Confruntându-se zi de zi cu stresul şi suferinţa manifestate în raporturile dintre angajatori şi angajaţi, autoarea, judecător de carieră în materia litigiilor de muncă, constată că justiţia este uneori inadecvată pentru unele cauze. Legea nu rezolvă totul, este uneori prea tranșantă și poate duce spre soluții inadecvate, dacă nu chiar injuste. Procesul judiciar provoacă rupturi, lasă răni, produce frustrări, ură, dorința de răzbunare și întreține un climat propice dezvoltării unor noi conflicte.
Povestea a zeci de cazuri ilustrează în acest volum o abordare neobişnuită a magistratului aflat în căutarea unor metode noi de soluționare a conflictelor. Pionier în Europa, în ce priveşte medierea litigiilor de muncă, autoarea a instituţionalizat această metodă de soluţionare a cauzelor, prin care fiecare parte îşi regăseşte demnitatea în ascultarea şi respectul reciproc.
Volumul este și o reflecţie a experienţei sale judiciare, prin care a descoperit sărăcia, suferinţa, stresul celor antrenaţi într-un conflict şi dincolo de acesta, într-o sală de judecată care îi nelinişteşte, supuşi unor profesionişti ai dreptului (judecători, avocaţi) care îi intimidează, luptând cu o procedură pe care nu o înţeleg, sperând să se termine mai repede, dar de prea multe ori foarte lentă și fără sfârşit.
În toate aceste cazuri, dificile si dureroase, oare cum poţi face dreptate? Cum să realizezi cel mai bine misiunea atribuită judecătorului? Să ştii să asculţi, crede autoarea, să înţelegi dincolo de ceea ce este exprimat în mod formal, dincolo de cererile de chemare în judecată și de actele dosarului, să auzi în cele din urmă ceea ce speră părţile, să înţelegi scopurile și temerile lor reale. Ceea ce părțile așteaptă de la justiție este de multe ori doar să fie ascultate și înțelese, să-și regăsească demnitatea, să vindece rănile respectului de sine.
Autoarea ştie foarte bine că arta medierii se învaţă, se dobândeşte, se perfecţionează prin practică. Dincolo de povestea unor cauze, volumul este si o operă de militantism. Ne face să nu ne mai îndoim de faptul că această formă de justiţie există, trebuie luată în serios, este la fel de nobilă ca și judecata propriu-zisă şi chiar mai eficientă. Este mai rapidă şi implică cheltuieli mai mici decât procedurile judecătoreşti obişnuite, în plus evită confruntarea dintre părţile implicate în procesul judiciar şi le permite acestora să îşi menţină relaţiile profesionale sau personale după soluţionarea conflictului. Medierea oferă posibilitatea părţilor de a găsi soluţii creative pentru disputele lor, pe care cu greutate le-ar putea obţine în instanţă.
Dragos Calin,
judecator,
Curtea de Apel Bucuresti"
Curtea de Apel Bucuresti"
