Incepand cu 01 octombrie 2012, daca ai un litigiu sau un conflict este obligatorie o vizita la mediator !

Conform art 1 din Legea nr. 192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator, modificata prin Legea 115/2012 „Medierea reprezintă o modalitate de soluţionare a conflictelor pe cale amiabilă, cu ajutorul unei terţe persoane specializate în calitate de mediator, în condiţii de neutralitate, imparţialitate, confidenţialitate şi având liberul consimţământ al părţilor”.

Dacă legea nu prevede altfel, părţile, persoane fizice sau persoane juridice, sunt obligate să participe la şedinţa de informare privind medierea, inclusiv după declanşarea unui proces în faţa instanţelor competente, în vederea soluţionării pe această cale a conflictelor în materie civilă, de familie, în materie penală, precum şi în alte materii, în condiţiile prevăzute de prezenta lege.

Nu pot face obiectul medierii drepturile strict personale, cum sunt cele privitoare la statutul persoanei, precum şi orice alte drepturi de care părţile, potrivit legii, nu pot dispune prin convenţie sau prin orice alt mod admis de lege.

Medierea reprezintă o activitate de interes public.

Conform art 6 din Legea nr. 192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator, modificata prin Legea 115/2012 „Organele judiciare şi arbitrale, precum şi alte autorităţi cu atribuţii jurisdicţionale informează părţile asupra posibilităţii şi a avantajelor folosirii procedurii medierii şi le îndrumă să recurgă la această cale pentru soluţionarea conflictelor dintre ele”.

Potrivit art 26 pct 3 din Legea nr. 192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator, modificata prin Legea 115/2012 „Pentru activitatea de informare şi consiliere a părţilor cu privire la procedura medierii şi avantajele acesteia, îndeplinită potrivit legii anterior încheierii contractului de mediere, mediatorul nu poate pretinde onorariu”, insa in situatia in care la mediator se prezinta o singura parte, mediatorul poate face, potrivit art 43 pct 4 din lege,  demersuri legale pe care le consideră necesare pentru invitarea celeilalte parti  la mediere (ex. invitatii scrise trimisa cu confirmare de primire), iar costurile acestor demersuri vor fi suportate de partea care a demarat procedura de mediere in baza unui contract de premediere. Dacă una dintre părţi refuză, în scris, în mod explicit, medierea ori nu răspunde invitaţiei menţionate mai sus ori nu se prezintă de două ori la rând la datele fixate pentru semnarea contractului de mediere, medierea se consideră neacceptată.

„Mediatorul nu poate reprezenta sau asista vreuna dintre părţi într-o procedură judiciară ori arbitrală având ca obiect conflictul supus medierii”, potrivit art 36 din legea medierii.

Potrivit art 43 alin 2 indice 1 din legea mentionata mai sus „În procesele şi cererile în materie civilă şi comercială, înainte de introducerea cererii de chemare în judecată, părţile pot încerca soluţionarea litigiului prin mediere”.

Art 58 pct 4 din lege „În cazul în care conflictul mediat vizează transferul dreptului de proprietate privind bunurile imobile, precum şi al altor drepturi reale, partaje şi cauze succesorale, sub sancţiunea nulităţii absolute, acordul de mediere redactat de către mediator va fi prezentat notarului public sau instanţei de judecată, pentru ca acestea, având la bază acordul de mediere, să verifice condiţiile de fond şi de formă prin procedurile prevăzute de lege şi să emită un act autentic sau o hotărâre judecătorească, după caz, cu respectarea procedurilor legale. Acordurile de mediere vor fi verificate cu privire la îndeplinirea condiţiilor de fond şi de formă, notarul public sau instanţa de judecată, după caz, putându-le aduce modificările şi completările corespunzătoare cu acordul părţilor”, „În cazul în care legea impune îndeplinirea condiţiilor de publicitate, notarul public sau instanţa de judecată va solicita înscrierea contractului autentificat, respectiv a hotărârii judecătoreşti în Cartea Funciară.”

