Comunicat de presă Consiliul de Mediere

Consiliul de Mediere, organism naţional de reglementare, organizare şi control în domeniul medierii salută şi sprijină initiativa Consiliului Superior al Magistraturii din data de 28.11.2012 prin care a propus Guvernului României modificarea legislaţiei în domeniu vizând procedura informării.

Modificarea propusă a fost identificată ca fiind absolut necesară pentru a se da eficienţă noii proceduri privind informarea cu privire la mediere care trebuie să devină aplicabilă de la 9 ianuarie 2013. Propunerea este rodul întâlnirilor de lucru desfăşurate la nivel interinstituţional între Consiliul de Mediere, Consiliul Superior al Magistraturii şi Ministerul Justiţiei.

Consiliul de Mediere solicită sprijinul Ministerului Justiţiei, susţinător constant al medierii în România, în vederea materializării demersurilor necesare pentru ca propunerea formulată de Consiliul Superior al Magistraturii să fie încorporată în actul normativ reglementand medierea şi profesia de mediator.

Consiliul de Mediere, 30.11.2012

Ghid de bune practici pentru medierea transfrontaliera

Mediatorii si magistratii vor avea in curand un ghid de bune practici privind medierea transfrontaliera. Timisoara a gazduit conferinta finala a proiectului “Promovarea medierii in cauzele transfrontaliere in materie civila”, la care au participat mediatori, judecatori si experti din cadrul Ministerului roman al Justitiei, precum si din statele partenere in proiect: Olanda, Germania, Bulgaria si Republica Moldova.

Obiectivul proiectului inceput in mai 2011 a fost promovarea medierii in cauzele cu elemente de extraneitate, prin organizarea de sesiuni de formare profesionala pentru judecatori, mediatori, reprezentanti ai institutiilor centrale din Statele Membre partenere; elaborarea unui Ghid de bune practici pentru specialistii in domeniu, precum si prin distribuirea unor brosuri de informare catre publicul larg, in scopul explicarii procedurii medierii in cauzele transfrontaliere.

Aproximativ 150 de judecatori, mediatori si specialisti de la nivelul ministerelor au fost instruiti prin intermediul a sase sesiuni de lucru, in abordarea cauzelor de mediere cu element de extraneitate. Publicul larg va fi informat despre posibilitatile de recurgere la medierea transfrontaliera, prin intermediul unei brosuri ce va fi tiparita si distribuita in 50.000 de exemplare (in limbile romana, engleza si franceza) la nivelul statelor partenere. „Toti practicienii si magistratii vor avea o sursa importanta de informare din brosura, dar mai ales din Ghidul de bune practici realizat in cadrul proiectului”, a declarat la conferinta de inchidere de la Timisoara Lidia Barac, presedintele Curtii de Apel Timisoara.

Prima din cele 5 Teme prezente in Ghid, „Privire de ansamblu asupra medierii in conflictele transfrontaliere – izvoare si domeniu de aplicare”, a fost prezentata de Zeno Daniel Sustac, expert in cadrul proiectului.

Inca din 2002, la nivelul Uniunii Europene s-au facut eforturi pentru construirea unei legislatii in domeniul medierii trasfrontaliere. Actul normativ care sta la baza acestuit tip de mediere este Directiva 2008/52/CE privind medierea. In prezentarea sa Zeno Sustac a atras atentia asupra diferentelor dintre medierea transfrontaliera si cea internationala, precizand ca prima intervine in situatiile in care partile unei dispute apartin statelor membre ale Uniunii Europene.

Cutuma sau obiceiul, actele normative interne sau internationale, practica judiciara, contractele intre parti, uzantele diplomatice, tratatele internationale, Conventia de la Haga sau recomandarile si directivele organizatiilor si institutiilor europene constituie izvoare ale medierii transfrontaliere in UE.

In prezentarea sa Zeno Sustac a enumerat si cele mai intalnite domenii in care se utilizeaza medierea transfrontaliera. Disputele din materia civila, familiala, comerciala, penala si privind protectia consumatorului sunt cele in care medierea trasfrontaliera functioneaza foarte bine, dar lista se poate extinde la aproape orice tip de conflict.

Pregatirea mediatorilor si costurile medierii sunt capitole importante in Directiva 2008/52/CE. Oficialii europeni considera ca sunt necesare mecanisme de control cu privire la calitatea serviciului de mediere in statele membre, asa cum este necesara si adoptarea unor Coduri deontologice si de conduita ale mediatorilor. „La nivelul UE se vorbeste despre un Brevet european de mediator si vor fi impuse anumite cerinte pentru cei care vor sa profeseze la un anumit nivel”, crede Zeno Sustac. El a mai precizat ca, in privinta costurilor medierii, „daca vorbim de posibilitatea subventionarii de catre stat a serviciului de mediere, este loc poate pentru un model asemanator avocatilor din oficiu, pentru anumite situatii.”

„Importanta formarii mediatorilor in domeniul conflictelor transfrontaliere”, Tema 2 din Ghid, a fost prezentata de Esperanza Torrijos Perez, mediator si avocat, impreuna cu Dietmar App, mediator si avocat, reprezentantii organizatiei nonguvernamentale MIKK (Mediation in International Child Conflicts) Germania. Sanda Lungu, judecator la Curtea de Apel Craiova si membru GEMME (Asociatia Europeana a judecatorilor care sprijina medierea), a prezentat Tema 5 din Ghid – „Promovarea si aplicarea medierii transfrontaliere. Aspecte legislative”

Proiectul “Promovarea medierii in cauzele transfrontaliere in materie civila” a beneficiat de finantare europeana prin Programul Specific “Justitie Civila” 2010 al Comisiei Europene.

http://www.clubmediatori.ro/2012/11/28/ghid-de-bune-practici-pentru-medierea-transfrontaliera/?lang=ro

CSM vrea informare obligatorie pt mediere

"Azi in CSM Plenul a aprobat propunerea mea de a solicita MJ sa promoveze un proiect de modificare a Legii medierii pentru a face aplicabila procedura informarii obligatorii. Iata mai jos motivarea noastra si textele propuse.

Prin Legea nr. 115/2012 s-a completat si modificat Legea nr. 192/2006 privind medierea si organizarea profesiei de mediator. Aceasta din urma lege a avut ca scop principal degrevarea instantelor de un numar important de cauze. De la intrarea ei în vigoare în anul 2008 si pâna în prezent numarul medierilor procesuale nu a depasit câteva sute de cauze anual, justitiabilii nefiind falimiarizati cu aceasta institutie.

