Dimensiune text: 
Poate ca urmare a evoluţiei, a modernizării, a modificării de statut al femeii, a revoluţiei sexuale, sau cine mai ştie din ce motive, stabilitatea vieţii de persoană căsătorită pare tot mai puţin tentantă. Ca urmare, din ce în ce mai des, cuplurile ajung la decizia de a se separa. Divorţul este cu siguranţă una dintre cele mai profunde traume cu care se poate confrunta un adult. Cu toate acestea, ceea ce simte, trăieşte un copil prins într-o astfel de situaţie depăşeşte cu mult ca intensitate ceea ce trăiesc părinţii lui. Întreg Universul lui se clatină, familia se destramă, iar el nu inţelege aproape nimic!
Deşi este o experienţă nedorită în viaţa oricui, o serie întreagă de studii şi cercetări arată că este preferabil ca cei doi membri ai cuplului marital să se separe, în condiţiile în care reconcilierea nu este posibilă, decît să rămînă împreună „de dragul copilului”. Atmosfera încărcată de tensiune, agresivitate, ostilitatea dintre cei doi părinţi afectează mult mai mult dezvoltarea psiho-emoţională a copilului, acesta ajungînd să aibă probleme de natură comportamentală sau emoţională. De asemenea, specialiştii recomandă ca cei doi soţi să temporizeze decizia de a se despărţi pînă ce copilul împlineşte cel puţin 5 ani, în caz contrar efectele fiind mult mai profunde.
Cuplurile care decid să se separe trebuie să se gîndească serios la impactul pe care separarea îl va avea asupra copilului şi la modul în care tensiunea şi ostilitatea asociate procesului de disoluţie a cuplului marital vor fi proiectate asupra copiilor. Durata şi profunzimea efectelor pe care le va avea divorţul asupra copilului/copiilor cuplului depind de felul în care cei doi părinţi reuşesc să să îi facă experienţa mai uşoară.
Niciodată nu va fi prea uşor să pregăteşti copilul pentru o asemenea situaţie.
- Pregătiţi-vă pentru discuţia în care doriţi să îl anunţaţi. Sfătuiţi-vă cu ex-partenerul în privinţa modului în care veţi aborda şi luaţi în calcul faptul că, indiferent de cîtă diplomaţie veţi da dovadă, copilul va fi „şocat”;
- Asiguraţi-l că, deşi părinţii nu îşi mai pot continua drumul împreună, nimic nu va schimba dragostea lor pentru el;
- Copilul are tendinţa de a se plasa în centrul evenimentelor şi se va considera vinovat de criza prin care trece familia lui. Explicaţi-i simplu, pe înţelesul lui – funcţie de vîrstă - că este o problemă a părinţilor şi nu poartă nici un fel de responsabilitate pentru cele întîmplate;
- Nu uitaţi să fiţi sinceri! În caz contrar, va simţi că îi ascundeţi ceva, ceea ce îi va spori anxietatea. Copiii au o percepţie simplă, directă şi adesea foarte clară a ceea ce se petrece în jurul lor;
- Încercaţi să îi anticipaţi întrebările şi nu le lăsaţi fără răspuns. Chiar dacă unele întrebări vi se par neînsemnate, pentru copil pot avea o importanţă crucială. Sînt coordonate ale universului lui şi doreşte să ştie cît de profunde sînt schimbările; (Ex: „voi mai putea să am căţel?”)