Art 59 indice 2 „Cererea adresată instanţei, privind pronunţarea unei hotărâri care să consfinţească înţelegerea părţilor rezultată din acordul de mediere, este scutită de plata taxei judiciare de timbru, cu excepţia cazurilor în care acordul de mediere priveşte transferul dreptului de proprietate asupra unui bun imobil, a altor drepturi reale, partaje şi cauze succesoral.”. Daca s-a platit taxa de timbru pentru alte actiuni, potrivit art 63 pct 2  „Odată cu pronunţarea hotărârii, instanţa va dispune, la cererea părţii interesate, restituirea taxei judiciare de timbru, plătită pentru învestirea acesteia, cu excepţia cazurilor în care conflictul soluţionat pe calea medierii este legat de transferul dreptului de proprietate, constituirea altui drept real asupra unui bun imobil, partaje şi cauze succesorale”. Hotărârea de expedient pronunţată conform prevederilor prezentei legi constituie titlu executoriu.

Medierea în cazul unui litigiu pe rolul instanţelor de judecată

Art. 60.1[1]

(1) În litigiile ce pot face, potrivit legii, obiect al medierii sau al altei forme alternative de soluţionare a conflictelor, părţile şi/sau partea interesată, după caz, sunt ţinute să facă dovada că au participat la şedinţa de informare cu privire la avantajele medierii, în următoarele materii:

a) în domeniul protecţiei consumatorilor, când consumatorul invocă existenţa unui prejudiciu ca urmare a achiziţionării unui produs sau unui serviciu defectuos, a nerespectării clauzelor contractuale ori garanţiilor acordate, a existenţei unor clauze abuzive cuprinse

în contractele încheiate între consumatori şi operatorii economici ori a încălcării altor drepturi prevăzute în legislaţia naţională sau a Uniunii Europene în domeniul protecţiei consumatorilor;

b) în materia dreptului familiei, în situaţiile prevăzute la art. 64 (continuarea căsătoriei; partajul de bunuri comune;exerciţiul drepturilor părinteşti;stabilirea domiciliului copiilor; contribuţia părinţilor la întreţinerea copiilor;orice alte neînţelegeri care apar în raporturile dintre soţi cu privire la drepturi de care ei pot dispune potrivit legii; acordurile de mediere încheiate de părţi, în cauzele/conflictele ce au ca obiect exerciţiul drepturilor părinteşti, contribuţia părinţilor la întreţinerea copiilor şi stabilirea domiciliului copiilor, îmbracă forma unei hotărâri de expedient (mediatorul va veghea ca rezultatul medierii să nu contravină interesului superior al copilului, va încuraja părinţii să se concentreze în primul rând asupra nevoilor copilului, iar asumarea responsabilităţii părinteşti, separaţia în fapt sau divorţul să nu impieteze asupra creşterii şi dezvoltării acestuia.)

 c) în domeniul litigiilor privind posesia, grăniţuirea, strămutarea de hotare, precum şi în orice alte litigii care privesc raporturile devecinătate;

d) în domeniul răspunderii profesionale în care poate fi angajată răspunderea profesională, respectiv cauzele de malpraxis, în măsura în care prin legi speciale nu este prevăzută o altă procedură;

e) în litigiile de muncă izvorâte din încheierea, executarea şi încetarea contractelor individuale de muncă;

f) în litigiile civile a căror valoare este sub 50.000 lei, cu excepţia litigiilor în care s-a pronunţat o hotărâre executorie de deschidere a procedurii de insolvenţă, a acţiunilor referitoare la Registrul Comerţului şi a cazurilor în care părţile aleg să recurgă la procedurile prevăzute la art. 999–1018 din Codul de procedură civilă;

g) în cazul infracţiunilor pentru care acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate şi împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală, după formularea plângerii, dacă făptuitorul este cunoscut sau a fost identificat, cu condiţia ca victima să îşi exprime consimţământul de a participa la şedinţa de informare împreună cu făptuitorul.

Dovada participării la şedinţa de informare privind avantajele medierii într-o anumită materie se face printr-un proces-verbal de informare eliberat de mediatorul care a realizat informarea.

„La închiderea procedurii de mediere, mediatorul este obligat, în toate cazurile, să transmită instanţei de judecată competente acordul de mediere şi procesul-verbal de încheiere a medierii în original şi în format electronic dacă părţile au ajuns la o înţelegere

sau doar procesul-verbal de încheiere a medierii în situaţiile prevăzute la art. 56 alin. (1) lit. b) şi c).”, art 61 pct 2 din legea medierii.