Ca urmare, s-a gândit realizarea unei proceduri de informare. Mai întâi prin Legea nr. 370/2009 s-a prevazut în mod imperativ ca organele judiciare sa informeze partile cu privire la posibilitatea si avantajele medierii si sa le îndrume sa recurga la ea. În concret, aceasta obligativitate nu a dat rezultate. O noua procedura de informare a fost introdusa  prin legea 115/2002.

Astfel, prin aceasta lege:
a. a fost modificat art. 2 din legea 192/2006 care are acum urmatorul continut: `Art. 2 – (1) Daca legea nu prevede altfel, partile, persoane fizice sau persoane juridice, sunt obligate sa participe la sedinta de informare privind medierea, inclusiv dupa declansarea unui proces în fata instantelor competente, în vederea solutionarii pe aceasta cale a conflictelor în materie civila, de familie, în materie penala, precum si în alte materii, în conditiile prevazute de prezenta lege. Dispozitiile art. 182 alin. (1) pct. 1 lit. e) din Codul de procedura civila ramân aplicabile în mod corespunzator.`.
b. a fost introdus în lege art. 601  cu urmatorul continut: `(1) In litigiile ce pot face, potrivit legii, obiect al medierii sau al altei forme alternative de solutionare a conflictelor, partile si/sau partea interesata, dupa caz, sunt tinute sa faca dovada ca au participat la sedinta de informare cu privire la avantajele medierii, in urmatoarele materii (…)`.

Prin urmare, nu medierea ar fi obligatorie, ci doar participarea partilor/partii la sedinta de informare. Acest text ridica însa problema eficientei noii proceduri, atât timp cât legea nu prevede nicio sanctiune a neîndeplinirii sale.

Singura sanctiune care se poate aplica este cea din art. 1081 din C.pr.civ.: `(1) Daca legea nu prevede altfel, instanta, potrivit dispozitiilor prezentului articol, va putea sanctiona urmatoarele fapte savârsite în legatura cu procesul, astfel: 1. cu amenda judiciara de la 50 lei (RON) la 700 lei (RON): f) refuzul partii de a se prezenta la sedinta de informare cu privire la avantajele medierii, în situatiile în care a acceptat, potrivit legii`. Aceeasi reglementare este preluata si de art. 187 din Noul C.pr.civ.  `Încalcarea obligatiilor privind desfasurarea procesului. Sanctiuni: (1) Daca legea nu prevede altfel, instanta, potrivit dispozitiilor prezentului articol, va putea sanctiona urmatoarele fapte savârsite în legatura cu procesul, astfel: 1. cu amenda judiciara de la 100 lei la 1.000 lei: f) refuzul partii de a se prezenta la sedinta de informare cu privire la avantajele medierii, în situatiile în care a acceptat, potrivit legii`.

Ca urmare, singura sanctiune a neparticiparii la sedinta de informare cu privire la mediere este doar pentru partea care a acceptat procedura, dar care nu s-a prezentat la ea, tergiversând astfel solutionarea cauzei. Oricum, chiar daca se aplica amenda judiciara, nu exista vreo sanctiune cu privire la cererea de chemare în judecata introdusa, instanta fiind tinuta sa continue solutionarea cauzei. Ceea ce lipeste de efect noua procedura, al carei scop este convingerea partilor de a ramâne în mediere si a degreva astfel instantele.

Ca urmare, pentru a da eficienta noii proceduri de informare care este obligatorie potrivit art.2, introdusa prin art. 601, este nevoie de o prevedere cu privire la consecinta nerespectarii sale. Întrucât la procedura de informare se poate apela înainte de sesizarea instantei, dar si ulterior acesteia, este nevoie ca noul text sa priveasca ambele ipoteze.

Astfel, propunem ca dupa art 2 alin. 1 sa se introduca un nou alineat, alin.1 ind.1, cu urmatorul continut:

”Instanţa va respinge cererea de chemare în judecată ca inadmisibilă în caz de neîndeplinire de catre reclamant a obligaţiei de a participa la şedinţa de informare privind medierea anterior introducerii cererii de chemare în judecată, sau după declanşarea procesului până la termenul dat de instanţă în acest scop, pentru litigiile în materiile prevăzute de art. 60¹ lit.a-f din lege.”

În felul acesta accesul partilor la justitie nu este împiedicat: procedura de informare este sumara, este gratuita (art. 61 alin. 1 teza a treia din lege), daca nu s-a apelat la ea mai înainte de formularea cererii de chemare în judecata, aceasta lipsa poate fi complinita pe parcursul judecatii si actiunea poate fi introdusa din nou daca este urmata procedura de informare.

De asemenea, întrucât sedinta de informare nu poate avea loc decât cu participarea ambelor parti, este evident ca, în situatia în care pârâtul nu se prezinta sau nu accepta informarea, nu se poate încheia un proces verbal de informare, potrivit art. 60 ind 1 alin. (2) din lege. În acest caz, se impune modificarea acestuia, dupa cum urmeaza:

 “(2) În sensul alin. (1), dovada participării la şedinţa de informare privind avantajele medierii într-o anumită materie se face printr-un proces-verbal de informare eliberat de mediatorul care a realizat informarea. Dacă una dintre părţi refuză, în scris, în mod explicit, informarea ori nu răspunde invitaţiei menţionate la art. 43 alin. (1) ori nu se prezintă de două ori la rând la datele fixate pentru şedinţa de informare, se întocmeşte un proces-verbal, care se depune la dosarul instanţei şi judecătorul va  trece la judecarea cauzei”

Dat fiind faptul ca Legea nr. 115/2002 este deja în vigoare si art. 601 va fi aplicabil de la 9 ianuarie 2013, opinam ca ar fi necesara introducerea textului propus pe cale de Ordonanta de urgenta a Guvernului".

Cristi Danilet, judecator

COMUNICAT Consiliul de Mediere

Noua echipa de conducere a Consiliului de Mediere, compusa din domnii Dorin Valeriu Badulescu-presedinte si Zeno Daniel Sustac-vicepresedinte, anunta ca prin proiectele care se vor initia incepand cu luna decembrie 2012, imaginea institutionala a organismului de reglementare, organizare si control a profesiei de mediator va capata o noua dimensiune prin angrenarea directa in programul de dezvoltare a medierii la nivel european si prin implicarea directa a conducerii Consiliului impreuna cu corpul profesional al mediatorilor din Romania in consolidarea structurilor europene.