- Viaţa copilului oricum va fi profund tulburată. Pe cît posibil, păstraţi-i obiceiurile, spaţiile cu care s-a obişnuit, prietenii, şcola/gradiniţa;
- Indiferent cît de supărat sînteţi pe fostul partener, nu uitaţi că acesta este iubit de către copil. Daţi-i voie copilului să îşi consume tristeţea! Nu vă supăraţi pe el cînd vă mărturiseşte că îi lipseşte celălalt părinte;
- Copilul are nevoie de timp şi spaţiu pentru a integra experienţa traumatică prin care a trecut fără voia lui. Fiţi alături, ascultaţi-l, înţelegeţi-l! Priviţi lumea prin ochii lui! Facilitaţi-i discuţii cu persoane adulte din anturajul dvs. Are nevoie să îşi clarifice unele aspecte şi să îşi liniştească temerile şi, de multe ori, nu îndrăzneşte să întrebe direct părinţii;
- Nu uitaţi să trasaţi limite ferme! Teama de a nu fi preferat celălalt părinte duce deseori la o mare toleranţă din partea părintelui rămas cu copilul. Astfel, acesta poate deveni un răsfăţat sau, şi mai rău, o schimbare atît de bruscă de atitudine din partea părintelui altădată foarte exigent îi poate transmite mesajul eronat de lipsă de interes din partea acestuia;
- Chiar dacă viaţa vă aduce în ipostaza de a fi părinte singur, oferiţi-i copilului dvs posibilitatea de a avea modele atît feminine cît şi masculine de comportament, dar şi modele sănătoase de relaţionare. Dacă, spre exemplu, mama îi va spune fiicei ce neisprăviţi sînt bărbaţii, ce fel de relaţie îşi poate imagina că va avea fiica ei peste ani, devenită adult? Nu uitaţi că în această perioadă fiecare cuvînt spus va fi cu atît mai încărcat de semnificaţii, va lăsa urme cu atît mai adînci;
- De multe ori animozităţile nu se sting nici după pronunţarea divorţului. Nu vorbiţi de rău ex partenerul indiferent din vina cui s-a destrămat cuplul. Copilul nu are capacitatea (în primul rînd emoţională) de a discerne. În plus, suferinţa lui va creşte. Va fi împărţit între dragostea pe care le-o poartă ambilor părinţi şi vina de a fi de partea unuia sau a altuia. Nu sînt puţine cazurile în care copiii sînt transformaţi în arme împotriva ex- partenerului, în pîrghii de şicanare, de răzbunare. Copilul se vede prins între cei doi părinţi Isi iubeşte ambii părinţi şi îi displace foarte mult să fie pus să aleagă cu cine petrece week-end-ul sau vacanţele;
- În această perioadă, copilul are nevoie de mult mai mult atenţie! Dificultatea creşte atunci cînd părintele unic se străduie din răsputeri să asigure bunăstarea materială a familiei. Cu toate acestea, nu renunţaţi la timpul petrecut împreună cu copilul;
- Permiteţi-i părintelui care pleacă din casă să se vad cît mai des cu copilul. Nu îl îndepărtaţi de la evenimentele importante din viaţa copilului; aniversări, serbări, meciuri, vacanţe. De asemenea, păstraţi legăturile pe care copilul le are cu familia extinsă (bunici, mătuşi, veri din partea celuilalt părinte) În acest fel, copilul va avea două familii şi o şansă în plus ca efectele distructive să fie cît mai mici;
- Uneori părintele care rămîne cu copilul are tendinţa de a-l transforma în partener emoţional, substitut al părintelui absent. Copilul este forţat să se maturizeze mult mai repede, ceea ce poate avea consecinţe negative. Nu vă descărcaţi bagajul emoţional asupra lui, chiar dacă tentaţia e mare şi copilul pare dispus sau încîntat să vă fie alături. Dezvoltarea lui psiho-emoţională nu îi va permite să proceseze corect informaţiile, nereuşind decît să se întristeze şi să se simtă neputincios în încercarea de a vă oferi sprijinul pe care consideră că i-l cereţi;
- Nu forţaţi copilul să accepte noul partener. Procedaţi cu răbdare şi cu tact. Copilul şi aşa este speriat de pierderea unui părinte, probabilitatea de a rămîne şi fără cel de-al doilea e terifiantă.
Modul în care copiii reacţionează la confruntarea cu acest episod din viaţa lor este diferit. Aceştia pot devini furioşi, nesiguri, trişti, confuzi. Majoritatea copiilor vor prezenta o stare accentuată de nelinişte, manifestînd simptome fizice şi psihosomatice, afirmînd frecvent că îi doare capul sau stomacul.
Nu trebuie să vă surpindă rezultatele scăzute la învăţătură. Nu vă descărcaţi furia, frustrările asupra copilului. Încercaţi să înţelegeţi că evenimentele prin care trece -fără să fie alegerea lui- îl marchează profund şi îi reduc puterea de concentrare sau interesul pentru studiu. Unii devin foarte cuminţi, în speranţa că astfel îi vor determina pe părinţi să rămînă împreună, în timp ce alţii au adevărate accese de furie şi agresivitate.
