Medierea – intr-o abordare psihologică

Parafranzandu-l pe Descartes, spunem: “Comunic, deci exist”, dar imediat apare corolarul: “Comunic, deci poate aparea o disputa”.

                            

Medierea, din punct de vedere psihologic, este acel proces in care, intre doua personaje aflate in conflict, se interpune un al treilea, neimplicat emotional, cu intentia declarata de a le ajuta sa solutioneze conflictul.

Personajele implicate in conflict pot sa fie mai aproape sau mai departe emotional de conflict. Daca sunt persoane fizice, emotiile pot fi foarte puternice: ura, furie, teama, vinovatie, resentimente in general. Cu toate acestea, simpla lor prezenta in biroul mediatorului denota faptul ca au dorinta de a solutiona conflictul, chiar daca aceasta nu este inca in planul mental constient.

Persoanele juridice sunt reprezentate de persoane care joaca roluri antagoniste, dar intensitatea emotiilor este mai scazuta pentru ca de obicei sunt implicate mai mult prestigiul institutiilor sau zona financiara.Mediatorul trebuie sa aiba in panoplia sa arme precum: echilibru, calm, forta psihica, abilitati de comunicare, de gestionare a situatiilor dificile, reactii rapide, inteligenta si onestitate.

 A rupe bariera dintre parti si a crea o punte de comunicare necesita din partea mediatorului o fina cunoastere a naturii umane si aici intra in scena psihologia. Mediatorul este cel care gestioneaza dinamica grupului, observa si cauta sa transforme relatiile tensionate in relatii neutre sau chiar cordiale, odata ce releva si pozitioneaza pe un palier superior interesul comun al partilor.

Mediatorul este “mana de fier in manusa de catifea”. Fermitatea si abilitatea cu care mediatorul conduce procesul sunt printre cei mai importanti factori de care depinde succesul acestuia.

Regula “Asculta de doua ori mai mult decat vorbeste” se aplica si aici, poate chiar cu un accent sporit pe ascultare. Mediatorul asculta activ si echilibrat partile, misiunea lui fiind una dubla: de a intelege cauza conflictului si mai ales punctul de intersectie al intereselor partilor, cat si de a face partile sa se auda si inteleaga reciproc. Dificila misiune atunci cand emotiile sunt in control.

De aceea, mediatorul neutralizeaza emotiile, sau acolo unde este posibil, le da o coloratura pozitiva, si restructureaza afirmatiile partilor prin reformulare, parafrazare, pozitivare si alte tehnici de comunicare, astfel incat acolo unde inainte era un “Nu” sa apara un “Poate” sau chiar un”Da”.

Fiecare dintre personaje are in mediere sansa de a asculta direct parerea celuilalt si ce este si mai important, efectele pe care situatia o are asupra lui. Are sansa sa realizeze ca cel din fata lui este tot o persoana, din fericire, diferita, si ca a fi diferit nu inseamna a fi automat ostil, dusman. Realizeaza ca emotiile negative, neacceptarea si intoleranta pun un paravan in comunicare si ratiunea nu se mai poate face auzita.

Cand spiritele se linistesc, solutiile incep sa apara. Negocierea inceputa pe pozitii de forta devine o joaca in care amandoi pot castiga, solutia medierii find una de tip castig – castig. Mediatorul este martorul transformarii conflictului in acord, acesta fiind finalul fericit al povestii.

Concluzie

Medierea este o provocare psihologica. Trebuie sa asculti, sa intelegi, sa tolerezi, sa accepti. Trebuie sa iti sustii interesele, cu asertivitate, fara sa lezezi drepturile, demnitatea si libertatea celui din fata ta. Trebuie sa inveti sa traiesti in comunitate, acolo unde granita dintre “eu” si “ceilalti” devine adesea zona de conflict dar care in aceeasi masura este necesara pentru implinirea nevoilor noastre de fiinte sociale.