Consecinta acestei implicari la nivel european va determina o mai buna aplicare si transpunere a reglementarilor in domeniu, facilitand un plus de vizibilitate a mediatorilor la nivel institutional national.

In acest sens presedintele si vicepresedintele Consiliului de Mediere vor participa in calitate de experti, la Conferinta intitulata “Justice in austerity: challenges and opportunities for access to justice” care se va desfasura la Parlamentul European- Bruxelles in perioada 6-7 decembrie 2012. De asemenea, la nivel national, luna ianuarie 2013 va fi declarata “Luna portilor deschise la Consiliul de Mediere”, in vederea transpunerii in practica a prevederilor Legii nr. 115 / 2012 aplicabile incepand cu data de 09.01.2013.

           Presedinte,                                                Vicepresedinte,

Dorin Valeriu BADULESCU                         Zeno Daniel SUSTAC

CdM

Lansare de carte

Dispozitii legale in medierea cauzelor penale

Legea 192/2006 privind medierea si organizarea profesiei de mediator, modificata si completata prin Legea 370/2009 si Legea 115/2012 (actualizata)

Art. 67

(1) Dispoziţiile din prezenta lege se aplică în mod corespunzător şi în cauzele penale care privesc infracţiuni pentru care, potrivit legii, retragerea plângerii prealabile sau împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală.

(2) Nici persoana vătămată şi nici făptuitorul nu pot fi constrânşi să accepte procedura medierii.

Art. 68

(1) În cauzele penale medierea trebuie să se desfăşoare astfel încât să fie garantat dreptul fiecărei părţi la asistenţă juridică şi, dacă este cazul, la serviciile unui interpret. Procesul-verbal întocmit potrivit prezentei legi, prin care se închide procedura medierii, trebuie să arate dacă părţile au beneficiat de asistenţa unui avocat şi de serviciile unui interpret ori, după caz, să menţioneze faptul că au  renunţat expres la acestea.

(2) În cazul minorilor, garanţiile prevăzute de lege pentru desfăşurarea procesului penal trebuie asigurate, în mod corespunzător, şi  în cadrul procedurii de mediere.

Art. 69

(1) În cazul în care procedura de mediere se desfăşoară înaintea începerii procesului penal şi aceasta se închide prin împăcarea părţilor, persoana vătămată nu mai poate sesiza, pentru aceeaşi faptă, organul de urmărire penală sau, după caz, instanţa de judecată.

(2) Dacă procedura de mediere a fost declanşată în termenul prevăzut de lege pentru introducerea plângerii prealabile, acest  termen se suspendă pe durata desfăşurării medierii. Dacă părţile aflate în conflict nu s-au împăcat, persoana vătămată poate introduce plângerea prealabilă în acelaşi termen, care îşi va relua cursul de la data întocmirii procesului-verbal de închidere a procedurii de mediere, socotindu-se şi timpul scurs înainte de suspendare.

Art. 70

(1) În cazul în care medierea se desfăşoară după începerea procesului penal, urmărirea penală sau, după caz, judecata se suspendă, în temeiul prezentării de către părţi a contractului de mediere.

(2) Suspendarea durează până când procedura medierii se închide prin oricare dintre modurile prevăzute de prezenta lege, dar nu mai mult de 3 luni de la data semnării contractului de mediere.

(3) Abrogat.

(4) Procesul penal se reia din oficiu, imediat după primirea procesului-verbal prin care se constată că părţile nu s-au împăcat, sau, dacă acesta nu se comunică, la expirarea termenului prevăzut la alin. (2).

(5) Pentru soluţionarea cauzelor penale în baza acordului încheiat ca rezultat al medierii,

mediatorul este obligat să transmită organului judiciar acordul de mediere şi procesul-verbal de încheiere a medierii în original şi în format electronic dacă părţile au ajuns la o înţelegere sau doar procesul-verbal de încheiere a medierii în situaţiile prevăzute la art. 56 alin. (1) lit. b) şi c).

Infractiuni pentru care retragerea plangerii prealabile sau impacarea partilor inlatura raspunderea penala sunt:

I. in actualul cod penal 

- art 180, art 181, art 184 al 1 si 3, art 192, art 193, art 195, art 196, art 197, art 199, art 210, art 213, art 214, art 217, art 220, art 246, art 247, art 250, art 305, art 307, art 320.

II. in Noul (viitorul)  cod penal (Legea 286/2009 publicata in MO nr 510/2009. Intrarea in vigoare nu a fost stabilita exact, data probabila martie 2013, conform MJ) 

- art 193, art 196, art 199, art 206, art 208, art 218 al 1 si 2, art 219 al 1, art 223-227, art 231, art 238-245, art 253 al 1 si  2, art 256, art 284, art 287 al 1 lit d-g, art 302, art 378-379, art 381.

Despre mediere, din perspectiva unui avocat

AvocatNet.ro a discutat despre mediere, insa din perspectiva unui avocat. Cosmin Vasile, partener Zamfirescu Racoti Predoiu ne-a explicat care sunt motivele pentru care partile ar trebui sa apeleze la mediere, cand se poate aplica aceasta procedura, care sunt avantajele si dezavantajele si ce costuri sunt asociate.

Sursa

Plan promovare mediere – proiect

"Legea medierii si organizarea profesiei de mediator nr. 192 din 2006 s-a modificat de trei ori până acum: prin Legea 370/2009, OG 13/2012 şi Legea 115/2012. Constatând că sunt sau vor fi probleme în aplicarea ultimei legi cu privire la informarea asupra medierii care va fi obligatorie în multe cauze începând cu 9 ian. 2013, CdM-CSM-MJ au ajuns la un acord instituţional cu privire la modalităţi de prevenire a acestora. CdM a şi aprobat un Ghid pentru organizarea şedinţei de informare.

O problemă majoră tot rămâne. De data aceasta nu ţine de aplicarea legii, ci de către cunoaşterea de către publicul larg si de către profesioniştii din sistemul de justiţie a instituţiei medierii. De aceea, cred că este nevoie de un efort conjugat pentru implementarea reală a medierii în România. Deocamdată, avem un număr mare de mediatori dar un număr foarte mic de medieri.

