediere;
• orice alte operaţiuni prevăzute de lege.

Mediatorul public dă consultaţii prealabile privind modalitatea prin care poate fi soluţionat conflictul prezentat de părţi, recomandând una dintre metodele alternative de soluţionare a conflictelor, şi poate participa, în calitate de specialist desemnat de părţi, la pregătirea şi întocmirea actelor şi procedurilor menite să stingă un conflict pe cale amiabilă prin mediere.

Acordul de mediere se încheie în formă scrisă şi nu trebuie să cuprindă prevederi care aduc atingere legii, ordinii publice şi bunelor moravuri, sub sancţiunea nulităţii absolute.

Înţelegerea părţilor cuprinsă în acordul de mediere poate fi afectată, în conformitate cu prevederile legale, de termene şi condiţii.

În exercitarea atribuţiilor sale, mediatorul nu are putere de decizie în privinţa conţinutului înţelegerii la care vor ajunge părţile, dar are obligaţia să dea lămuriri părţilor asupra cuprinsului acordului de mediere spre a se convinge că au înţeles sensul şi acceptă efectele în scopul stingerii conflictului/litigiului existent, după caz.

Acordurile de mediere încheiate de mediatorii publici:

• alcătuiesc dispozitivul prin care instanţa de judecată încuviinţează învoiala părţilor, conform Codului de procedură civilă;
• pot fi încuviinţate de instituţia permanentă de arbitraj stabilită de părţi prin convenţia arbitrală;
• pot fi autentificate de notarul public în condiţiile Legii notarilor publici şi a activităţii notariale nr. 36/1995, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

Activitatea de mediere se înfăptuieşte în mod egal pentru toate persoanele, fără deosebire de rasă, culoare, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenenţă politică, avere sau origine socială.

Toate actele şi procedurile conexe privind activitatea de mediere se fac la cererea scrisă a părţilor interesate.

Dacă părţile aflate în conflict, în urma medierii, nu au ajuns la un acord şi procesul a fost dedus judecăţii în faţa instanţei competente ori arbitrajului, oricare dintre părţi poate cere suspendarea procesului, în orice etapă procesuală, până la rămânerea definitivă a unei sentinţe, convenind să revină la mediere.

Persoanele fizice şi persoanele juridice, organe ale administraţiei publice locale şi centrale vor încerca să îşi rezolve disputele prin mediere atât în afară, cât şi în cadrul procedurii prealabile de soluţionare prin mediere a conflictelor prevăzute de lege.

În orice convenţie ce priveşte drepturi asupra cărora părţile pot dispune, acestea pot introduce o clauză de mediere, a cărei validitate este independentă de validitatea contractului din care face parte.

Medierea poate avea loc între două sau mai multe părţi, ca metodă alternativă de soluţionare a conflictelor, fiind o procedură prealabilă a procesului de judecată, în condiţiile art. 10 alin. (2) din prezenta lege, coroborată cu dispoziţiile imperative ale art. 193 – Procedura prealabilă din Codul de procedură civilă.

Dovada îndeplinirii procedurii prealabile va fi emisă doar de mediatorul public organizat în una din formele de exercitare a activităţii mediatorilor publici prevăzute de prezenta lege, copiile înscrisurilor doveditoare vor fi certificate de parte pentru conformitate cu originalul, conform legii, şi se vor ataşa la cererea de chemare în judecată.

Neîndeplinirea procedurii prealabile poate fi invocată de pârât prin întâmpinare sau cerere reconvenţională ori va fi invocată de instanţă, din oficiu, în orice stare a procesului.

Fără să pună în discuţie fondul dreptului, excepţia lipsei procedurii prealabile, în acest caz, este mijlocul prin care, în condiţiile legii, se invocă neregularităţi procedurale privind încălcarea unor norme de ordine publică, fiind o excepţie procesuală de fond, peremptorie şi absolută.

