În ziua de 13 septembrie 2016, Plenul Curții Constituționale, învestit în temeiul art.146 lit.d) din Constituția României și al art.29 din Legea nr.47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, a luat în dezbatere excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art.25 alin.(5) din Codul de procedură penală, cu referire la dispoziţiile art.16 alin.(1) lit.f) din acelaşi act normativ.
Cu unanimitate de voturi, Curtea a constatat că dispoziţiile art.25 alin.(5) din Codul de procedură penală, cu referire la dispoziţiile art.16 alin.(1) lit.f) din Codul de procedură penală, sunt neconstituţionale în ceea ce priveşte lăsarea ca nesoluţionată a acţiunii civile de către instanţa penală, în cazul încetării procesului penal ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale.
Pentru pronunţarea acestei soluţii, Curtea a reţinut că textele de lege criticate încalcă dreptul la un proces echitabil al persoanei vătămate sau al succesorilor acesteia, care se constituie parte civilă în procesul penal, contravenind, în acest fel, dispoziţiilor art.21 alin.(3) din Constituţie şi art.6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Decizia este definitivă și general obligatorie și se comunică celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Curţii de Apel Braşov - Secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Argumentele reţinute în motivarea soluţiei pronunţate de Plenul Curţii Constituţionale vor fi prezentate în cuprinsul deciziei, care va fi publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I.