În acest context, propun un PLAN DE PROMOVARE A MEDIERII pentru perioada 2013-2017. Aştept propuneri de definitivare a acestui proiect pe care intenţionez să îl propun apoi spre discuţie şi aprobare grupului interintituţional constituit din cele trei entităţi enumerate mai sus". Cristi Danilet, judecator, membru CSM

De la inceput vreau sa fac precizarea ca am gasit acest articol pe facebook.com, unde o colega (fara a-i mentiona numele din respect) scrie "Dragi colegi mediatori,Va rog sa ne sprijiniti si sa va implicati in demersul nostru de a promova medierea la nivel national, astept amendamentele voastre, adresa de email: xyz@zi.ro. Termenul limita: vineri 23.11.2012. Dl Cristi Danilet, va transmite acest document cu amendamentele voaste sambata 24.11.2012 CdM".

Am intrat pe pagina oficiala a Consiliului de Mediere si nu am gasit nimic legat de acest material, nimic despre vreo comisie infiintate in acest sens si nici calitatea colegei noastre de a face aceste demersuri atat de imperativ. As intreba in primul rand daca este  inregistrata ca operator de date cu caracter personal pentru a "strange" aceste propuneri?

Nu am inteles clar unde se trimit propunerile si daca exista o comisie de lucru stabilita la nivelul Consiliului de Mediere in acest scop. Nu cred ca o tema atat de importanta poate fi tratata/discutata pe site-uri de socializare sau ca propunerile privind promovarea medierii pot fi stranse "pe o adresa personala de e-mail"  a unui mediator, atata timp cat vrem sa promovam medierea la nivel national ca initiativa/proiect al Consiliului de Mediere spre a fi pus in discutie celor mai importante institutii legislative din stat. 

Propunerea este laudabila, dar modul in care se gaseste rezolvarea acesteia este gresit din punctul meu de vedere! Nu toti mediatorii au acces la internet, nu toti mediatorii au pagini de facebook sau alte asemenea, nu toti au "alerte google" la cuvinte "mediere,mediatori etc." pentru a primi informatia rapid, iar o astfel de abordare este cel putin restrictiva. Insa, daca aceasta initiativa ar fi adusa la cunostinta mediatorilor prin intermediul site-ului oficial cmediere.ro si  ar cuprinde si modalitatile prin care ne-am putea exprima propriile opinii in promovarea medierii, acest lucru ar fi transparent si apreciez benefic. 

O comisie din cadrul Consiliul de Mediere trebuie sa "analizeze" toate propunerile , sa le "imbrace" si sa le sustina in fata MJ si a CSM.

Nu putem ignora faptul ca fiecare dintre noi are dreptul sa ia cunostinta de acest proiect si sa-si exprime punctul de vedere. Referitor la termenul limita (pana in 2017), apreciez ca  fiecare  dintre noi poate face ceva onorabil acestei profesii pentru a se (ne) promova individual asa cum multi au facut-o deja din surse proprii si cu eforturi considerabile!

Multumim domnului Cristi Danilet pentru increderea acordata acestei profesii! 

Pot fi sanctionat daca nu ma prezint la sedinta obligatorie de informare privind medierea?

In continuarea analizei noastre din articolului precedent privind modificarile aduse Legii 192/2006 privind medierea prin Legea 115/2012, vom prezenta sanctiunile care intervin in cazul incalcarii obligatiei de a parcurge etapa obligatorie a informarii privind avantajele medierii. O imagine completa asupra viziunii legiuitorului roman in legatura cu acest subiect implica insa nu numai analiza dispozitiilor Legii 192/2006, conform ultimei modificari legislative, dar si a dispozitiilor din Noului Cod de procedura civila.

Legea 192/2006 privind medierea. Sanctiunea priveste insasi obligatia reglementata de legiuitor sau doar o ipoteza?

Astfel cum aratam in articolul precedent, obligatia impusa de legiuitor prin Legea 192/2006 privind medierea, modificata prin Legea 115/2012, priveste parcurgerea sedintei de informare cu privire la avantajele medierii, in anumite materii expres stabilite care pot face obiectul medierii. Precizam astazi ca sanctiunea incalcarii dispozitiilor legale anterior mentionate se regaseste in Noul Cod de procedura civila care stabileste ca instanta de judecata poate sanctiona cu amenda refuzul partii de a se prezenta la sedinta de informare cu privire la avantajele medierii, in situatia in care a acceptat, potrivit legii.

Doua sunt observatiile ce se impun din analiza celor doua texte de lege. In primul rand, ceea ce legiuitorul a inteles sa sanctioneze nu este nerespectarea obligatiei legale de a parcurge sedinta de informare, ci sanctiunea are in vedere numai o anumita ipoteza, si anume refuzul de a te prezenta la sedinta de informare daca ai acceptat, sanctiune ce se grefeaza pe o prezumtie de rea-credinta a partii. Cu alte cuvinte, ceea ce legiuitorul a sanctionat nu este nerespectarea obligatiei in sine, ci doar incalcarea unei ipoteze. In al doilea rand, fara a nega caracterul de sanctiune procedurala a amenzii, aceasta sanctiune apare ca fiind o sanctiune complementara si nu o sanctiune in sine, aplicarea sa fiind oricum lasata la aprecierea instantei de judecata.

Concluzionam astfel ca, desi legiuitorul a consacrat in termeni imperativi obligatia de a parcurge sedinta prealabila de informare, nu in acelasi fel a inteles sa procedeze in privinta modalitatii de sanctionare, obligatiei legale impuse necorespunzandu-i in aceeasi termeni imperativi o sanctiune generala care sa priveasca nerespectarea sa.

Noul Cod de procedura civila. Care este viziunea legiuitorului?

Urmand aceeasi filozofie, a incurajarii partilor implicate intr-un conflict sa recurga la mediere si nu a impunerii parcurgerii acestei proceduri cu caracter obligatoriu, Noul Cod de procedura civila contine chiar in capitolul introductiv intitulat Principiile fundamentale ale procesului civil un principiu si o obligatie a instantei de judecata de a recomanda partilor sa solutioneze litigiul prin mediere.

Fara a fi o noutate, imprejurarea ca legiuitorul a legat aceasta obligatie a instantei de judecata de mediere arata importanta pe care legiuitorul doreste sa o acorde medierii, partile fiind incurajate sa apeleze la aceasta metoda alternativa de solutionare a disputelor. Textul de lege trimitand doar la mediere si nu la toate metodele alternative de solutionare a disputelor in general, cineva ar putea chiar trage concluzia ca partile sunt obligate sa recurga exclusiv la această procedura. O astfel de interpretare este insa gresita, legiuitorul neintelegand sa inlature aplicarea celorlalte metode alternative de solutionare a disputelor.