            Pentru desfăşurarea procedurii de mediere, judecarea cauzelor civile de către instanţele judecătoreşti sau arbitrale va fi suspendată la cererea părţilor. Cursul termenului perimării este suspendat pe durata desfăşurării procedurii de mediere, dar nu mai mult de 3 luni de la data

semnării contractului de mediere. Cererea de repunere pe rol este scutită de taxa judiciară de timbru.

            În cauzele penale medierea trebuie să se desfăşoare astfel încât să fie garantat dreptul fiecărei părţi la asistenţă juridică şi, dacă este cazul, la serviciile unui interpret. Procesul-verbal întocmit potrivit prezentei legi, prin care se închide procedura medierii, trebuie să arate dacă părţile au beneficiat de asistenţa unui avocat şi de serviciile unui interpret ori, după caz, să menţioneze faptul că au renunţat expres la acestea.

România a devenit membră a Grupului de Acţiune privind Medierea

România a devenit membru deplin al Grupului de Acţiune privind Medierea, cu ocazia participării Ministrul afacerilor externe, Titus Corlăţean,, în marja celei de-a 67-a sesiuni a Adunării generale ONU, la o întrevedere cu şefii de delegaţii ai statelor membre ale Grupului.

Reuniunea a fost organizată de miniştrii de externe ai Finlandei şi Turciei, state iniţiatoare ale rezoluţiei Adunării Generale a ONU pe tema întăririi rolului medierii în rezolvarea pe cale paşnică a disputelor, prevenirea şi soluţionarea conflictelor. 

Ministrul român a subliniat importanţa continuării eforturilor pentru întărirea rolului medierii ca instrument de prevenire şi soluţionare prin mijloace paşnice a conflictelor. Ideea a fost reluată şi de alţi participanţi, printre care miniştri afacerilor externe ai Suediei, Turciei, Finlandei, României, Marocului, Sloveniei, secretarul general al OSCE, Lamberto Zannier.

Ministrul Titus Corlăţean a evidenţiat importanţa cooperării şi coordonării între actorii implicaţi în procesele de mediere si a prezentat o serie de propuneri concrete pentru viitor, evidenţiind faptul ca Romania îşi propune să-şi asume un rol activ în calitate de membru al Grupului. Printre altele, a propus asocierea organizaţiilor regionale şi sub-regionale, dar şi organizaţiilor neguvernamentale în activităţi de mediere, continuarea consolidării bazei normative în cadrul ONU, utilizarea medierii în contexte precum disputele pe teme de mediu, comerciale sau pentru resurse naturale. De asemenea a evocat posibilitatea creării unei baze de date, gestionată de ONU, care să permită accesul la informaţii relevante privind procesele de mediere reusite.

Grupul de Prieteni ai Medierii, un format de dialog şi cooperare pe tema promovării principiilor medierii ca mijloc de prevenire şi soluţionare pe cale paşnică a conflictelor, este format parte 34 de state membre ONU, printre care şi România, şi şapte organizaţii politice regionale şi ONU.

Ministerul Afacerilor Externe

AUTENTIFICAREA ACORDULUI DE MEDIERE

Pornim de la prevederile art. 58 (1) din Legea 192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator “Când părţile aflate în conflict au ajuns la o înţelegere, se redactează un acord care va cuprinde toate clauzele consimţite de acestea şi care are valoarea unui înscris sub semnătură privată”.

Acordul de mediere are valoarea  unui înscris sub semnatură privată, care face deplină dovada între părti cu privire la cele înscrise în cuprinsul acestuia. Acordul de mediere are valoarea unui contract între părţi, acestea fiind obligate să respecte toate angajamentele asumate prin acord.   

