Principala victimă a divorţului: COPILUL!

Dimensiune text:  

Poate ca urmare a evoluţiei, a modernizării, a modificării de statut al femeii, a revoluţiei sexuale, sau cine mai ştie din ce motive, stabilitatea vieţii de persoană căsătorită pare tot mai puţin tentantă. Ca urmare, din ce în ce mai des, cuplurile ajung la decizia de a se separa. Divorţul este cu siguranţă una dintre cele mai profunde traume cu care se poate confrunta un adult. Cu toate acestea, ceea ce simte, trăieşte un copil prins într-o astfel de situaţie depăşeşte cu mult ca intensitate ceea ce trăiesc părinţii lui. Întreg Universul lui se clatină, familia se destramă, iar el nu inţelege aproape nimic!

Deşi este o experienţă nedorită în viaţa oricui, o serie întreagă de studii şi cercetări arată că este preferabil ca cei doi membri ai cuplului marital să se separe, în condiţiile în care reconcilierea nu este posibilă,  decît să rămînă împreună „de dragul copilului”. Atmosfera încărcată de tensiune, agresivitate, ostilitatea dintre cei doi părinţi afectează mult mai mult dezvoltarea psiho-emoţională a copilului, acesta ajungînd să aibă probleme de natură comportamentală sau emoţională. De asemenea, specialiştii recomandă ca cei doi soţi să temporizeze decizia de a se despărţi pînă ce copilul împlineşte cel puţin 5 ani, în caz contrar efectele fiind mult mai profunde.
Cuplurile care decid să se separe trebuie să se gîndească serios la impactul pe care separarea îl va avea asupra copilului şi la modul în care tensiunea şi ostilitatea asociate procesului de disoluţie a cuplului marital vor fi proiectate asupra copiilor. Durata şi profunzimea efectelor pe care le va avea divorţul asupra copilului/copiilor cuplului depind de felul în care cei doi părinţi reuşesc să să îi facă experienţa mai uşoară.
Niciodată nu va fi prea uşor să pregăteşti copilul pentru o asemenea situaţie. 
-    Pregătiţi-vă pentru discuţia în care doriţi să îl anunţaţi. Sfătuiţi-vă cu ex-partenerul în privinţa modului în care veţi aborda şi luaţi în calcul faptul că, indiferent de cîtă diplomaţie veţi da dovadă, copilul va fi „şocat”;
-    Asiguraţi-l că, deşi părinţii nu îşi mai pot continua drumul împreună, nimic nu va schimba dragostea lor pentru el;
-    Copilul are tendinţa de a se plasa în centrul evenimentelor şi se va considera vinovat de criza prin care trece familia lui. Explicaţi-i simplu, pe înţelesul lui – funcţie de vîrstă -  că este o problemă a părinţilor şi nu poartă nici un fel de responsabilitate pentru cele întîmplate;
-     Nu uitaţi să fiţi sinceri! În caz contrar, va simţi că îi ascundeţi ceva, ceea ce îi va spori anxietatea. Copiii au o percepţie simplă, directă şi adesea foarte clară a ceea ce se petrece în jurul lor;
-    Încercaţi să îi anticipaţi întrebările şi nu le lăsaţi fără răspuns. Chiar dacă unele întrebări vi se par neînsemnate, pentru copil pot avea o importanţă crucială. Sînt coordonate ale universului lui şi doreşte să ştie cît de profunde sînt schimbările; (Ex: „voi mai putea să am căţel?”)
-    Viaţa copilului oricum va fi profund tulburată. Pe cît posibil, păstraţi-i obiceiurile, spaţiile cu care s-a obişnuit, prietenii, şcola/gradiniţa;
-    Indiferent cît de supărat sînteţi pe fostul partener, nu uitaţi că acesta este iubit de către copil. Daţi-i voie copilului să îşi consume tristeţea! Nu vă supăraţi pe el cînd vă mărturiseşte că îi lipseşte celălalt părinte;
-    Copilul are nevoie de timp şi spaţiu pentru a integra experienţa traumatică prin care a trecut fără voia lui. Fiţi alături, ascultaţi-l, înţelegeţi-l! Priviţi lumea prin ochii lui! Facilitaţi-i discuţii cu persoane adulte din anturajul dvs. Are nevoie să îşi clarifice unele aspecte şi să îşi liniştească temerile şi, de multe ori, nu îndrăzneşte să întrebe direct părinţii;
-     Nu uitaţi să trasaţi limite ferme! Teama de a nu fi preferat celălalt părinte duce deseori la o mare toleranţă din partea părintelui rămas cu copilul. Astfel, acesta poate deveni un răsfăţat sau, şi mai rău, o schimbare atît de bruscă de atitudine din partea părintelui altădată foarte exigent îi poate transmite mesajul eronat de lipsă de interes din partea acestuia;