Observam insa in Noul Cod de procedura civila si o schimbare de viziune a legiuitorului fata de actuala reglementare procesual civila. Legiuitorul a inteles sa renunte la acele reguli speciale ce privesc solutionarea litigiilor dintre profesionisti, nemaifiind astfel mentinuta nici obligatia partilor de a incerca solutionarea litigiului fie prin mediere, fie prin conciliere directa, anterior introducerii cererii de chemare in judecata.

Eliminarea acestei proceduri prealabile nu trebuie insa vazuta ca o diminuare a rolului medierii, ci optica legiuitorului trebuie citita si interpretata prin prisma dispozitiilor din Noul Cod de procedura civila anterior mentionate si a Legii medierii, cu ultimele sale modificari. Pentru ca aceste din urma prevederi vin in realitate sa extinda sfera de aplicare a procedurii prealabile si sa o lege mai intim de mediere, viziunea legiuitorului neputand fi interpretata ca o renuntare la procedura prealabila, deci implicit la procedura medierii.

In concluzie, avem sau nu o sanctiune?

Intrebarea care ramane in contextul celor aratate anterior este daca avem sau nu sanctiuni in legatura cu procedura medierii. Interpretarile ce sunt posibile sunt urmatoarele doua. Prima, ca nu exista o sanctiune pentru nerespectarea obligatiei impuse, in ciuda caracterului imperativ al dispozitiilor legale care o reglementeaza. Evident, o astfel de interpretare este inacceptabila, contrara insasi intentiei legiuitorului si contraindicata. A doua, ca exista sanctiuni si acestea rezulta din interpretarea coroborata a dispozitiilor Legii privind medierea si a Noului Cod de procedura civila (dincolo de decalarile care se preconizeaza cu privire la intrarea sa in vigoare, modificarile Legii privind medierea fiind concepute sa intre in vigoare odata cu Noul Cod de procedura civila).

Odata ce intelegem ca sanctiunea este grefata pe Noul Cod de procedura civila, dispozitiile la care trebuie sa ne raportam sunt cele ale art. 188 NCPC care stabilesc ca ori de cate ori sesizarea instantei s-a realizat fara indeplinirea unei proceduri prealabile, daca legea prevede in mod expres aceasta, sanctiunea este nulitatea relativa. Neindeplinirea procedurii prealabile nu poate fi invocata decat de parat prin intampinare, sub sanctiunea decaderii.

Aceasta este in opinia noastra interpretarea corecta a dispozitiilor legale.

Pot fi privite ca eficiente aceste sanctiuni stabilite de legiuitor?

La o prima vedere ar parea insuficienta aceasta sanctiune a nulitatii relative stabilita de legiuitor pentru nerespectarea obligatiei legale de a parcurge procedura sedintei prealabile obligatorii de informare privind avantajele medierii.

Nu trebuie insa sa uitam ca acesta este nivelul de cunoastere la care procedura de mediere se afla in Romania, insasi initiatorii Legii 115/2012 recunoscand in cuprinsul expunerii de motive a Legii 115/2012 ca, in prezent, institutia medierii in Romania se afla in etapa conceptuala si structurala, in incercarea sa de a-si defini statutul de institutie legala. De asemenea, nu trebuie sa uitam caracteristica esentiala a acestei proceduri si anume ca ea reprezinta o facultate. Guvernul Romaniei arata in cuprinsul punctului sau de vedere cu privire la Legea 115/2012 ca in conceptia legiuitorului roman partile nu pot fi constranse sa apeleze la procedura medierii, ele insele fiind cele care pot alege, in mod liber, aceasta procedura, asumandu-si constient acest exercitiu.

Cat timp medierea ramane o optiune, partile fiind singurele care decid sa apeleze la o astfel de metoda alternativa de solutionare a disputelor, nu se poate concepe un plan prin care partile sa fie constranse sa apeleze la aceasta procedura. Ceea ce putem face este sa convingem partile sa apeleze la aceasta metoda. In acest context, consacrarea legislativa a obligatiei parcurgerii sedintei de informare cu privire la avantajele medierii s-a vazut a fi pasul important pe care legiuitorul roman l-a facut spre cunoasterea acestei metode. Chiar daca rezultatul este numai cunoasterea, acesta trebuie privit ca un mare castig.  http://m.avocatnet.ro/mobile/m%7Carticol?a=31275

Anul 2013 poate sa fie o mare incercare pentru mediere

Interviu cu Anca Ciuca, mediator si membru in Consiliul de Mediere

Care sunt in acest moment cele mai importante lucruri care ii preocupa pe mediatori?

Cel mai important lucru este cum isi organizeaza mediatorul activitatea de informare. Activitate pentru care nu se poate percepe onorariu, dar ai foarte multe obligatii din punct de vedere legal: un anumit continut al Procesului verbal, demersuri, mod de construire a discutiei cu cealalta parte, arhivare, raportare catre instanta si asta pentru un numar foarte mare de persoane potential vizate de Legea 115/2012. Vorbim de un numar de 2,5 – 4 milioane de persoane, daca luam in calcul faptul ca, in afara de cel care reclama, exista cel putin o alta persoana de cealalta parte a mesei. Pentru mediatori asta inseamna sa-si organizeze altfel activitatea.

Ce aduce bun si ce nu Legea 115/2012 pentru mediere?

Partea buna este ca, prin aceasta lege, se incearca si cred ca se va reusi o crestere in termeni de popularizare a ideii de mediere, a conceptului si a beneficiilor acestei solutii. Oricat am fi de pesimisti, daca luam in calcul numai un procent de 1% din cei care vor trece pe la sedintele de informare obligatorie, vorbim de un numar mult mai mare de medieri care se contureaza pentru 2013, fata de cele inregistrate pana acum in relatia cu instanta. Problema este ca multe din formularile din aceasta Lege 115/2012 sunt ambigue sau folosesc termeni care nu sunt definiti in alt act normativ, precum termenul de „parte”, care nu exista nici in Codul Civil, nici in cel de procedura civila. Apar astfel situatii in care judecatorii vor fi pusi in fata unei alternative: fie sa ignore Legea 115/2012, fie sa-i dea un inteles propriu. Nu intotdeauna “parte” inseamna o singura persoana. De multe ori “parte” este un consilier juridic de la o firma care are zeci sau sute de procese in acelasi timp. Ce fac eu ca mediator in aceasta situatie? Chem acel consilier la toate sedintele de informare ale disputelor in care este parte si el trebuie apoi sa se prezinte cu Procesul verbal de la mediator? Sunt lucruri lasate la jumatatea drumului, altele sunt neinspirat formulate, altele sunt complet in afara limbajului juridic utilizat in celelalte acte normative.