Cei mai mici pot începe să plîngă atunci cînd sînt lăsaţi la grădiniţă sau cînd sînt duşi la culcare. Poate apărea enurezisul sau copilul poate avea manifestări regresive.
Adolescenţii prezintă cea mai mare doză de risc, la ei suprapunîndu-se pe deja existenta tulburare comportamentală şi emoţională specifică vîrstei.
Rezultatele foarte slabe la învăţătură, absenţele de la ore, anturajele dubioase, abuzul de substanţe, probleme cu legea, promiscuitatea, tulburări ale somnului sau de alimentaţie sînt semnale care trebuie să vă determine să apelaţi la ajutor specializat. Anunţaţi-i pe toţi cei care sînt în preajma copilului (rude, prieteni, profesori, bone, etc) că umează să divorţaţi. Cereţi-le să vă informeze asupra oricărei schimbări ce apare în coportamentul copilului dvs.
Sistemul familial este principalul context al învăţării comportamentelor, gîndurilor şi emoţiilor. Bagajul cu care pornim în viaţă este în mare parte alcătuit de părinţi, începînd cu informaţia genetică şi pînă la modalităţile de relaţionare, în cuplu şi în afara lui. V-ar plăcea ca fiul/fiica dvs să treacă printr-o experienţă asemănătoare peste ani? Acesta va fi „cadoul” pe care i-l veţi face dacă nu gestionaţi corect această etapă. Dacă viaţa v-a pus în faţa unei astfel de provocări, aveţi grijă şi ce lecţie îi predaţi copilului vostru! Nu lăsaţi eşescul relaţiei de cuplu şi divorţul să afecteze viitorul copilului vostru! Nu are nici o vină!
Psihoterapeut Dana Chiorescu
Cuplurile care decid să se separe trebuie să se gîndească serios la impactul pe care separarea îl va avea asupra copilului şi la modul în care tensiunea şi ostilitatea asociate procesului de disoluţie a cuplului marital vor fi proiectate asupra copiilor. Durata şi profunzimea efectelor pe care le va avea divorţul asupra copilului/copiilor cuplului depind de felul în care cei doi părinţi reuşesc să să îi facă experienţa mai uşoară.
Niciodată nu va fi prea uşor să pregăteşti copilul pentru o asemenea situaţie.
- Pregătiţi-vă pentru discuţia în care doriţi să îl anunţaţi. Sfătuiţi-vă cu ex-partenerul în privinţa modului în care veţi aborda şi luaţi în calcul faptul că, indiferent de cîtă diplomaţie veţi da dovadă, copilul va fi „şocat”;
- Asiguraţi-l că, deşi părinţii nu îşi mai pot continua drumul împreună, nimic nu va schimba dragostea lor pentru el;
- Copilul are tendinţa de a se plasa în centrul evenimentelor şi se va considera vinovat de criza prin care trece familia lui. Explicaţi-i simplu, pe înţelesul lui – funcţie de vîrstă - că este o problemă a părinţilor şi nu poartă nici un fel de responsabilitate pentru cele întîmplate;
- Nu uitaţi să fiţi sinceri! În caz contrar, va simţi că îi ascundeţi ceva, ceea ce îi va spori anxietatea. Copiii au o percepţie simplă, directă şi adesea foarte clară a ceea ce se petrece în jurul lor;
- Încercaţi să îi anticipaţi întrebările şi nu le lăsaţi fără răspuns. Chiar dacă unele întrebări vi se par neînsemnate, pentru copil pot avea o importanţă crucială. Sînt coordonate ale universului lui şi doreşte să ştie cît de profunde sînt schimbările; (Ex: „voi mai putea să am căţel?”)