-    Chiar dacă viaţa vă aduce în ipostaza de a fi părinte singur, oferiţi-i copilului dvs posibilitatea de a avea modele atît feminine cît şi masculine de comportament, dar şi modele sănătoase de relaţionare. Dacă, spre exemplu, mama îi va spune fiicei ce neisprăviţi sînt bărbaţii, ce fel de relaţie îşi poate imagina că va avea fiica ei peste ani, devenită adult? Nu uitaţi că în această perioadă  fiecare cuvînt spus va fi cu atît mai încărcat de semnificaţii, va lăsa urme cu atît mai adînci;
-    De multe ori animozităţile nu se sting nici după pronunţarea divorţului. Nu vorbiţi de rău ex partenerul indiferent din vina cui s-a destrămat cuplul. Copilul nu are capacitatea (în primul rînd emoţională) de a discerne. În plus, suferinţa lui va creşte. Va fi împărţit între dragostea pe care le-o poartă ambilor părinţi şi vina de a fi de partea unuia sau a altuia. Nu sînt puţine cazurile în care copiii sînt transformaţi în arme împotriva ex- partenerului, în pîrghii de şicanare, de răzbunare. Copilul se vede prins între cei doi părinţi Isi iubeşte ambii părinţi şi îi displace foarte mult să fie pus să aleagă cu cine petrece week-end-ul sau vacanţele;
-    În această perioadă, copilul are nevoie de mult mai mult atenţie! Dificultatea creşte atunci cînd părintele unic se străduie din răsputeri să asigure bunăstarea materială a familiei. Cu toate acestea, nu renunţaţi la timpul petrecut împreună cu copilul;
-    Permiteţi-i părintelui care pleacă din casă să se vad cît mai des cu copilul. Nu îl îndepărtaţi de la evenimentele importante din viaţa copilului; aniversări, serbări, meciuri, vacanţe. De asemenea, păstraţi legăturile pe care copilul le are cu familia extinsă (bunici, mătuşi, veri din partea celuilalt părinte) În acest fel, copilul va avea două familii şi o şansă în plus ca efectele distructive să fie cît mai mici;
-    Uneori părintele care rămîne cu copilul are tendinţa de a-l transforma în partener emoţional, substitut al părintelui absent. Copilul este forţat să se maturizeze mult mai repede, ceea ce poate avea consecinţe negative. Nu vă descărcaţi bagajul emoţional asupra lui, chiar dacă tentaţia e mare şi copilul pare dispus sau încîntat să vă fie alături. Dezvoltarea lui psiho-emoţională nu îi va permite să proceseze corect informaţiile, nereuşind decît să se întristeze şi să se simtă neputincios în încercarea de a vă oferi sprijinul pe care consideră că i-l cereţi;
-    Nu forţaţi copilul să accepte noul partener. Procedaţi cu răbdare şi cu tact. Copilul şi aşa este speriat de pierderea unui părinte, probabilitatea de a rămîne şi fără cel de-al doilea e terifiantă.
Modul în care copiii reacţionează la confruntarea cu acest episod din viaţa lor este diferit. Aceştia pot devini furioşi, nesiguri, trişti, confuzi. Majoritatea copiilor vor prezenta o stare accentuată de nelinişte, manifestînd simptome  fizice şi psihosomatice, afirmînd frecvent că îi doare capul sau stomacul.
Nu trebuie să vă surpindă rezultatele scăzute la învăţătură. Nu vă descărcaţi furia, frustrările asupra copilului. Încercaţi să înţelegeţi că evenimentele prin care trece -fără să fie alegerea lui- îl marchează profund şi îi reduc puterea de concentrare sau interesul pentru studiu. Unii devin foarte cuminţi, în speranţa că astfel îi vor determina pe părinţi să rămînă împreună, în timp ce alţii au adevărate accese de furie şi agresivitate.
Cei mai mici pot începe să plîngă atunci cînd sînt lăsaţi la grădiniţă sau cînd sînt duşi la culcare. Poate apărea enurezisul sau copilul poate avea manifestări regresive.
Adolescenţii prezintă cea mai mare doză de risc, la ei suprapunîndu-se pe deja existenta tulburare comportamentală şi emoţională specifică vîrstei.
Rezultatele foarte slabe la învăţătură, absenţele de la ore, anturajele dubioase, abuzul de substanţe, probleme cu legea, promiscuitatea, tulburări ale somnului sau de alimentaţie sînt semnale care trebuie să vă determine să apelaţi la ajutor specializat. Anunţaţi-i pe toţi cei care sînt în preajma copilului (rude, prieteni, profesori, bone, etc) că umează să divorţaţi. Cereţi-le să vă informeze asupra oricărei schimbări ce apare în coportamentul copilului dvs.