In acest caz credeti ca se impune o noua amendare a Legii 192/2006?

Eu sper ca Legea 192/2006 sa fie lasata in pace, cel putin o perioada de 2 pana la 4 ani. Se pot aduce completari in Codul de procedura sau in alt act normativ. Se contureaza o astfel de propunere, care a fost adusa in discutie la Scoala de vara de catre reprezentantul Consiliului Superior al Magistraturii (CSM), Cristi Danilet. El facea referire la lipsa unei sanctiuni. Acest lucru se poate remedia printr-o Ordonanta de Urgenta, in care sa se precizeze ce tip de sanctiune se aplica. Se mai pot aduce clarificari ale prevederilor Legii 115/2012 prin regulamente, proceduri, precizari ale CSM. Nu sunt un adept al schimbarii legilor de dragul schimbarii. Deocamdata noi, mediatorii, Consiliul de Mediere sau asociatiile, nu ne-am construit mecanismele pentru aplicarea Legii 115/2012.

Scoala de vara, organizata de Colegiul Mediatorilor, a devenit unul din cele mai importante evenimente pentru mediatori. Ce concluzii ati tras dupa editia din acest an, desfasurata la Brasov?

In afara marilor evenimente organizate de Consiliul de Mediere, precum Conferinta Nationala a Mediatorilor sau Conferinta GEEME, in colaborare cu judecatorii, Scoala de vara a aratat anul acesta ca a devenit cel mai important eveniment privat, 100% din initiativa unei asociatii profesionale. Evenimentul nu este legat de numele unui furnizor de formare sau de un grup de mediatori, ci este o initiativa si o marca a unei asociatii profesionale. Anul acesta am dovedit si ce se poate face din punctul de vedere al unei asociatii profesionale pentru membrii sai. Primele doua editii ale Scolii de vara au fost bine organizate, de impact, motiv pentru care a fost foarte usor sa promovam Scoala de vara din acest an. Am avut si o participare foarte numeroasa si pentru ca mediatorii au aflat lucruri foarte bune despre acest eveniment.

Ce invitati din afara profesiei ati avut in acest an?

In fiecare an Scoala de vara isi alege o tema. Anul acesta a fost vorba despre aplicarea prevederilor Legii 115/2012, a carei cea mai importanta prevedere se refera la informarea despre mediere in toate cazurile, inainte ca partile sa apara in fata judecatorului. Tocmai de aceea am vrut sa fim conectati de acele domenii prevazute de Legea 115/2012. Am avut teme si din civil, si din penal, malpraxis sau partea comerciala. Cred ca ce le-a placut cel mai mult participantilor din acest an este ca s-au discutat aspecte foarte concrete, practice, privite si din perspectiva beneficiarului medierii, nu doar din cea a mediatorului.

In “Strategia privind medierea si dezvoltarea profesiei de mediator pentru 2008 – 2013” spuneati ca este un plan care nu va putea fi sustinut doar de catre Consiliul de Mediere. De cine sau de ce mai este nevoie pentru ca aceasta strategie sa isi atinga cea mai mare parte din obiectivele propuse?

Obiectivele propuse in acest document au rezultat dintr-un demers foarte stiintific fundamentat. S-a facut o analiza a nevoilor, in dialog cu mediatorii existenti in 2008, prin interviuri sau chestionare, prin discutii cu reprezentati ai asociatiilor profesionale. Strategia este rezultatul direct si nemijlocit al acestor nevoi identificate in dialog direct cu cei vizati de acest document. Au existat discutii si cu institutii publice, cu reprezentantii Ministerului Justitiei. Aceasta strategie si-a dovedit seriozitatea cu care a fost redactata, pentru ca daca o parcurgem in acest moment, vedem ca nu prea avem ce sa schimbam. Doar ca orice strategie are nevoie, periodic, sa fie evaluata. Sa vedem in ce masura s-au atins obiectivele propuse. O asemenea analiza ar arata ca anumite obiective au fost atinse, iar altele nu. Cel tarziu in 2013 trebuie sa vedem cat din obiectivele propuse in strategie s-au atins si sa se faca o analiza de nevoi, pentru o fina corelare a nevoilor mediatorilor si a beneficiarilor medierii in raport cu obiectivele. Aceasta cred ca este o obligatie a Consiliului de Mediere. In egala masura, asociatiile profesionale trebuie sa aiba un cuvant de spus si ar putea sa existe si o discutie mai ampla in cadrul profesiei.

In cadrul activitatii Fundatiei pentru Schimbari Democratice (FDC) predomina in prezent cursurile de formare de mediatori sau cele de perfectionare continua?

Din pacate, cele mai cerute sunt in continuare cele de formare initiala. Din pacate pentru noi ca formatori si pentru organizatie. A face doar cursuri de formare initiala este un fel de a bate pasul pe loc. Dorim sa facem mult mai mult. Sa facem si cursuri de formare continua, dar si practica pe diverse domenii. Activitatile Fundatiei pentru Schimbari Democratice au fost intotdeauna de pionierat. Am fost, suntem si vrem sa ramanem deschizatori de drumuri. Avem niste idei despre cum sa organizam practic activitatea de mediere pe niste domenii dedicate, dar, din pacate, in acest moment suntem sufocati de cereri de formare initiala. Nu putem sa nu onoram aceste cerinte, nu doar din motive financiare, ci si pentru ca este o nevoie a momentului, care nu cred ca va tine foarte mult. Ceea ce se cere este cresterea numarului de mediatori, proportional cu numarul estimat de solicitari din 2013 privind informarea despre mediere. In 2008 noi estimam ca avem nevoie de cel putin 8000 de mediatori autorizati, dintre care cel putin 3500 sa fie practicieni, pentru a avea un impact din punct de vedere al reducerii numarului de dosare in instantele de judecata cu 10-15 %. Acum, pe Tabloul mediatorilor, suntem la aproape jumatate din ceea ce ne-am propus.

Ce inseamna aceste cursuri de formare practica, la care Fundatia pentru Schimbari Democratice lucreaza?