Părţile au dreptul să îşi aleagă în mod liber mediatorul public.

Medierea se poate realiza de către unul sau mai mulţi mediatori publici.

Competenţa mediatorilor publici

Liberul acces la justiţie presupune parcurgerea anumitor mijloace procedurale prin care se înfăptuieşte justiţia, iar părţile, persoanele fizice şi/sau persoane juridice, recurg la mediere ca procedură prealabilă.

Această procedură prealabilă a procesului de judecată reprezintă o încercare efectivă de soluţionare a conflictului prin mediere, părţile convenind să soluţioneze pe această cale cauzele care au ca obiect:

• cererile privitoare la desfacerea căsătoriei;
• cererile privind încredinţarea copilului minor sau încuviinţarea părintelui de a avea legături personale cu acesta, precum şi cererile de înapoiere a copilului minor de la persoanele care îl deţin fără niciun drept;
• cererile privind obligaţia legală de întreţinere;
• cererile având ca obiect administrarea clădirilor cu mai multe etaje, apartamente sau spaţii aflate în proprietatea exclusivă a unor persoane diferite, precum şi cele privind raporturile juridice stabilite de asociaţiile de proprietari cu alte persoane fizice sau persoane juridice, după caz;
• cererile de evacuare;
• cererile referitoare la servitutile privind zidurile şi şanţurile comune, distanţa construcţiilor şi plantaţiilor, dreptul de trecere, precum şi la alte servituti ori îngrădiri ale dreptului de proprietate prevăzute de lege, stabilite de părţi ori instituite pe cale judecătorească;
• cererile privitoare la strămutarea de hotare, cererile în grăniţuire, precum şi cererile privind posesia şi orice alte litigii care privesc raporturile de vecinătate;
• cererile posesorii;
• cererile privind obligaţiile de a face;
• cererile de împărţeală judiciară, indiferent de valoare;
• orice alte cereri evaluabile în bani, indiferent de calitatea părţilor, profesionişti sau neprofesionişti;
• conflictele ce decurg din contractele individuale de muncă, contractele colective de muncă, raporturile de serviciu şi alte pretenţii conexe în legătură cu munca pentru altul;
• conflictele ce decurg din munca zilierilor, din contractele de ucenicie, din activitatea agenţilor de muncă temporară, precum şi din contractele de formare profesională a adulţilor;
• cererile de malpraxis şi cele privind atragerea răspunderii profesionale, în cazul profesiilor cu liberă practică;
• conflictele ce decurg din legislaţia privind protecţia mediului;
• conflictele de natură transfrontalieră;
• orice alte cereri care conduc la stingerea unor conflicte;
• cererile în cauzele penale care privesc infracţiuni pentru care, potrivit legii, retragerea plângerii prealabile sau împăcarea părţilor înlătura răspunderea penală, precum şi soluţionarea laturii civile pentru orice cauză penală, în condiţiile legii;
• cereri în materia conflictelor din domeniul protecţiei consumatorilor, în cazul în care consumatorul invocă existenţa unui prejudiciu ca urmare a achiziţionării unor produse sau servicii defectuoase, a nerespectării clauzelor contractuale ori a garanţiilor acordate, a existenţei unor clauze abuzive cuprinse în contractele încheiate între consumatori şi operatorii economici ori a încălcării altor drepturi prevăzute de legislaţia naţională sau a Uniunii Europene în domeniul protecţiei consumatorilor.

În contenciosul administrativ, în cazul cererilor în materie de proprietate intelectuală, a drepturilor de autor şi a drepturilor conexe, a asigurărilor sociale şi a conflictelor ce decurg din domeniul bancar, al asigurărilor şi reasigurărilor, procedura medierii este asimilată procedurilor administrative prealabile obligatorii.