- Viaţa copilului oricum va fi profund tulburată. Pe cît posibil, păstraţi-i obiceiurile, spaţiile cu care s-a obişnuit, prietenii, şcola/gradiniţa;
- Indiferent cît de supărat sînteţi pe fostul partener, nu uitaţi că acesta este iubit de către copil. Daţi-i voie copilului să îşi consume tristeţea! Nu vă supăraţi pe el cînd vă mărturiseşte că îi lipseşte celălalt părinte;
- Copilul are nevoie de timp şi spaţiu pentru a integra experienţa traumatică prin care a trecut fără voia lui. Fiţi alături, ascultaţi-l, înţelegeţi-l! Priviţi lumea prin ochii lui! Facilitaţi-i discuţii cu persoane adulte din anturajul dvs. Are nevoie să îşi clarifice unele aspecte şi să îşi liniştească temerile şi, de multe ori, nu îndrăzneşte să întrebe direct părinţii;
- Nu uitaţi să trasaţi limite ferme! Teama de a nu fi preferat celălalt părinte duce deseori la o mare toleranţă din partea părintelui rămas cu copilul. Astfel, acesta poate deveni un răsfăţat sau, şi mai rău, o schimbare atît de bruscă de atitudine din partea părintelui altădată foarte exigent îi poate transmite mesajul eronat de lipsă de interes din partea acestuia;
- Chiar dacă viaţa vă aduce în ipostaza de a fi părinte singur, oferiţi-i copilului dvs posibilitatea de a avea modele atît feminine cît şi masculine de comportament, dar şi modele sănătoase de relaţionare. Dacă, spre exemplu, mama îi va spune fiicei ce neisprăviţi sînt bărbaţii, ce fel de relaţie îşi poate imagina că va avea fiica ei peste ani, devenită adult? Nu uitaţi că în această perioadă fiecare cuvînt spus va fi cu atît mai încărcat de semnificaţii, va lăsa urme cu atît mai adînci;
- De multe ori animozităţile nu se sting nici după pronunţarea divorţului. Nu vorbiţi de rău ex partenerul indiferent din vina cui s-a destrămat cuplul. Copilul nu are capacitatea (în primul rînd emoţională) de a discerne. În plus, suferinţa lui va creşte. Va fi împărţit între dragostea pe care le-o poartă ambilor părinţi şi vina de a fi de partea unuia sau a altuia. Nu sînt puţine cazurile în care copiii sînt transformaţi în arme împotriva ex- partenerului, în pîrghii de şicanare, de răzbunare. Copilul se vede prins între cei doi părinţi Isi iubeşte ambii părinţi şi îi displace foarte mult să fie pus să aleagă cu cine petrece week-end-ul sau vacanţele;
- În această perioadă, copilul are nevoie de mult mai mult atenţie! Dificultatea creşte atunci cînd părintele unic se străduie din răsputeri să asigure bunăstarea materială a familiei. Cu toate acestea, nu renunţaţi la timpul petrecut împreună cu copilul;
- Permiteţi-i părintelui care pleacă din casă să se vad cît mai des cu copilul. Nu îl îndepărtaţi de la evenimentele importante din viaţa copilului; aniversări, serbări, meciuri, vacanţe. De asemenea, păstraţi legăturile pe care copilul le are cu familia extinsă (bunici, mătuşi, veri din partea celuilalt părinte) În acest fel, copilul va avea două familii şi o şansă în plus ca efectele distructive să fie cît mai mici;
- Uneori părintele care rămîne cu copilul are tendinţa de a-l transforma în partener emoţional, substitut al părintelui absent. Copilul este forţat să se maturizeze mult mai repede, ceea ce poate avea consecinţe negative. Nu vă descărcaţi bagajul emoţional asupra lui, chiar dacă tentaţia e mare şi copilul pare dispus sau încîntat să vă fie alături. Dezvoltarea lui psiho-emoţională nu îi va permite să proceseze corect informaţiile, nereuşind decît să se întristeze şi să se simtă neputincios în încercarea de a vă oferi sprijinul pe care consideră că i-l cereţi;
- Nu forţaţi copilul să accepte noul partener. Procedaţi cu răbdare şi cu tact. Copilul şi aşa este speriat de pierderea unui părinte, probabilitatea de a rămîne şi fără cel de-al doilea e terifiantă.
Modul în care copiii reacţionează la confruntarea cu acest episod din viaţa lor este diferit. Aceştia pot devini furioşi, nesiguri, trişti, confuzi. Majoritatea copiilor vor prezenta o stare accentuată de nelinişte, manifestînd simptome fizice şi psihosomatice, afirmînd frecvent că îi doare capul sau stomacul.
