Invitatie conferinta "Legea 115/2012 - Obligativitatea sedintei de informare pe intelesul tuturor"

Asociatia O Sansa Pentru Viitor, in parteneriat cu Institutul International de Mediere si Asociatia Centrul Avocatilor Mediatori va invita la Conferinta "Legea 115/2012 - Obligativitatea sedintei de informare pe intelesul tuturor", ce va avea loc in data de 6 aprilie 2013, la Institutul Bancar Roman, Str. Negru Vodă nr. 3, Sector 3, Bucureşti, incepand cu ora 9.30.

Evenimentul se adreseaza atat mediatorilor, cat si justitiabililor. Evenimentul va fi recunoscut de catre Consiliul de Mediere, acordandu-se puncte de formare profesionala.

Pentru mai multe informatii si pentru confirmarea prezentei va rugam sa consultati invitatia si programul conferintei.

Sentinta din anul 2012 care identifica alienarea parentala

Cităm din sentinţa (39500/300/2011 - JUDECĂTORIA SECTORULUI 2 BUCUREŞTI-SECŢIA CIVILĂ) de reinstaurare a autorităţii părinteşti, în care instanţa identifică comportamente alienatoare la părintele custodian unic. Felicităm prin aceasta pe d-na judecător Petrescu pentru excelenta motivare. 

"Pârâta s-a opus ca el să aibă acces la minor şi a făcut tot posibilul să tergiverseze soluţionarea procesului de divorţ, căsătoria a fost desfăcută din culpă comună, nici unul dintre motivele invocate de către pârâta nefiind dovedit în instanţă."

"Un motiv subsidiar este legat şi de faptul că mama nu înţelege ca părinţii au aceleaşi drepturi şi obligaţii faţă de copilul lor minor şi ca pentru binele acestuia trebuie să lase resentimentele deoparte şi să stabilească o cale de comunicare cu tatăl copilului. Din probele dosarului rezultă că aceasta nu face nici un efort în acest sens deşi reclamantul a promovat mai multe acţiuni pentru exercitarea drepturilor părinteşti şi a refuzat să se prezinte la mediator atunci când a fost invitată de către reclamant".

"Copilul are dreptul de a avea doi părinţi pe care trebuie să fie lăsat să îi iubească fără frică sau fără a se simţi vinovat faţă de celălalt părinte, de a dezvolta în mod independent o relaţie de calitate cu fiecare dintre cei doi părinţi, de a nu fi expus la discuţiile în contradictoriu purtate de părinţi, respectiv de a nu fi pus să aleagă care dintre cei doi părinţi are dreptate, de a nu fi expus la comentarii sau comportamente negative din partea unui părinte cu privire la celălalt părinte, de a fi protejat de remarci alienatoare cu privire la celălalt părinte, precum şi de atitudini care desconsideră pe celălalt părinte, de a nu fi obligat să povestească despre activităţile pe care le desfăşoară cu celălalt părinte, respectiv de a fi obligat să spioneze pe celălalt părinte sau nouă familiei a celuilalt părinte."

Fenomenul alienării parentale este un fenomen cu care s-au confruntat majoritatea specialiştilor care lucrează cu copiii ai căror familii se află în divorţ. Fenomenul afectează cazurile judecate în contradictoriu în faţa instanţelor și în care, anterior divorţului, ambii părinţi s-au ocupat cu responsabilitate de minor. In astfel de cazuri ambii părinți se consideră îndreptăţi să continue să aibă o implicare largă în creşterea copilului și, din păcate, uneori aceasta sporește uneori nivelul de conflict și riscul ca unul dintre părinți să recurgă la acest tip de alienare.

În acest moment legea nu este prea clară privitor la alienarea parentală iar specialiştii evită să numească explicit acest fenomen. Deşi legea recunoaşte implicit fenomenul grav de alienare parentală (este vorba de Hotărârea de Guvern nr. 49/2011 identifică Sindromul Stockholm adică efectul alienării de grad ridicat asupra copilului) pentru formele mai puţin grave de alienare, nu există o legislaţie. 

Legiuitorul de bazează pe intuiția instanţelor să identifice şi să contracareze acest fenomen în situațiile incipiente. De aceea este atât important ca bunele practici jurisprudenţiale să fie aduse la cunoştinţa specialiştilor.

Sperăm că, ocazionat de propunerile de modificare ale legii 272/2004, autorităţile competente vor avea în vedere includerea a unor prevederi care să asiste judecătorii specializaţi în cauze cu minori relativ la alienarea parentală.  Depistarea operativă şi instituirea a unor măsuri eficiente de prevenire a acestui abuz emoţional, pe modelul măsurilor introduse în legislaţia braziliană ar fi probabil indicată. A se vedea în acest sens Legea 12318/26.08.2010 din privind alienarea parentală din Brazilia. Legea este considerată ca având efecte reale în descurajarea potențialilor alienatori și preîntâmpinarea agravării situației copiilor aflați în situații de risc. Câteva comentarii ale specialiştilor în domeniu (judecători, psihologi) se pot consulta aici.

Articolul complet poate fi vizualizat accesand urmatorul link. Sursa ARPCC 

Invoiala parintilor nu este motiv temeinic de acordare a custodie unice

Asociația Română pentru Custodia Comună militează pentru stoparea practicii prin care un părinte renunță benevol la autoritatea părintească în fața instanței iar instanța acceptă acest lucru ca motiv temeinic pentru a acorda hotărâri ce implică autoritatea părintească exercitată în mod unic de către celălalt părinte. În acest sens un alt RIL (recurs în interesul legii) este în lucru cu Ministerul Public. Avem o primă reacție oficială a Ministerului în sensul de a confirma că practica despre care ARPCC a avertizat nu este o practică conformă cu legislația.

 "Urmare audienţei din 14 noiembrie 2012, prin care aţi solicitat promovarea unui eventual recurs în interesul legii referitor la problema de drept ce vizează modalitatea de exerciare a autorităţii părinteşti, în situaţia în care există părinţi ce renunţă benevol la acest drept, iar instanţele nu examinează aceste manifestări de voinţă prin prisma interesului superior al  copilului, de a beneficia de custodia comună, vă comunicăm următoarele: Din examinarea hotărârilor judecătoreşti transmise de curţile de apel de la nivelul întregii ţări, s-a constatat că referitor la problema de drept ce vizează „Interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 506 din Noul Cod Civil, raportat la art. 507 şi art. 398 alin.(1) din acelaşi cod, referitor la posibilitatea ca prin învoiala părţilor, autoritatea părintească să fie exercitată doar de către un singur părinte” practica judiciară este majoritar unitară, în sensul că dispoziţiile art. 506 din Noul Cod Civil trebuie interpretate şi aplicate numai prin corelare cu dispoziţiile art. 398 din acelaşi cod, astfel încât se poate lua act de învoiala părinţilor cu privire la exercitarea unilaterală a autorităţii părinteşti, dar numai pentru motive întemeiate şi dacă este în interesul superior al copilului."  (citat din răspunsul PARCHETULUI  DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE, SECŢIA JUDICIARĂ, 20.03.2013)

Totuși, din semnalele pe care le avem din țară, practica este destul de răspândită. Rugăm toți specialiștii care au acces la astfel de sentințe (definitive și irevocabile) să ne pună la dispoziție hotărâri de acest tip pentru a le putea aduce în atenția Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie și Justiţie. (Colectivul ARPCC)