Nu pot face obiectul medierii drepturile strict personale, cum sunt cele privitoare la starea civilă, capacitatea persoanelor, dezbaterea succesorală, precum şi orice alte drepturi de care părţile, potrivit legii, nu pot dispune prin convenţie sau prin orice alt mod admis de lege.

Sursa

ICCJ. Medierea – cauză care înlătură răspunderea penală în tot cursul procesului penal, până la rămânerea definitivă a hotărârii penale

În data de 17 aprilie 2015, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, a admis sesizarea formulată de Curtea de Apel Bucureşti, Secţia I Penală, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea în principiu a următoarelor chestiuni de drept: „1. dacă dispoziţiile art. 67 din Legea nr. 192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator se interpretează în sensul că medierea este o cauză sui-generis de înlăturare a răspunderii penale sau este o modalitate a împăcării ca şi cauză de înlăturare a răspunderii penale reglementată de dispoziţiile art. 159 din Codul penal; 2. dacă medierea poate interveni numai până la citirea actului de sesizare potrivit dispoziţiilor art. 159 alin. 3 din Codul penal sau poate interveni în tot cursul procesului penal” şi a stabilit că:

1. în aplicarea dispoziţiilor art. 67 din Legea nr. 192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator, încheierea unui acord de mediere constituie o cauză sui-generis care înlătură răspunderea penală, distinctă de împăcare;

2. încheierea unui acord de mediere în condiţiile Legii nr. 192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator poate interveni în tot cursul procesului penal, până la rămânerea definitivă a hotărârii penale.

Sursa

Bogdan Olteanu: BNR evaluează opţiunile privind mecanismul de soluţionare a litigiilor dintre clienţi şi bănci

BNR evaluează propunerile referitoare la aplicarea unui mecanism independent care să încerce să soluţioneze eventualele litigii dintre consumatorii de servicii financiare şi instituţiile financiare înainte de a apela la instanţă, respectiv mediere, arbitraj sau o instituţie independentă, a declarat Bogdan Olteanu, viceguvernator al băncii centrale.

România mai are trei luni până expiră termenul legal pentru transpunerea în legislaţia naţională a unei directive europene privind soluţionarea alternativă a litigiilor în afara instanţei, însă deocamdată nu există un proiect viabil.

Banca centrală propune formarea unui grup de lucru format din reprezentanţii industriilor, ai instituţiilor de protecţie a consumatorilor şi a organizaţiilor neguvernamentale de profil pentru a decide forma în care se vor organiza instituţiile de soluţionare alternativă a potenţialelor litigii în relaţia cu consumatorii, potrivit lui Olteanu.

 „Trebuie să alegem. O institu­ţie cu competenţe pe toate domeniile relaţiilor dintre comercianţi şi consumatori sau constatăm şi în această situaţie existenţa unei specificităţi a industriei financiare şi a serviciilor financiare şi necesitatea separării domeniului pieţelor financiare, care este mai larg decât al serviciilor bancare?

Separăm pieţele financiare de zona economiei reale? Aces­tea sunt întrebări la care trebuie, probabil în această primă­vară, să dăm un răspuns şi vom face propuneri de legiferare. Vom aştep­ta apoi din partea Parlamentului să ne creeze cadrul instituţional în care să putem funcţiona“, a afirmat Olteanu la co­locviul cu tema „Soluţionarea alternativă a diferendelor în domeniul bancar“.

Aprecierea puternică a francului elveţian de la începutul anului a creat tensiuni dintre clienţii cu credite în franci şi bancheri. Băncile au prezentat deocamdată doar soluţii temporare pentru a contracara aprecierea francului elveţian, cum ar fi reducerea dobânzilor sau îngheţarea cursului la un nivel anterior pentru o perioadă de trei luni.

Băncile au insistat de mai multe ori că soluţia pentru clienţii cu credite în franci este negocierea individuală, în con­diţiile în care fiecare contract este diferit.

În ultimii ani s-au înmulţit procesele în instanţă privind contractele de creditare.

Sursa