Conform legii 115/2012 

- articolul 58 alin 4 din legea  192/2006 modificat are urmatorul cuprins: "(4) In cazul in care conflictul mediat vizeaza transferul dreptului de proprietate privind bunurile imobile, precum si al altor drepturi reale, partaje si cauze succesorale, sub sanctiunea nulitatii absolute, acordul de mediere redactat de catre mediator va fi prezentat notarului public sau instantei de judecata, pentru ca acestea, avand la baza acordul de mediere, sa verifice conditiile de fond si de forma prin procedurile prevazute de lege si sa emita un act autentic sau o hotarare judecatoreasca, dupa caz, cu respectarea procedurilor legale. Acordurile de mediere vor fi verificate cu privire la indeplinirea conditiilor de fond si de forma, notarul public sau instanta de judecata, dupa caz, putandu-le aduce modificarile si completarile corespunzatoare cu acordul partilor".

- dupa art 58 alin 4 s-a introdus alin (4') "Mediatorul este tinut de obligatiile prevazute la alin. (4) si in cazul in care prin acordul de mediere se constituie, se modifica sau se stinge orice drept real imobiliar."

-art 59 din legea 192/2006 : alin 1 "Partile pot solicita notarului public autentificarea, in conditiile legii si cu respectarea procedurilor legale, a intelegerii lor." alin 2 "Partile se pot infatisa la instanta judecatoreasca pentru a cere, indeplinind procedurile legale, sa se dea o hotarare care sa consfinteasca intelegerea lor. Competenta apartine fie judecatoriei in a carei circumscriptie isi are domiciliul sau resedinta ori, dupa caz, sediul oricare dintre parti, fie judecatoriei in a carei circumscriptie se afla locul unde a fost incheiat acordul de mediere. Hotararea prin care instanta incuviinteaza intelegerea partilor se da in camera de consiliu si constituie titlu executoriu in conditiile legii. Dispozitiile art. 432-434 din Codul de procedura civila se aplica in mod corespunzator."

Cand se impune autentificarea acordului de mediere?

-partile doresc ca înţelegerea lor să fie verificată sub aspectul legalitaţii de către un notar şi să aibă forma unui înscris autentic;

-legislaţia obligă , pentru ca o întelegere sa producă efecte juridice, să îmbrace această formă pentru însăşi validitatea actului.                 

În situaţia în care, prin mediere, se rezolvă o  dispută privitoare la imobile iar părţile, prin acordul rezultat din mediere agreează soluţii, care privesc transferul proprietaţii asupra imobilelor, acordul de mediere trebuie supus procedurii notariale a autentificării pentru a se produce efectele urmărite de parţi : transferul proprietaţii.  Este o cerinţă a legii române, ca toate actele prin care parţile îşi manifestă voinţa de a transfera proprietatea asupra imobilelor să fie întocmite în forma autentică pentru a fi valabile .

Excepţie fac doar situaţiile în care medierea are loc pe parcursul unui litigiu. Atunci când părţile sunt intr-o procedură judiciară si soluţionează prin mediere litigiul dedus judecaţii, ele pot prezenta acordul de mediere  instantei de judecată, care va pronunţa o hotarăre,  ce va consfinţi înţelegerea părţilor. In această situaţie, hotărârea judecătorească are aceeaşi valoare ca şi înscrisul autentic întocmit de notarul public şi va produce efectul  transferului de proprietate.

În consecinţă, în cazurile în care disputa priveste transferul proprietaţii asupra unor imobile, 
mediatorul are obligatia etică si legală (art. 29, Legea 192/2006) să dea explicatii părţilor şi cu privire la efectul acordului de mediere. "(1) Mediatorul are obligaţia să dea orice explicaţii părţilor cu privire la activitatea de mediere, pentru ca acestea să înţeleagă scopul, 
limitele şi efectele medierii, în special asupra raporturilor ce constituie obiectul conflictului. 
(2) Mediatorul trebuie să asigure ca medierea să se realizeze cu respectarea libertăţii, demnităţii şi a vieţii private a părţilor".

Astfel, părţile vor fi informate că acordul de mediere are valoarea unui înscris sub semnatură privată,  care nu poate produce efecte în privinţa transferului de proprietate. Pentru ca acordul de mediere să fie implementat  şi, în consecinta, să opereze acest transfer este nevoie ca acordul de mediere  să fie supus procedurii de autentificare.

Notarul public este investit de lege cu puterea de a da forma autentică unui înscris.