Nu trebuie să vă surpindă rezultatele scăzute la învăţătură. Nu vă descărcaţi furia, frustrările asupra copilului. Încercaţi să înţelegeţi că evenimentele prin care trece -fără să fie alegerea lui- îl marchează profund şi îi reduc puterea de concentrare sau interesul pentru studiu. Unii devin foarte cuminţi, în speranţa că astfel îi vor determina pe părinţi să rămînă împreună, în timp ce alţii au adevărate accese de furie şi agresivitate.
Cei mai mici pot începe să plîngă atunci cînd sînt lăsaţi la grădiniţă sau cînd sînt duşi la culcare. Poate apărea enurezisul sau copilul poate avea manifestări regresive.
Adolescenţii prezintă cea mai mare doză de risc, la ei suprapunîndu-se pe deja existenta tulburare comportamentală şi emoţională specifică vîrstei.
Rezultatele foarte slabe la învăţătură, absenţele de la ore, anturajele dubioase, abuzul de substanţe, probleme cu legea, promiscuitatea, tulburări ale somnului sau de alimentaţie sînt semnale care trebuie să vă determine să apelaţi la ajutor specializat. Anunţaţi-i pe toţi cei care sînt în preajma copilului (rude, prieteni, profesori, bone, etc) că umează să divorţaţi. Cereţi-le să vă informeze asupra oricărei schimbări ce apare în coportamentul copilului dvs.
Sistemul familial este principalul context al învăţării comportamentelor, gîndurilor şi emoţiilor. Bagajul cu care pornim în viaţă este în mare parte alcătuit de părinţi, începînd cu informaţia genetică şi pînă la modalităţile de relaţionare, în cuplu şi în afara lui. V-ar plăcea ca fiul/fiica dvs să treacă printr-o experienţă asemănătoare peste ani? Acesta va fi „cadoul” pe care i-l veţi face dacă nu gestionaţi corect această etapă. Dacă viaţa v-a pus în faţa unei astfel de provocări, aveţi grijă şi ce lecţie îi predaţi copilului vostru! Nu lăsaţi eşescul relaţiei de cuplu şi divorţul să afecteze viitorul copilului vostru! Nu are nici o vină!
Psihoterapeut Dana Chiorescu
Doctor de suflete
În viaţa fiecăruia există momente în care ne simţim dezorientaţi, dezarmaţi în faţa problemelor, neînţeleşi. Dacă simţiţi că relaţia cu partenerul nu mai este aşa cum o doriţi, nu mai găsiţi culoarul de comunicare cu copilul, nimic nu vă mai mulţumeşte sau nu vă mai regăsiţi, adresaţi-vă psihologului nostru. Împărtăşiţi-ne problemele dumneavoastră şi veţi primi răspuns în paginile „Ghidului pentru Sănătate” al Ziarului de Vrancea. Casuţa poştală a redacţiei sau adresele de e-mail ziaruldevrancea@yahoo.com sau danach31@yahoo.com sint deschise pentru toţi cei care simt că au nevoie de sfatul unui psiholog. Şi, ca la orice doctor, şi la doctorul de suflete confidenţialitatea este garantată.
În viaţa fiecăruia există momente în care ne simţim dezorientaţi, dezarmaţi în faţa problemelor, neînţeleşi. Dacă simţiţi că relaţia cu partenerul nu mai este aşa cum o doriţi, nu mai găsiţi culoarul de comunicare cu copilul, nimic nu vă mai mulţumeşte sau nu vă mai regăsiţi, adresaţi-vă psihologului nostru. Împărtăşiţi-ne problemele dumneavoastră şi veţi primi răspuns în paginile „Ghidului pentru Sănătate” al Ziarului de Vrancea. Casuţa poştală a redacţiei sau adresele de e-mail ziaruldevrancea@yahoo.com sau danach31@yahoo.com sint deschise pentru toţi cei care simt că au nevoie de sfatul unui psiholog. Şi, ca la orice doctor, şi la doctorul de suflete confidenţialitatea este garantată.