Autor - Luminița Carmina CODRESCU

Material preluat de pe juridice.ro

In Franta, medierea ar putea deveni noua ramura de drept - dreptul medierii

In Franta, este in faza de test medierea obligatorie, cu aplicabilitate limitata la domeniul familial si doar in doua jurisdictii – Bordeaux si Arras, urmatorul domeniu care ar putea experimenta medierea obligatorie este dreptul muncii, mai precis in cazul concedierilor din societatile in buna stare (proiect de lege a fost initiat in acest sens in luna iulie).

Agnes Tavel, avocata colaboratoare a portalului juridic Village de la Justice, delegata institutionala a Camerei profesionale de mediere si negociere pe langa Ministerul Justitiei si Parlament spune: ”Interventia tertilor moralizatori, purtatori de cuvant si decidenti in locul protagonistilor diferendelor nu mai este o regula de cativa ani incoace. Justitiabilul are la dispozitie cel putin un alt procedeu pentru a iesi din fagasul relational pe care este impins. Ideea este aceeasi, cu siguranta, aceea de a apela la un tert. Dar acest tert nu mai este un decident. Acesta ar trebui sa stie sa-i ajute pe justitiabili sa gaseasca solutia cea mai potrivita. Brusc, justitiabilul nu mai este justitiabil, pentru ca solutia nu mai este judiciara. Acest stravechi sistem de gestiune prin proceduri apare de acum ca prea costisitor”

”In caz de dezacord al parintilor asupra exercitiului autoritatii parentale, judecatorul poate sa le impuna sa apeleze la un mediator”, conform art 373-2-10 din Codul Civil francez. Decizia instantei de a impune partilor medierea inaintea unei infatisari, sunt stabilite printr-un decret din 2010.

„Pentru ca lucrurile sa functioneze, mediatorul trebuie sa fie un profesionist care sa aduca partile la un acord”. 

Cum se pozitioneaza avocatii fata de aceasta disciplina si probabil, viitoare ramura de drept (dreptul medierii)? "Profesionisti ai interpretarii textelor, juristii nu stiu deocamdata cum sa intervina in arta care le-a construit reputatia: retorica. Ei nu stiu sa aduca pacea si totusi, nu acesta era miezul acestei meserii? Avocatii sunt nefericitii mostenitori ai acestei derive a incercarii de calmare prin cuvinte: ei au invatat sa cultive sofistica, ba chiar eristica, in loc sa practice retorica, aceasta cautare a intelepciunii, a distantarii fata de evenimente pentru a reflecta asupra lor si a lua decizii cu tot calmul necesar”.

Du droit de la médiation au droit à la médiation. Par Agnès Tavel, Avocat

Gyorgy Frunda, consilier onorific al primului ministru - Una dintre puterile institutiei mediatorului este independenta

Intr-un interviu acordat medierenet.ro Gyorgy Frunda a declarat ca: „medierea este o institutie complet noua, necunoscuta pina acum in viata juristilor din Romania. Este o deschidere pentru o rezolvare amiabila a situatiilor conflictuale, care pentru omul in proces, care traieste o stare tensionata, de incertitudine,  este benefica”.

Acesta considera ca medierea va deveni eficienta cand cetatenii vor cunoaste legea, cand instantele judecatoresti  vor folosi aceasta procedura; succesul acestei noi institutii depinde si de calitatea, pregatirea si competentele mediatorilor.

„Eu cred ca mediatorii ar trebui sa aibe toti pregatire juridica. O sa vedeti, prezic acum, ca aceia care au pregatire juridica, cei care cunosc procedurile penale si civile, care stiu, care au aparut in fata unei instante si care au avut cauze civile sau penale vor rezolva mult mai usor aceste dosare de mediere decat cei care, ca sa dau un exemplu, sunt ingineri sau nu cunosc aceste proceduri”.

Aceste spune ca deja sunt foarte multi mediatori la nivel national!!!

            "Institutia medierii nu poate fi sustinuta financiar de stat, pentru ca nu este parte a sistemului juridic din Romania".

Gyorgy Frunda vede mediatorul ca fiind  un om de o moralitate impecabila, cu o recunoastere sociala mare, in care ambele parti pot avea incredere. "Viitorul institutiei medierii depinde si de calitatea mediatorului. In primul rand de calitatea mediatorului, de omul mediator. La el este cheia succesului institutiei medierii".