Vrem sa cream un sistem de evaluare a mediatorilor autorizati, dupa care Fundatia pentru Schimbari Democratice sa le ofere posibilitatea unei perioade de practica, intre 6 luni si un an. In toata aceasta perioada in care se vor afla sub contract cu noi vor beneficia de inca una sau doua evaluari periodice si de un pachet de cursuri de pregatire continua, raportat la rezultatele acestor evaluari. Le vom face o oferta ce va cuprinde formatori din cadrul FDC, dar si colaboratori ai Fundatiei din alte organizatii, pentru cresterea nivelului pregatirii profesionale. Vorbim de pregatire practica, consiliere permanenta, formare si evaluare. La finalul contractului cei care au facut practica vor avea un document din partea evaluatorilor si formatorilor FDC, din care sa reiasa nivelul la care se afla si ce abilitati ar mai trebui dezvoltate. Vrem sa oferim un model despre cum s-ar putea organiza un mentorat, o stagiatura, la inceput de drum profesional pentru mediatori.

Aveti stabilit un numar anume de mediatori pe care sa-i includeti in aceste stagii?

Numarul optim este intre 6 si 10 persoane, pentru a le acorda atentia necesara. Asta va insemna si sa ne reducem mult activitatile de formare initiala. Va creste insa atractivitatea cursurilor oferite de FDC, pentru ca le legam de componenta practica. Ne-am fi dorit sa incepem aceste stagii din ianuarie, dar in martie 2013 vom avea o prima serie de evaluare si selectie a mediatorilor. Sistemul de evaluare, care nu este simplu de pus la punct, ar putea fi oferit si altor mediatori, care vor sa afle la ce nivel sunt si ce ar trebui sa-si dezvolte din punct de vedere al profesiei de mediator.

2013 poate fi considerat un an decisiv pentru profesia de mediator in Romania?

sa fie numit si asa. Anul 2013 poate sa fie o mare incercare pentru mediere, prin prevederile Legii 115/2012, prin trimiterea unui numar atat de mare de persoane in fata unor mediatori. Vom vedea daca modul in care acesti mediatori au fost pregatiti le asigura ingredientele necesare sa faca fata unei astfel de activitati, daca organizarea ca si corp profesional este una adecvata in raport cu asteptarile societatii. Daca se poate continua numai cu resurse private sustinerea medierii in Romania, daca sistemul juridic incepe sa inteleaga si sa perceapa un beneficiu din colaborarea cu mediatorii. Sunt multe paliere care vor fi afectate de ceea ce se va intampla din ianuarie 2013. Din toate aceste puncte de vedere putem spune ca este un an decisiv. Daca mergem bine pe directia asta si reusim sa facem fata acestui val si sa sustinem in continuare o crestere a medierii ca si concept la nivelul societatii atunci o sa apara cu certitudine noi modificari legislative si sisteme care vor incorpora medierea si activitatea mediatorului. Daca nu, o sa fim in situatia unui foarte puternic recul.

 SURSA

Recunoasterea in legislatie a fenomenului alienarii parintesti

Recenta modificare a legii privind violenţa în familie a întărit recunoaşterea din punct de vedere legal a fenomenului de alienare părintească, deşi, din păcate, formularea este încă departe de a fi explicită.

Abuzul alienator ^[12] reprezintă înstrăinarea copilului de persoanele, animalele sau lucrurile de care s-a atașat emoțional. Interzicerea de către persoana abuzatoare a accesului minorului la persoanele, animale sau lucrurile respective sau a legăturilor emoționale pe care acesta ar fi normal să aibă cu anumite persoane semnificative din viața acestuia.

Un caz special este fenomenul alienării părintești în care persoana abuzatoare denigrează pe o altă persoană (persoana țintă) în fața minorului. Alienatorul are are așteptări nerealiste de la copil pretinzându-i să coopereze la campania de denigrare împotriva persoanelor țintă. El condiționează minorului îngrijirea sau oferirea de afectivitate în funcție de comportamentul pe care îl pretinde de la copil cu privire de persoanele țintă. Astfel alienatorul își "retrage" afecțiunea pentru copil atunci când acesta nu participă la campania de denigrare persoanelor țintă respectiv "recompensează" copilul atunci când acesta acceptă să participe la campania de denigrare.

Cazuri particulare de abuz alienator sunt reprezentate de nerespectarea de cătrepărintele custodian a programului de legături personale decis de către instanță saurăpirea internațională de minori (scoaterea ilegală din țară a minorului). Partea vizibilă a abuzului de tip alienator care se manifestă prin nerespectarea programului de legături personale este pedepsită de lege ^[13]

Referinţe:
^[12] ^ Legislația română recunoaște această formă de abuz prin H.G. 49 din 19.01.2011care recunoaște Sindromul Stockholm și prin definiția dată de către legea Legea nr. 217/22 mai 2003 (*republicată*) pentru prevenirea și combaterea violenței în familie*) publicată în MO nr. 365 din 30 mai 2012: "violența socială - impunerea izolării persoanei de familie, de comunitate și de prieteni, interzicerea frecventării instituției de învățământ, impunerea izolării prin detenție, inclusiv în locuința familială, privare intenționată de acces la informație, precum și alte acțiuni cu efect similar;"
^[13]  Copilul ai căror părinți sunt divorțați are dreptul de a menține relații personale cu aceștia iar statul protejează pe minor de abuzuri referitor la încălcarea dreptului acestuia la legături personale prin art. 307 Art. 307 Cod Penal.

Pentru mai multe detalii despre alienarea părintească, puteţi accesa manualul privitor la alienarea părintească realizat de către ARPCC şi care se regăseşte aici. 

Maratonul Mustului, la Predeal, 2-4 noiembrie 2012

Revista Medierea Tehnica Si Arta - fmmm.ro si Uniunea Centrelor de Mediere din Romania (U.C.M.R.) au organizat Maratonul Mustului, la Predeal, 2-4 noiembrie 2012. La 2 ani de la nastere, revistaMedierea Tehnica si Arta sarbatoreste. Vrem sa dam inapoi caldura cu care am fost inconjurati si am crescut.  Responsabilitatea implicarii si sustinerea comunitatii sunt valori care, de azi, vor fi integrate in prezent. Mediatorii din U.C.M.R. au fost invitati la Predeal la un concurs de gatit, urmand ca produsele finite sa fie donate catre caminul de batrani local, in cadrul campaniei de strangere de fonduri C.R.E.D. 