Sistemul familial este principalul context al învăţării comportamentelor, gîndurilor şi emoţiilor.  Bagajul cu care pornim în viaţă este în mare parte alcătuit de părinţi, începînd cu informaţia genetică şi pînă la modalităţile de relaţionare, în cuplu şi în afara lui. V-ar plăcea ca fiul/fiica dvs să treacă printr-o experienţă asemănătoare peste ani? Acesta va fi „cadoul” pe care i-l veţi face dacă nu gestionaţi corect această etapă. Dacă viaţa v-a pus în faţa unei astfel de provocări, aveţi grijă şi ce lecţie îi predaţi copilului vostru! Nu lăsaţi eşescul relaţiei de cuplu şi divorţul să afecteze viitorul  copilului vostru! Nu are nici o vină!

Psihoterapeut Dana Chiorescu

Doctor de suflete

În viaţa fiecăruia există momente în care ne simţim dezorientaţi, dezarmaţi în faţa problemelor, neînţeleşi. Dacă simţiţi că relaţia cu partenerul nu mai este aşa cum o doriţi, nu mai găsiţi culoarul de comunicare cu copilul, nimic nu vă mai mulţumeşte sau nu vă mai regăsiţi, adresaţi-vă psihologului nostru. Împărtăşiţi-ne problemele dumneavoastră şi veţi primi răspuns în paginile „Ghidului pentru Sănătate” al Ziarului de Vrancea. Casuţa poştală a redacţiei sau adresele de e-mail ziaruldevrancea@yahoo.com sau danach31@yahoo.com sint deschise pentru toţi cei care simt că au nevoie de sfatul unui psiholog. Şi, ca la orice doctor, şi la doctorul de suflete confidenţialitatea este garantată. 

SURSA

Concilierea directa, procedura obligatorie daca vrei sa-ti obtii banii de la debitori in instanta

Concilierea directa este o procedura legala obligatorie inainte de demararea unui proces pentru recuperarea unor sume de bani de la debitori. In anumite cazuri, lipsa acestei proceduri poate duce chiar la pierderea procesului. Va spunem astazi principalele aspecte legale care tin de concilierea directa.


Concilierea directa nu este altceva decat un mecanism juridic creat pentru a ii indruma pe cei care urmeaza a avea anumite litigii, pe calea realizarii unui acord cu debitorii lor. Aceasta procedura se adreseaza exclusiv domeniului comercial, profesional, si priveste obligatiile banesti. 

Prin conciliere se pot degrava instantele de judecarea unui numar mare de pricini si se stabileste, totodata, cadrul procesual in ceea ce priveste cuantumul sumelor cerute. 

Concilierea se adreseaza, deci, comerciantilor, respectiv profesionistilor, si este incidenta in procesele privind pretentii banesti. 

In urma schimbarilor legislative, concilierea, ca procedura judiciara, este aratata ca alternativa la mediere. Totusi, atat concilierea, cat si medierea sunt necesar a fi demarate anterior inceperii unui litigiu comercial.

Termenul de conciliere

Conform art. 720¹ din Codul de procedura civila , concilierea va fi efectuata intr-un termen de cel putin 15 zile de la primirea documentelor comunicate o data cu invitatia la conciliere. Un proces nu poate incepe mai inainte de a fi respinsa, in mod neechivoc, invitatia la conciliere sau mai inainte de trecerea a cel putin 30 de zile de la ignorarea invitatiei.

Termenele de conciliere, spre deosebire de alte proceduri, nu sunt absolute. In jurisprudenta, s-a conturat, regula flexibilitatii analizarii acestora. Ca principiu, Instanta Suprema a retinut faptul ca: Prezentarea reprezentantilor paratei la conciliere ca urmare a convocarii primite si semnarea de catre acestia a procesului-verbal incheiat cu acea ocazie, fara a formula obiectiuni cu privire la data fixata pentru conciliere, acopera nerespectarea de catre reclamanta a intervalului de timp, prevazut de art.720C.proc.civ. pentru convocarea concilierii (Sectia comerciala, decizia nr.828 din 10 februarie 2005).