Procedura notarială a autentificării presupune îndeplinirea unor rigori de întocmire a înscrisurilor. Astfel:
- notarul public verifică şi asigură  respectarea tuturor conditiilor de forma si de fond, pe care trebuie sa le îmbrace  intelegerea partilor astfel încât aceasta să dea naştere efectelor conforme vointei lor interne.

- la autentificarea unui înscris, notarul public verifică identitatea părţilor, se asigură ca actul întocmit în formă autentică respectă voinţa lor iar părţile semnează înscrisul în faţa notarului.

În consecinţă, notarul nu poate autentifica acordul de mediere , care este un înscris semnat de părţi în faţa mediatorului, în cadrul procedurii de mediere. Notarul public va lua act de înţelegerea părţilor consemnată în acordul de mediere si va redacta un nou înscris potrivit rigorilor procedurii de autentificare notarială. Acest înscris  va cuprinde clauzele  acordului de mediere şi va fi semnat de părţi în faţa notarului public.    

Procedura autentificării este cea mai complexă procedură notarială. În cadrul acestei proceduri notarul:

-          stabileşte şi verifică identitatea părţilor

-          ia consimţământul părţilor

-          părţile semnează toate exemplarele înscrisului în faţa notarului public,  inclusiv anexele care fac parte din înscris şi, dacă este cazul, înscrisul este semnat şi de cel care a redactat înscrisul.

Această ultimă menţiune privind redactarea este importantă întrucât, potrivit art.44 din Legea 36/1995 privind notarii publici şi activitatea notarială, înscrisurile pentru care legea prevede formă autentică „vor fi redactate numai de notarii publici, avocatul părţii interesate sau de consilierul ori reprezentantul legal al persoanei juridice. Persoanele care au pregătire juridică superioară vor putea redacta înscrisurile în care figurează ca parte, ele, soţii, cunoscuţii ori descendenţii lor".

 În acest caz, trebuie precizat că toate soluţiile agreate de părţi prin acordul de mediere vor primi formă juridică prin actul autentificat de notarul public care, separat de regulile privind identitatea, consimţământul şi semnătura, este obligat să verifice conţinutul sub aspectul condiţiilor de fond şi de formă şi să verifice toate documentele necesare autentificării actului. Astfel, în cazul actelor prin care se constituie, transmite sau modifică drepturi reale sau dezmembrăminte ale proprietăţii este obligatorie obţinerea de către notarul public conform Legii 7/1996-Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare, extrasul de carte funciară pentru autentificare sau, în situaţii excepţionale a certificatului de sarcini.

Conform dispoziţiilor Codului Fiscal şi a Codului de Procedură Fiscală în cazul înstrăinărilor imobiliare sau a mijloacelor de transport este obligatorie obţinerea certificatului de  atestare fiscală din care să rezulte că toate impozitele şi taxele locale sunt achitate la zi.

Conform art.77¹ alin.6 din Codul Fiscal - „Impozitul pe veniturile din tranzacţiile imobiliare  se va calcula şi se va încasa de notarul public înainte de autentificarea actului sau, dupã caz, întocmirea încheierii de finalizare a succesiunii. Impozitul calculat şi încasat se vireazã pânã la data de 25 inclusiv a lunii urmãtoare celei în care a fost reţinut”

Conform art.56 din Legea 7/1996 - Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare - „Notarul public care a întocmit actul privitor la un drept tabular este obligat să ceară din oficiu înscrierea în cartea funciară la biroul teritorial în a cărei rază de activitate se află imobilul".Despre exercitarea acestei obligaţii se va face menţiune expresă în cuprinsul actului sau, după caz, al certificatului de moştenitor. Menţiunea se va face în cazul în care pentru bunurile din masa succesorală s-a deschis carte funciară sau există documentaţie cadastrală. La autentificarea actelor prin care se constituie, se modifică sau se stinge un drept real imobiliar, notarul public va solicita un extras de carte funciară pentru autentificare sau, după caz, certificat de sarcini. Pe perioada valabilităţii extrasului de carte funciară pentru autentificare, registratorul nu va efectua nici un fel de înscriere în cartea funciară, cu excepţia aceleia pentru care a fost eliberat extrasul”.