Revista profesionala “Medierea Tehnica si Arta”, infiintata in 2010 de F.M.M.M. Romania, este revista profesionala lunara editata bilingv in romana si engleza, care a devenit liderul publicatiilor de specialitate din tara.Uniunea Centrelor de Mediere din Romania (U.C.M.R.) este federatia nationala infiintata in 2005 care reuneste asociatii profesionale ale mediatorilor din fiecare judet al Romaniei.

Madalina Calcan, redactor sef Medierea Tehnica si Arta. Sursa

Convocarea Comisiei Consultative a Corpului Profesional, Braşov

Stimaţi Colegi,

Şedinţa Comisiei Consultative a Corpului Profesional, se replanifică pentru ziua de sâmbătă, 17.11.2012, ora 10.00,  în Braşov, la sediul Asociaţiei Profesionale UZAMINT, str. Piaţa Sfatului nr. 4, tel. Tel: 0723.300.671.

Ordinea de zi:

Articol unic - Elaborarea STATUTULUI PROFESIEI DE MEDIATOR.

Invităm asociaţiile profesionale ale mediatorilor care doresc să participe la şedinţa să desemneze câte un reprezentant propriu sau să dea mandat scris (semnat şi ştampilat de către reprezentantul legal al asociaţiei) unui reprezenatnt al altei asociaţii a mediatorilor.

Vă rugam să comunicaţi prin e-mail la Consiliul de Mediere, pana cel mai tarziu 08.11.2012, ora 14.00, în format scanat, împuternicirile şi mandatele de reprezentare, pentru a cunoaşte din timp numărul participanţilor la şedinţa, urmând ca acestea să fie depuse în original la coordonatorul Comisiei Consultative, pe timpul şedinţei.

Consiliul de Mediere

Autoritate părintească, responsabilitate părintească și custodia

Va prezentam in articolul de astazi mai multe informatii cu privire la 3 notiuni cu care realitatea zilelor noastre face să ne întâlnim din ce in ce mai des: autoritate părintească, responsabilitate părintească și custodie. Sunt ele 100% echivalente?

Reglementarea modului în care se exercită autoritatea părintească se face de regulă în fața unei autorități a statului.

În România, până la data de 30 septembrie 2011, singura autoritate investită de a stabili măsuri cu privire la modul de exercitare a autorității părintești după divorț era instanța judecătorească. După intrarea în vigoare a Noului Cod Civil, dacă părinții se înțeleg asupra tuturor aspectelor ce țin de creșterea și educarea copilului, reglementarea autorității părintești se poate face și de către notar.

In documentele internaționale se folosește majoritar termenul de custodie referindu-se la modalitatea de reglare a raporturilor dintre părinți și copii după divorț sau separare.

Un părinte cu autoritate părinteasca si care nu a avut neînțelegeri cu celalalt părinte de natură a trebui sa fie reglementate de instanța de tutelă, nu are nevoie de program de legături personale; este părinte pur și simplu.

Autoritate părintească vs. Custodie

Există anumite diferențe de nuanță între cei doi termeni:

• Noțiunea de custodie (părinte custodian și părinte necustodian) apare doar în cazul în între părinți apare o ruptură, adică aceștia divorțează sau se separă.

• Noțiunea de autoritate părintească este deci mai amplă și cuprinde pe lângă cazul părinților divorțați sau separați și cazurile în care părinții trăiesc și se gospodăresc împreună, sau chiar dacă sunt separați, se ocupă în deplină înțelegere de creșterea și educarea minorilor fără a fi nevoie ca modul de exercitare a autorității părintești să fie reglementat sau formalizat.

Autoritate părintească comună vs. Custodie comună

Aici lucrurile sunt un pic diferite, deoarece:

• Custodia comună are două mari variante:

– Custodie comună legală – copilul locuiește majoritar la unul dintre părinți, dar părintele nerezident este implicat în toate deciziile importante cu privire la copil și are drepturi relativ largi de a interacționa cu copilul.
- Custodie comună fizică – copilul locuiește un timp aproximativ egal cu fiecare dintre cei doi părinți și toate deciziile importate se iau de către părinți de comun acord.

• Autoritatea părintească comună – așa cum este implementată de către NCC e apropiată de varianta custodiei comune legale

Autoritatea părintească se naște: odată cu venirea copilului pe lume (pt. mamă și pt. soțul ei), odată cu recunoașterea copilului de către tatăl necăsătorit, pe cale judiciară când, mama cere recunoașterea paternității; aceasta autoritate parinteasca se retrage: când o instanță adoptă încredințează autoritatea părintească doar unuia dintre părinți (părintelui necustodian îi este retrasă autoritatea părintească, în baza unor motive temeinice, părintele custodian exercitând singur această prerogativă cf. art. 398) ; când urmare a unui proces judecătoresc se adoptă o soluție de încredințare către un terț în baza unor motive temeinice (ambii părinți fiind atunci părinți necustodieni cf. art. 399) . Autoritatea parinteasca  incetează: la adopția copilului, la majoratul copilului, la decesul copilului sau părintelui*) această situatie este o măsură exceptională legată în general de riscurile pentru pe care le poate genera păstrarea autoritătii părintesti de către unul sau cei doi părinti.

Un părinte cu autoritate părinteasca si care nu a avut neîntelegeri cu celalalt părinte de natură a trebui sa fie reglementate de instanta de tutelă nu are nevoie de program de legături personale este părinte pur si simplu

Un părinte care are autoritate părintească dar care s-a separat în fapt sau a divortat se numeste părinte custodian. În măsura în care nu locuieste statornic cu minorul acesta ar trebui să aibă un program de legături personale cu copilul, program stabilit prin redactarea de comun acord cu celalalt părinte a unui plan parental.

Dacă părintii au putut ajunge la un consens cu privire la planul parental pot să îl semneze în fata unui notar sau să apeleze la instanta de tutelă. Spre deosebire de notar care nu poate verifica interesul copilului instanta de tutelă va încuviinta planul parental doar după ce a făcut o verificare a faptului că interesul superior al copilului a fost respectat.

În cazul în care părintii nu pot ajunge la un acord cu privire la planul parental, instanta este chemată să  decidă cu privire la punctele asupra cărora părintii nu s-au înteles, luând în considerare interesul superior al copilului.

Părintii cărora le-a fost retrasă autoritatea părintească printr-o sentintă definitivă si irevocabilă dată în baza vechii legislatii pot face cerere de restabilire a autoritătii părintesti conform art. 512 din NCC.

Mai multe informații cu privire la acești termeni puteți gasi și accesand următorul link.