Cerintele impuse de lege in ceea ce priveste concilierea

Potrivit reglementarilor legale, invitatia la conciliere va fi trimisa in forma scrisa, comunicata prin scrisoare recomandata cu confirmare de primire, telegrama, telex, fax, orice alta forma care asigura trimiterea textului si confirmarea primirii. Invitatia va putea fi inmanata personal, cu semnatura de primire.

Propunerea de conciliere va contine si expunerea pretentiilor celui care face invitatia, precum, si temeiul legal al acestora. De asemenea, toate actele doveditoare ale pretentiilor vor trebui atasate la invitatie.

In cazurile in care procedura concilierii este obligatorie, lipsa acesteia atrage o deficienta majora a actiunilor introduse, care poate avea urmare pierderea procesului.

Fata de neendeplinirea procedurii concilierii, in doctrina si jurisprudenta s-au evidentiat doua posibilitati de respingere a actiunii:

1. respingerea actiunii ca prematur introdusa, varianta care deriva exclusiv din prevederile art. 720 ¹ Cod procedura civila,
2. respingerea actiuni ca inadmisibila, solutie care are in vedere si o posibila raportare a art. 720¹ Cod procedura civila, la prevederile art.109 alin 2 Cod procedura civila (varianta pe care autorul articolului o impartaseste). Deci, in cazurile in care este obligatorie, lipsa concilierii poate duce la invocarea cu succes a inadmisibilitatii actiunii, cu toate consecintele acesteia: pierdere taxe de timbru, eventual o iesire din termenul de prescriptie.

Exigentele cerute de procedura concilierii

Desi reprezinta o procedura legala obligatorie, concilierea nu este necesar a fi realizata, in mod neaparat, intr-o forma solemna. 

Relevanta este, in acest sens, Decizia nr. 25 din data de 25.01.2011 a Curtii de Apel Timisoara: 
Avand in vedere demersurile ambelor parti, precum si procesul-verbal de conciliere directa nr. 4800/12.10.2009, ar fi excesiv de rigida o interpretare in sensul ca in prezentul litigiu nu s-ar fi realizat incercarea de conciliere prevazuta de art. 7201 din Codul de procedura civila pentru a se putea promova actiunea in fata instantelor judecatoresti. Aceasta, si in considerarea faptului ca prevederile textului mentionat privind efectuarea concilierii prealabile in litigiile comerciale evaluabile in bani sunt obligatorii, in schimb termenele, conditiile, locul, mijloacele si modalitatile de manifestare a vointei partilor, cat si continutul concret al inscrisurilor sunt recomandate in respectivul articol, incepand cu alin. 2, dar nu reprezinta conditii cerute imperios de lege, astfel ca nerespectarea unora dintre acestea nu atrage automat nulitatea concilierii directe, ci numai daca partea dovedeste o vatamare, dovada care in speta nu s-a facut.

Altfel spus, concilierea directa este o procedura prealabila obligatorie, dar nu neaparat formala.

Schimbarile legislative intervenite

In ultimul timp, concilierea directa a suportat trei modificari legislative.

In prima etapa, exista exclusiv concilierea propriu-zisa, care se putea efectua la sediul persoanelor intre care se purta, eventual prin intermediul unor case de avocatura sau a juristilor societatilor comerciale implicate.

Prin aparitia Legii 202/2010, de urgentare a procedurilor, a avut loc introducerea posibilitatii de mediere, ca alternativa la concilierea propriu-zisa. 

Ultima modificare legislativa este si cea mai importanta si o reprezinta inceperea producerii efectelor Noului Cod Civil. Astfel, Noul Cod Civil, intrat in vigoare la 1 octombrie 2011, a unificat, practic, dreptul privat, vorbind, in acest caz de comasarea dreptului comercial in dreptul civil, ca si de abrogarea, ca atare, a Codului Comercial.

Pe de alta parte, consecintele Noului Cod se rasfrang si asupra Codului de Procedura Civila, care este izvorul de drept al concilierii directe. Categoria comerciantilor, asa cum era definita de Codul Comercial, a fost inclusa in cea a profesionistilor, pofesionistii reprezentand o sfera mai larga .

Se pune astfel problema supravietuirii concilierii directe, ca procedura prealabila obligatorie. Fata de aceasta dilema, putem afirma ca procedura concilierii directe nu a fost abrogata, singura diferenta fiind modificarea normelor adresate comerciantilor in norme adresate profesionistilor.


SURSA